CtEDO 16.10.2012 Auto

BAGRIN v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA

RESPONDENT
MDA
HOTĂRÂRE
16.10.2012
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partly struck out of the list;Partly inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
BAGRIN v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

DECIZIA nr. 61635/08 Vasile BAGRIN împotriva Republicii Moldova Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 16 octombrie 2012 în calitate de comitet compus din: Alvina Gyulumyan, președinte, Ján Šikuta, Kristina Pardalos, judecători și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 4 decembrie 2008, Având în vedere declarația prezentată de Guvernul contestat la 13 ianuarie 2012 cere Curtea să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dl Vasile Bagrin, este un național moldovenesc, născut în 1962 și trăiește în Baccialia. Guvernul Moldovei (“Guvernul”) a fost reprezentat de dl L. Apostol, Agent al Guvernului, ad interimar Faptele cazului, prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. În 1996 reclamantul a fost arestat și reținut timp de două săptămâni pe suspect de furt. Mai târziu, poliția a descoperit adevăratii infractori și reclamantul a fost eliberat din detenție. Deși procedurile penale împotriva acestuia au fost întrerupte, reclamantul nu a fost niciodată externat sau achiziționat oficial și dosarul a fost distrus câțiva ani mai târziu. Actorii furtului au fost condamnați. Într-o dată neespecificată, reclamantul a încercat să obțină un dosar penal (cazier juridic) de la Ministerul Afacerilor Interne pentru a solicita un pașaport. Intenția sa a fost eșuată din cauza unei trimiteri în baza de date a Ministerului Afacerilor Interne că procedurile penale erau în așteptare împotriva lui. Prin urmare, reclamantul a contestat refuzul Ministerului în fața instanțelor și a avut succes. El a fost emis cu un dosar penal în care s-a declarat că reclamantul nu a fost niciodată condamnat pentru o infracțiune penală și nu a fost dorit de poliție. După obținerea dosarului penal, reclamantul a solicitat un pașaport. Solicitarea sa a fost respinsă, totuși, pe baza unei dispoziții legale care interzicea persoanele împotriva cărora procedurile penale erau în așteptare să părăsească țara. Reclamantul a solicitat fără succes Ministerului Afacerilor Interne să șteargă dosarul. În consecință, reclamantul a inițiat noi proceduri împotriva Agenției responsabile cu emiterea pașapoartelor și a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând ștergerea dosarului său din baza de date a Ministerului, de a fi eliberat cu un pașaport și de a fi compensat pentru daunele suferite. La 20 martie 2008, Curtea de Apel Chișinău a susținut acțiunile reclamantului și a ordonat Ministerului Afacerilor Interne să plătească reclamantului 5000 Lei moldovenesc (MDL) pentru prejudiciu moral. Curtea a respins obiecția Ministerului de a nu putea fi șters în absența unei hotărâri oficiale privind descărcarea sau achitarea reclamantului. În acest sens, instanța a constatat că nu există o astfel de decizie și, în plus, că dosarul a fost distrus. În plus, reclamantul a fost în posesia unui dosar penal curat emis de același Minister al Afacerilor Interne. Ministerul Afacerilor Interne a apelat împotriva hotărârii. La 5 iunie 2008, Curtea Supremă de Justiție a susținut parțial apelul Ministerului Afacerilor Interne și a respins acțiunea reclamantului și a redus, de asemenea, suma de prejudiciu moral care urmează să fie plătită de Ministerul Afacerilor Interne la MDL 500. Curtea Supremă a susținut că, în conformitate cu o instruire eliberată în comun de Ministerul Internului și Ministerul Justiției din 4 mai 2007, informațiile referitoare la urmărirea penală pentru infracțiunile de tipul pe care reclamantul le-a fost suspectat în 1996 ar trebui să fie înregistrate și păstrate pe termen indefinit. Deoarece dosarul din cauza reclamantului a fost distrus și a fost imposibil să se determine motivele de discontinuare a anchetei penale împotriva acestuia, Ministerul Afacerilor Interne are dreptul să păstreze înregistrările. Reclamantul se plâng în temeiul articolelor 5 și 6 din Convenție că detenția sa era ilegală și că procedurile care s-au încheiat cu hotărârea Curții Supreme de Justiție din 5 iunie 2008 au fost nedreptate și, de asemenea, se plâng în temeiul articolului 2 din Protocolul nr. 4 că libertatea de circulație a fost încălcată și că nu poate obține un loc de muncă ca urmare a procesului penal din 1996 al Ministerului Afacerilor Interne. El a susținut, de asemenea, că a fost arestat o dată pe suspect de furt din cauza dosarului și a exprimat opinia că a riscat un tratament discriminatoriu din cauza dosarului. Denumirea în temeiul articolului 8 din Convenția 10. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 2 din Protocolul nr. 4 că libertatea de circulație a fost încălcată. Curtea a considerat mai potrivită examinarea acestei părți din cererea în temeiul articolului 8 din Convenția. 11. După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 13 ianuarie 2012, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor ridicate de această parte a cererii și a solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul recunoaște că a existat o încălcare a drepturilor reclamantului garantate de art. 8 din Convenție [...] Guvernul [...] propune următoarele sume de bani ca satisfacție echitabilă: 2.500 EUR pentru a acoperi orice prejudiciu moral și 600 EUR pentru a acoperi orice și toate costurile și cheltuielile suportate. Guvernul declară că sumele de mai sus vor fi convertite în Lei moldovenesc la data aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plățile vor constitui rezoluția finală a cauzei și a oricăror alte afirmații care pot apărea din circumstanțele prezentului caz. În concluzie, Guvernul invită Curții să pună în aplicare cererea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (b) din Convenție.” 12. Într-o scrisoare din 3 iulie 2012, reclamantul a exprimat opinia că declarația unilaterală a guvernului nu ar trebui acceptată de către Curte pentru că a fost reținut în arest timp de 14 zile în timpul procedurii penale împotriva sa și pentru că Ministerul Afacerilor Interne a deținut informațiile despre procedurile sale penale în baza sa de date de unsprezece ani 13. Curtea remarcă că art. 37 din convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) litera (a), (b) sau (c). „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat continuarea examinării cererii”. 14. art. 37 § 1 în amendă include prevederea că: „Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile acestuia.” 15. Curtea constată, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere sau o parte a acesteia în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (a se vedea Tahsin Acar c. Turcia , [GC] , nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI și Melnic c. Moldova , nr. 6923/03, §§ 22-25, 14 noiembrie 2006). 16. Având în vedere natura admiterilor incluse în declarația unilaterală a guvernului din 13 ianuarie 2012 și cuantumul compensației propuse de guvern, care este în conformitate cu jurisprudența Curții în cazuri similare, Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea acestei părți din cerere (art. 37 § 1 litera (c)) (a se vedea, pentru principiile relevante, Tahsin Acar , citat mai sus, și Meriakri c. Moldova ((striking out), nr. 53487/99, 1 martie 2005). 17. Având în vedere toate considerațiile de mai sus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenție și în protocolele sale nu impune să continue examinarea acestei părți a cererii (art. 37 § 1 în amendă În consecință, aceaceasta ar trebui eliminată din listă, iar încălcarea 18. În ceea ce privește plângerea reclamantului în temeiul articolului 5 din Convenție, Curtea constată că această plângere a fost depusă mai mult de șase luni după ce a avut loc presupusa încălcare și, prin urmare, trebuie să fie declarată inadmisibilă în temeiul articolului 35 §§ 1 și 4 din Convenție. În ceea ce privește plângerea reclamantului cu privire la echitatea procedurii civile, Curtea consideră că acestea nu sunt justificate și constată că nu există nimic în dosar care să sugereze că dispozițiile invocate de reclamant au fost încălcate. În consecință, această parte a cererii este evident nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 § 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate a termenilor declarației guvernului contestat în temeiul articolului 8 din convenție și a modalităților de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva convenție; hotărăște să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c) din convenție în măsura în care se referă la art. 8 din convenție; Restul cererii sunt inadmisibile. Marialena Tsirli Alvina Gyulumyan Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2012-10-16
0,94
BAGRIN v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the Ministry of Justice of the Republic of Moldova
CAUZEI ŞI PROCEDURA 1. Reclamantul, dl Vasile Bagrin, este un cetăţean al Republicii Moldova, născut în 1962 ;i locuiește în Baccialia. 2. Guvernul Republicii Moldova ("Guvernul") a fost reprezentat de către Agentul său ad interim, dl L. Ap
CtEDO 2012-10-16
0,94
BAGRIN v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights"
Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei, efectuată de către organizaţia obştească „Juriştii pentru drepturile omului” SECŢIA A TREIA DECIZIE Cererile nr. 61635/08 Vasile BAGRIN împotriva Republicii Moldova Curtea Europeană a Dre
CtEDO 2013-06-04
0,93
LEONOVA v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA
THIRD SECTION DECISION Application no. 52536/09 Angela LEONOVA against the Republic of Moldova The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 4 June 2013 as a Committee composed of: Luis López Guerra, President, Nona Tsotsor
CtEDO 2012-04-17
0,93
CASE OF CULEV v. MOLDOVA
THIRD SECTION CASE OF CULEV v. MOLDOVA (Application no. 60179/09) JUDGMENT STRASBOURG 17 April 2012 FINAL 17/07/2012 This judgment has become final under Article 44 § 2 of the Convention. It may be subject to editorial revision. In the case
CtEDO 2011-09-20
0,93
CASE OF DRAGAN v. MOLDOVA
THIRD SECTION DECISION Application no. 8608/05 by Vladimir DRAGAN against Moldova The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 20 September 2011 as a Chamber composed of: Josep Casadevall, President, Corneliu Bîrsan, Alvin
Sursă