Taschetti împotriva Italiei

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 39132/05 Franco TASCHETTI împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 16 octombrie 2012 într-un comitet compus din Isabelle Berro-Lefevre, președinte, Guido Raimondi, Helen Keller, judecători, și Françoise Elens-Passos, adjunct al secțiunii, având în vedere cererea sus-menționată formulată la 31 octombrie 2005, Având în vedere declarațiile oficiale de acceptare a unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei, După ce a intenționat, face următoarea decizie FORMĂ ȘI PROCEDURA Reclamantul, domnul Franco Taschetti, este un resortisant italian născut în 1962 și rezident în Padova. El a fost reprezentat în fața Curții de către domnul A.G.

Lana și A. Sacucci, avocați la Roma. Guvernul italian ( A fost reprezentat de agentul său, dl Spatafora, și de co-agentul său, dl P. Acardo. Reclamantul a fost implicat într-o procedură civilă privind prejudiciul suferit în urma contaminării cu HIV și virusul hepatitei B și C în timpul transfuziei sau al administrării de sânge și produse din sânge către structuri sanitare publice (cauza Emo Uno: a se vedea G.N. și alții, nr. 43134/05, 1 martie 2010). Recurentul a sesizat instanțele din statul membru Pinto, care nu au considerat că durata procedurii a fost rezonabilă. În fața Curții, reclamantul se plânge, pe teren, la art. 6 alineatul (1) din Convenție, de durata procedurii principale și de respingerea cererii sale de despăgubire de către instanțele din statul membru Pinto În plus, în conformitate cu art. 13 din Convenție, Curtea a primit declarații de soluționare pe cale amiabilă semnate de către părți.

Prin aceste declarații, instanța este angajată să plătească reclamantului. - 2 730 EUR, care acoperă orice prejudiciu moral care rezultă din durata procedurii principale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit - 500 EUR, care acoperă orice prejudiciu moral care rezultă din durata procedurii, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit și - 1 500 EUR, care acoperă toate cheltuielile și cheltuielile de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către acesta. Aceste sume vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumelor în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale.

Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. Reclamantul a acceptat această propunere și, în consecință, a renunțat la orice altă pretenție împotriva Italiei cu privire la faptele inițiale ale cererii sale. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului așa cum le recunosc Convenția și protocoalele sale și nu are nici un motiv să continue examinarea cererii. În consecință, este necesar să se șteargă cauza de la rolul în aplicarea art. 39 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să șteargă cererea de rol. Françoise Elens-Passos Isabelle Berro-Lefevre Grefier Adjunct Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 39132/05 Franco TASCHETTI contre l’Italie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 16 octobre 2012 en un comité composé de : Isabelle Berro-Lefèvre, présidente, Guido Raimondi, Helen Keller, juges, et de Françoise Elens-Passos, greffière adjointe de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 31 octobre 2005, Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante :

FAITS ET PROCÉDURE

Le requérant, M. Franco Taschetti, est un ressortissant italien né en 1962 et résidant à Padoue. Il a été représenté devant la Cour par M es A.G. Lana et A. Saccucci, avocats à Rome. Le gouvernement italien (« le Gouvernement ») a été représenté par son agent, M me E. Spatafora, et son coagent, M me P. Accardo. Le requérant a été partie intervenante dans une procédure civile portant sur le dommage qu’il estimait avoir subi à la suite de sa contamination par le VIH et les virus de l’hépatite B et C lors de la transfusion ou de l’administration de sang et de produits sanguins auprès de structures sanitaires publiques (affaire « Emo Uno » : voir G.N. et autres , n o 43134/05, 1 er mars 2010). Le requérant a saisi les juridictions « Pinto », qui n’ont pas estimé que la durée de la procédure était déraisonnable.

Devant la Cour le requérant se plaint, sur le terrain de l’article 6 § 1 de la Convention, de la durée de la procédure principale et du rejet de sa demande d’indemnisation par les juridictions « Pinto » ainsi que de la durée de la procédure « Pinto ». En outre, sous l’angle de l’article 13 de la Convention, il dénonce l’ineffectivité du recours « Pinto ». Les 21 et 29 mai 2012, la Cour a reçu des déclarations de règlement amiable signées par les parties. Par ces déclarations, le Gouvernement s’est engagé à verser au requérant : - 2 730 euros, couvrant tout préjudice moral découlant de la durée de la procédure principale, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt ; - 500 euros, couvrant tout préjudice moral découlant de la durée de la procédure « Pinto », plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt et ; - 1 500 euros, couvrant l’ensemble des frais et dépens, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt par lui.

Ces sommes seront payées dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif des sommes en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire. Le requérant a accepté cette proposition et, en conséquence, a renoncé à toute autre prétention à l’encontre de l’Italie à propos des faits à l’origine de sa requête. EN DROIT La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties.

Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif justifiant de poursuivre l’examen de la requête. En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle en application de l’article 39 de la Convention. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Françoise Elens-Passos Isabelle Berro-Lefèvre Greffière adjointe Présidente