CtEDO 09.10.2012 Auto

CASE OF SZIMA v. HUNGARY

RESPONDENT
HUN
HOTĂRÂRE
09.10.2012
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Remainder inadmissible;No violation of Article 10 - Freedom of expression -{General} (Article 10-1 - Freedom of expression) read in the light of Article 11 - (Art. 11) Freedom of assembly and association
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF SZIMA v. HUNGARY (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

Reclamantul s-a născut în 1960 și locuiește în Szekszárd. Reclamantul, un ofițer de poliție pensionat, a fost la momentul material președintele Sindicatului Poliției Tettrekész. Între mai 2007 și iulie 2009, ea a publicat o serie de scrieri pe site-ul Sindicatului, care era efectiv sub controlul editorial, privind remunerațiile nereguliere datorate personalului de poliție, presupus nepotismului și influența politică nejustificată în forță, precum și calificările dubioase ale personalului de poliție superior. Reclamantul a fost inculpat pentru instigare la insubordonare. La 29 aprilie 2010, Curtea militară a Curții Regionale de Budapesta a considerat-o vinovătă și a condamnat-o la o amendă și demoționare. Curtea nu a susținut apărarea reclamantului conform căreia publicarea acestor acuzații aparține mijloacelor de activitate a unui sindicat. Acesta a susținut că aceste acuzații au fost capabile să cauzeze insubordonarea și, ca astfel, nu erau sau nu erau deloc susceptibile de nicio dovadă a veracității lor. Nu s-a dezvăluit nici un echilibru de poliție.” Nu a fost dezvoltat de poliție oficiale.” Nu a fost dezvoltat de către ofițeri de poliție, nici un echilibru, nici un echilibru, nici un echilibru de poliție, nici un echilibr de poliție, nici un echilibr de poliție, nici un echilibr de poliție, nici un echilibr de poliție, nici un echilibr de poliție, nici un echilibr de poliție, nici un echilibr de poliție, nici un echilibr de poliție, nici un echilibr de poliție, nici un echilibr de poliție, nici un echilibr de poliție, nici un echilibr de poliție, nici un echilibr de poliție, nici un echilibr de poliție, nici un echilibr de poliție, nici un echilibr de poliție.” Se dovedește din nou că principalul obiectiv al Poliției maghiare nu este să mențină ordinea publică pentru cetățenii care plătesc taxele, ci să susțină domnia liderilor politici actuali care au condus Ungaria în suferință economică și morală. “Reputația Poliției a ajuns în apropiere nevăzută anterior din cauza faptelor neprofesionale și antinaționale de ofițeri de poliție în funcție de spiritul poliției.” “Este evident că conducerea principală a Poliției este, într-un mod inacceptabil, angajată politic în favoarea guvernului țării și a capitalului.” (5) „Chef al Departamentului Național de Poliție demonstrează în fiecare zi că el este mult mai în măsură să scrie poezii obscene decât să conducă poliția cu cel mai mare număr de ofițeri de poliție.” „Un caos și o conducere neprofesională este să ruinezezezeze restul zilei de poliție a poliției.” La 8 decembrie 2010, Bencul militar al Curții de Apel din Budapesta a susținut condamnarea reclamantului în temeiul articolului 357 din Codul Penal. Acesta a susținut că publicarea documentelor de către reclamant a mers dincolo de libertatea ei de expresie, având în vedere particularitățile organismului armat al cărui aparține. În opinia instanței, opiniile conținute în documentele au constituit critici unilaterale ale căror veritabilitate ar putea și nu ar trebui dovedit. 10. Legea nr. XX din 1949 privind Constituția (în vigoare la momentul material) prevede următoarele: „(1) În Republica Ungaria toată lumea are dreptul la o bună reputație, la inviolabilitatea casei sale și la protecția vieții private și a datelor cu caracter personal.” (1) În Republica Ungaria toată lumea are dreptul la libertate de exprimare și la primirea și la divulgarea informațiilor de interes public.” 11. Legea nr. XLIII din 1996 privind Serviciul Membrilor de Stat Profesional al Forțelor Armate prevede următoarele: „(1) Membrii personalului profesional al forței de poliție și serviciilor de securitate națională civilă nu trebuie să fie membri ai unui partid politic și să nu se desfășoare în activități politice. (2) Membrii personalului profesional nu dețin o poziție într-un partid politic și nu acționează public în numele sau interesul unui partid politic, în afară de a fi candidat în alegerile parlamentare, europene sau municipale. (3) Membrii personalului profesional nu participă la activități politice în locul serviciului sau în timpul îndeplinirii sarcinilor de serviciu. (4) Cu excepția cazului reglementat în secțiunea 69, membrii personalului profesional nu critică sau nu exprimă un aviz cu privire la o măsură sau ordine primită, cu excepția cazului în care acestea fac acest lucru în domeniul de aplicare al activităților lor de asigurare a drepturilor și a intereselor; în plus, nu fac declarații prejudiciabile ordinului și disciplinarii serviciului și nu exprimă un aviz privat în cadrul procedurilor oficiale prin utilizarea publicității mediatice. (5) Membrii personalului profesional nu produc sau nu difuzează publicații dăunătoare ordinului și disciplinării serviciului și nu plasează aceste afișe, anunțuri sau embleme oriunde. (6) Anunțurile organizațiilor de reprezentare a membrilor profesioniști care intră în domeniul lor de aplicare a activităților pot fi publicate în mod obișnuit la nivel local. ...” „(1) În sensul prezentei acte, „uniunea comercială” înseamnă orice organizație de reprezentare – indiferent de desemnarea sa efectivă – a membrilor personalului profesional, care are drept scop reprezentarea și protecția intereselor legate de servicii ale membrilor personalului profesional. (2) Sindicatul are dreptul la a) să opereze în cadrul forțelor armate și să implice membrii săi în activitatea sa; b) să furnizeze informații membrilor personalului profesional cu privire la drepturile și sarcinile lor care afectează condițiile financiare, sociale, culturale, de viață și de servicii; c) să reprezinte membrii săi în privința unității organizaționale sau în fața organelor de stat în ceea ce privește problemele care afectează relația lor de serviciu sau – după autorizare – în fața unei instanțe sau a unei alte autorități sau organisme în ceea ce privește problemele care afectează condițiile lor de viață și de serviciu. (3) Sindicatul are dreptul de a exercita următoarele drepturi în ceea ce privește unitatea organizațională: a) poate solicita informații cu privire la orice chestiuni legate de membrii personalului profesionist în materie de servicii financiare, sociale și culturale; b) poate comunica poziția și avizul său privind măsura (decizia) a comandantului privind o chestiune relevantă la punctul a) comandantului unității și poate iniția consultările în aceste chestiuni; c) poate, în timpul orelor de lucru oficiale sau – în cazuri justificate – în ceea ce privește controlul orelor de serviciu a normelor care reglementează serviciile și condițiile de lucru – inclusiv performanța serviciilor sănătoase și sigure – și poate solicita informații și date privind punerea în aplicare a acestor norme, informații și date pentru sindicatul. Aceste controale nu pot pune în pericol sau împiedica îndeplinirea sarcinilor de serviciu (4). Sindicatul poate atrage atenția șefului organului responsabil cu punerea în aplicare a normelor la deficiențele și omisiunile percepute în cursul verificării. Dacă capul nu ia măsurile necesare în timp util, sindicatul poate iniția procedurile adecvate. Organismul care a efectuat procedurile este obligat să informeze sindicatul cu privire la concluziile procedurii (5). Drepturile specificate în subsecțiunea (3)-(4), în ceea ce privește aspectele care intră în domeniul de direcție al organismelor de supraveghere, sunt atribuite sindicatului reprezentativ în cadrul organizației respective. ...” (1) În timp ce își îndeplinesc serviciul, membrii personalului profesional sunt obligați să execute ordinele unui supraveghetor sau instrucțiunile unui ofițer superior, cu excepția cazului specificat în subsecțiunea (1), membrii personalului profesional nu pot refuza executarea unei ordine ilegale. În cazul în care, totuși, natura ilegală a ordinului a fost recunoscută, aceasta se atrage imediat la atenția ofițerului superior. În cazul în care supraveghetorul își susține ordinea sau ofițerul superior își susține instrucțiunile sale, aceasta trebuie să fie dată în scris, la cerere. Responsabilitatea pentru executarea unei ordine sau dispoziții ilegale este suportată exclusiv de emitentul ordinului sau instrucțiunii. ...” (1) Membrii personalului profesional sau – în numele lor și în numele lor – o organizație de reprezentare sau un avocat de drept pot depune o plângere de serviciu în cazul în care constată prejudiciu o decizie, măsură sau omisiune a serviciilor, care nu este reglementată în temeiul articolului 195 din prezenta lege. (2) O plângere a serviciului împotriva măsurii angajatorului în legătură cu încetarea relației de serviciu, stabilirea conflictului de interese sau modificarea unilaterală a relației de serviciu de către forțele armate care afectează poziția membrului, este depusă de membrul personalului profesional în termen de 15 zile de la comunicarea măsurii angajatorului. În alte cazuri, reclamațiile de serviciu se depune în termenul de limitare aplicabil executării cererii în cauză. (3) Se depune plângeri la supraveghetorul care a luat (omitată să ia) decizia și care, în cazul în care nu o acordă, transferă fără întârziere, împreună cu dosarele, cazul la comandantul supraveghetorului. Cu excepția cazului în care se specifică altfel în temeiul legii, supraveghetorul-comandantul decide asupra plângerii în termen de 30 de zile și comunică reclamantului decizia sa. Acest termen poate fi prelungit într-o ocazie pentru încă 30 de zile. (4) Nimeni nu poate fi restricționat în exercitarea dreptului său de a depune plângere. Niciun reclamant nu suferă nici un prejudiciu în cazul în care plângerea sa este considerată nefondată, cu excepția cazului în care a fost comisă încălcarea intenționată a disciplinei, a infracțiunii de reglementare sau a unei infracțiuni penale. (5) Exercitarea dreptului de plângere specificat într-o altă lege nu va fi afectată de prezenta lege.” (1) O decizie de primă instanță legată de relația de serviciu și luată în cadrul procedurilor desfășurate în cadrul forțelor armate poate – cu excepția cazului în care prezenta lege prevede altfel – fi contestată de un membru al personalului profesional în depunerea unei plângeri ... sau a unui recurs ... împotriva deciziei în termen de 15 zile de la serviciul său. (2) Reclamarea împotriva unei decizii adoptate în legătură cu obligațiile de serviciu ale unui membru decedat al personalului profesional poate fi depusă de către un rudă apropiată. (3) Prezenta plângere sau recursul se stabilește – cu excepția cazului în care prezenta lege prevede altfel – în termen de 30 de zile de către supervizorul serviciului sau organul desemnat de ministru. Acest termen poate fi prelungit într-o ocazie pentru încă 30 de zile.” 12. Legea nr. IV din 1978 privind Codul Penal prevede următoarele: „(1) Oricine care incită nemulțumirea între soldați către un superior, o comandă sau, în general, către ordinea de serviciu sau disciplină, este vinovat de o infracțiune pedepsită cu închisoarea de până la un an. (2) Pedeapsa este închiderea timp de până la trei ani dacă: a) incitarea este comisă în cursul îndeplinirii serviciului; b) incitarea reprezintă un dezavantaj considerabil pentru serviciul sau disciplina.”

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă