SNOJ v. SLOVENIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
SNOJ v. SLOVENIA (CtEDO, 2012)
A cincea secțiune decizia nr. 45059/05 Ignac SNOJ împotriva Sloveniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a cincea secțiune), care așezează la 2 octombrie 2012 în calitate de comitet compus din: Ann Power-Forde, președinte, Boštjan M. Zupančič, Angelika Nußberger, judecători și Stephen Phillips, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 22 noiembrie 2005, Având în vedere propunerea Guvernului de soluționare făcută reclamantului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTS Reclamantul, dl Ignac Snoj, este un național sloven, care s-a născut în 1960 și trăiește în Ljubljana. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Lipej, un avocat care practică în Medvode. Guvernul sloven (“Governul”) a fost reprezentat de agentul lor. COMPLAINTS Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 6 § 1 și 13 din Convenție cu privire la durata excesivă a procedurilor civile și la lipsa unui remediu eficace în acest sens. Curtea remarcă că, după ce guvernul a primit notificarea depunerii în temeiul articolului 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură, reclamantul a primit propunerea de decontare a Procurorului de stat în temeiul articolului 25 din Legea privind protecția dreptului la judecată fără întârziere nejustificată („Legea 2006”) care recunoaște o încălcare a dreptului la un proces într-un timp rezonabil. De asemenea, menționează că, de atunci, reclamantul a fost în măsură să negocieze un acord cu Procuratura de Stat sau, în cazul în care acest lucru nu ar fi reușit, depune o „reclamație pentru satisfacție echitabilă” în conformitate cu dispozițiile relevante ale Legii 2006. Acesta din urmă a fost considerat de Curte ca fiind mijloace adecvate de remediere a unei încălcări a cerințelor de timp rezonabil prevăzute la art. 6 care s-a întâmplat deja (a se vedea Pohlen/Slovenia (dec.), nr. 28457/03, §§ 40-43, 3 iunie 2008, și Kešelj și altele 6 împotriva Sloveniei, citate mai sus). Curtea reiterează art. 37 din convenție, care în partea relevantă se citește după cum urmează: „1. Curtea poate, în orice etapă a procedurii, să decidă să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că ... (c) din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii. Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile sale, este necesar.” Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii și că ar trebui să fie eliminate din lista cazurilor în conformitate cu art. 37 (c) Ca urmare a acestei concluzii, Curtea și-a luat în considerare competența în temeiul art. 37 § 2 din Convenție de a restabili situația în lista cazurilor, dacă consideră că circumstanțele justifică acest curs. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă aplicarea din lista cazurilor sale. Stephen Phillips Ann Președintele adjunct al grefierului Power-Forde