CASE OF REDFEARN v. THE UNITED KINGDOM

Reclamantul s-a născut în 1948 și trăiește în Bradford. Reclamantul a fost angajat de Serco Limited (“Serco”) începând cu 5 decembrie 2003 la concedierea sa la 30 iunie 2004. Serco a furnizat transport către autoritățile locale, inclusiv la Consiliul Municipal Bradford. Reclamantul, care este alb britanic, a fost angajat anterior ca escorta șoferului și în cele din urmă ca șofer. Ca astfel, el a fost responsabil pentru transportarea copiilor și adulților cu handicap fizic și/sau mental în zona Bradford. Majoritatea pasagerilor săi erau de origine asiatică. Nu au existat plângeri despre munca sau comportamentul său la locul de muncă și supraveghetorul său, care era de origine asiatică, l-a nominalizat pentru premiul de „angajat de prima clasă”. La 26 mai 2004, un articol de ziar local publicat în Bradford și în zonele înconjurătoare a identificat reclamantul ca candidat al Partidului Național Britanic („BNP”) în următoarele alegeri locale. În aceeași zi, reclamantul a fost repartizat temporar pentru a transmite corespondență birourilor consiliului local. În momentul respectiv, BNP a extins aderarea numai la resortisanții albi. Potrivit constituției sale, acesta a fost: „Cei s-a opus oricărei forme de integrare între popoarele britanice și neeuropene. Prin urmare, se angajează să decurgă și să reîntorcă marea imigrației nealbe și să restaureze, prin schimbări legale, negocieri și consimțământ, machiajul copleșitor alb al populației britanice care existau în Marea Britanie înainte de 1948.” 10. La 27 mai 2004, UNISON, sindicatul lucrătorilor din sectorul public, a trimis Serco o scrisoare care declară că mulți dintre membrii săi au considerat că continuarea ocupării forței de muncă a reclamantului este o „caz important de îngrijorare, ținând cont de agenda dezvoltată și rasistă/fascistă a BNP”. Scrisoarea a recomandat Serco că 70-80 la sută din baza sa de clienți și 35 la sută din forța de muncă erau de origine asiatică. UNISON a cerut ca Serco să ia măsuri imediate pentru a se asigura că membrii săi nu sunt supuși la ură rasială. Un alt sindicat, GMB, și un număr de angajați au făcut, de asemenea, reprezentări către Serco în legătură cu continuarea ocupării forței de muncă a reclamantului. 11. La 15 iunie 2004, reclamantul a fost ales ca consilier local pentru BNP. După ce a luat consiliere juridică Serco l-a respins în mod summit la 30 iunie 2004. Serco a citat, printre altele, potențiale riscuri de sănătate și siguranță, deoarece continuarea ocupării forței de muncă a reclamantului ar duce la o anxietate considerabilă în rândul pasagerilor și al persoanelor care le îngrijesc. De asemenea, a exprimat îngrijorarea că continuarea ocupării forței de muncă a reclamantului ar putea pune în pericol reputația sa și ar putea duce la pierderea contractului său cu Consiliul Municipal Bradford. 12. În mod normal, este necesar un an de serviciu înainte ca un angajat să poată iniția o acțiune de concediere neloială în temeiul Legii privind drepturile ocupării forței de muncă din 1996 („Legea 1996”), deși această perioadă de calificare nu se aplică în cazul în care concedierea a fost pe motive de sarcină, rasă, sex sau religie. Prin urmare, reclamantul nu a avut suficient serviciu continuu pentru a aduce o acțiune de concediere neloială. Cu toate acestea, la 12 august 2004, el a depus o cerere legală de discriminare rasială în cadrul Tribunalului pentru ocuparea forței de muncă în conformitate cu Legea privind relațiile raciale din 1976 („Legea din 1976”). 13. Reclamantul a susținut că a fost discriminat ilegal, deoarece concedierea sa constituia un tratament mai puțin favorabil pentru motive raciale. Motivele rasiste se bazează pe cele ale pasagerilor și angajaților Serco de origine asiatică. El susține, de asemenea, că, având în vedere că BNP este o partidă „numai albă”, concedierea sa constituie, de asemenea, discriminare rasială indirectă. 14. Tribunalul de ocupare a forței de muncă a rendu hotărârea la 2 februarie 2005. Acesta a remarcat îngrijorarea Serco că continuarea ocupării forței de muncă ar putea duce la dificultăți cu alți angajați; și-a afectat relația cu sindicatele; a condus la atacuri asupra minibuselor Serco, care ar pune în pericol sănătatea și siguranța personalului Serco, a pasagerilor săi vulnerabili și a reclamantului însuși; a provoca o anxietate considerabilă între pasagerii Serco și rudele/carătorii care își încredințează pasageri vulnerabili la îngrijirea sa; și a afecta reputația sa, astfel încât să poată pune în pericol contractele existente și ofertele viitoare de lucru în sectorul public și în altă parte. 15. Tribunalul pentru ocuparea forței de muncă a respins afirmația de discriminare directă, deoarece s-a afirmat că, în cazul în care există vreo discriminare împotriva reclamantului, nu se află pe motive raciale, ci mai degrabă pe motive de sănătate și siguranță. Tribunalul a respins, de asemenea, afirmația discriminării indirecte din cauza faptului că concedierea reclamantului era un mijloc proporțional de atingere a unui obiectiv legitim, și anume menținerea sănătății și siguranței. La 27 iulie 2005, recursul său a fost susținut pe baza faptului că Tribunalul a eșuat în construcția acestei expresii „pe motive rasiale” prin faptul că nu și-a interpretat în mare măsură sensul și nu a arătat cum a ajuns la concluzia că concedierea reclamantului constituie un mijloc proporțional de a atinge obiectivul de asigurare a sănătății și siguranței, deoarece, printre altele, nu s-a avut în vedere nicio alternativă la concediere. 17. La 9 septembrie 2005, Serco a primit permisiunea de a face recurs la Curtea de Apel. 18. La 25 mai 2006, Curtea de Apel a permis apelul lui Serco și a restabilit ordinul Tribunalului pentru Ocuparea forței de muncă. Mummery LJ a constatat afirmația reclamantului că a fost supusă discriminării directe de rasă a fost greșită în principiu și incompatibilă cu scopul legislației. 19. În respingerea afirmației de discriminare directă, Curtea de Apel a remarcat că: „Dl. Redharedn a fost tratat mai puțin favorabil, nu din cauza faptului că era alb, ci pe baza unei particulare caracteristici nerațiale împărtășite de el cu o mică proporție a populației albe, adică a alegerea unui partid politic ca BNP. Serco nu a adoptat o politică care a discriminat pe baza unei linii de culoare sau rasă. Serco ar aplica aceeași abordare unui membru dintr-un partid politic similar, care a limitat aderarea acestuia la negrii. Linia de separare a culorii sau rasei nu a fost făcută de Serco, ci de BNP care definește propria compoziție prin culoare sau rasă. Dl Redharedn nu poate face credibil o afirmație de discriminare directă de rasă de către Serco împotriva lui, având în vedere faptul că este alb prin decizia partidului său politic ales de a limita aderarea la albi. BNP nu poate face un criteriu nerațial (aderarea partidului) unul rasial prin termenii constituției sale care limitează aderarea la albi. Analizarea corectă a plângerii dlui Redharedn este de discriminare din motive politice, care intră în afara legilor împotriva discriminării.” 20. În respingerea afirmației de discriminare indirectă, s-a remarcat următoarele: „Pentru discriminarea indirectă ... este necesar să se identifice o „prospecție, criteriu sau practică” pe care Serco a aplicat-o sau ar aplica în mod egal persoanelor care nu sunt de aceeași rasă sau culoare. ... dl Redharedn ... nu a prezentat tribunalului un caz, care satisfăcea elementele necesare ale unei cereri de discriminare indirectă a rasei și pe care tribunalul ar putea face în mod corespunzător o constatare a discriminării indirecte ale rasei.... Se pare că tribunalul pentru ocuparea forței de muncă a încercat să aibă o versiune de „provizionare, criteriu sau practică” de la punctul 5.6 din decizia sa (a se vedea punctul 28 de mai sus). Cu toate acestea, este formulat în mod prea restrâns (subscrierea BNP) pentru a fi semnificativă. Nu s-a putut aplica o dispoziție de „membre a BNP” unei persoane care nu aveau aceeași culoare ca dl Redharedn, deoarece numai persoanele cu aceeași culoare ca el (alb) sunt eligibile să fie membri ai BNP. O dispoziție mai generală și mai semnificativă, în funcție de o linie similară, ar fi aplicată aderării unei organizații politice precum BNP, care existau pentru a promova punctele de vedere ostile pentru membrii cu o culoare diferită de cele care aparțin organizației. Cu toate acestea, în cazul în care o astfel de dispoziție ar fi aplicată, nu ar pune persoane de aceeași rasă ca dl Redharedn „la un dezavantaj specific” în comparație cu alte persoane în secțiunea 1 punctul 1A din Legea din 1976. Toți activiștii politici ar fi în același dezavantaj, indiferent de culoare care ar fi”. 21. În sfârșit, în ceea ce privește afirmația reclamantului că a fost supusă unui tratament mai puțin favorabil care rezultă din aderarea unui partid politic contrar drepturilor convenției sale în temeiul articolelor 9, 10, 11 și 14 și că acest lucru ar fi trebuit să fie luat în considerare pentru a decide dacă discriminarea indirectă a fost justificată, Curtea de Apel a declarat că: „Legea din 1998 nu ajută dl Redharedn în acest caz. El nu are dreptul să facă o cerere în temeiul acestuia, deoarece Serco nu este o autoritate publică. Secțiunea 3 din Legea din 1998 nu ajută, deoarece nu există niciun respect în care dispozițiile relevante ale Actului din 1976 sunt incompatibile cu drepturile Convenției. În ceea ce privește justificarea în temeiul Legii din 1976 am explicat deja că nu apare, deoarece nu s-a făcut niciun caz de discriminare indirectă.” 22. 23. În temeiul articolului 94 alineatul (1) din Legea privind drepturile ocupării forței de muncă din 1996, un angajat are dreptul de a nu fi respins nedrept de angajatorul său. Prin secțiunea 98 alineatul (1), un angajator trebuie să prezinte un motiv pentru o licențiere care intră într-o categorie prevăzută la secțiunea 98 alineatul (2), care include „conducta” sau „alte alte motive substanțiale de un tip care să justifice concedierea unui angajat care deține poziția deținută de angajat”. Secțiunea 98 alineatul (4) se referă la echitatea: „În cazul în care angajatorul a îndeplinit cerințele subsecțiunea (1), se decide dacă concedierea este echitabilă sau nedreaptă (având în vedere motivul arătat de angajator) – (a) depinde dacă în circumstanțele (inclusiv dimensiunea și resursele administrative ale întreprinderii angajatorului) a acționat în mod rezonabil sau nejustificat în tratarea acesteia ca un motiv suficient pentru respingerea angajatului, și (b) se stabilește în conformitate cu capitalul propriu și meritele substanțiale ale cazului.” 24. Cu toate acestea, punctul 106 prevede următoarele: „(1) Secțiunea 94 nu se aplică concedierii unui angajat, cu excepția cazului în care el a fost angajat continuu pentru o perioadă de cel puțin un an care se termină cu data efectivă de încheiere.” 25. Secțiunea 108 alineatul (3) din Legea privind drepturile ocupării forței de muncă prevede o varietate largă de excepții de la perioada de un an de calificare, multe dintre care derivă din implementarea Regatului Unit a legislației comunitare în domeniul ocupării forței de muncă. Aceste excepții includ situații în care un angajat a fost respins din motive de sarcina sau de luarea concediului parental, refuzând să respecte o cerință impusă în contravenția Regulamentelor privind timpul de lucru 1998, sau în cazul în care angajatul a făcut o divulgație de interes public împotriva angajatorului. În plus, reclamanții care susțin că au fost respinși din cauza rasei, sexului sau religiei lor sunt, de asemenea, scutiți de perioada de un an de calificare. 26. Secțiunea 1 alin. (1) din Legea privind relațiile raciale din 1976 prevede următoarele: „O persoană discrimină împotriva altor persoane în orice circumstanță relevantă în sensul oricărei dispoziții ale prezentului lec., în cazul în care (a) din motive raciale tratează că alte dispoziții, criteriu sau practici mai puțin favorabile decât cele pe care le tratează sau le tratează pe alte persoane.” Secțiunea 1 A din Lecția privind relațiile raciale din 1976 prevede: „O persoană discriminează și împotriva altor persoane dacă, în orice circumstanță relevantă în sensul oricărei dispoziții menționate în subsecțiunea (IB), se aplică acestei alte dispoziții, criterii sau practici pe care le aplică sau se aplică în mod egal persoanelor care nu sunt din aceeași rasă sau origine etnică sau națională, dar (a) care pun sau pun persoanele de aceeași rasă sau origine etnică sau națională la un alt dezavantaj față de alte persoane, și (c) care nu poate arăta un mijloc proporțional de a atinge un scop legitim”.