Khayrov împotriva Ucrainei

Reclamantul s-a născut în 1968 și în prezent îndeplinește o condamnare la închisoare. În seara 3 martie 2004, reclamantul și două dintre cunoștințele sale, H. și L., au avut o petrecere în apartamentul lui L.. Au băut cantități mari de alcool. La un moment dat a izbucnit o luptă între ei, ceea ce a dus la H. fiind înjunghiat și sufocat. La aproximativ 10 p.m. în seara aceea, poliția a găsit corpul H. în apartament. De asemenea, au găsit reclamantul beat și adormit în apartament. Poliția a hotărât să aresteze reclamantul pe suspiciune că l-a ucis pe H. La secția de poliție, reclamantul a primit o explicație a dispozițiilor art. 63 din Constituție și apoi a fost interogat din cauza incidentului.

Reclamantul a declarat că, în timpul partidului, el a fost în mod repetat umilit de H. La un moment dat reclamantul și-a pierdut răbdarea și a început să-și bată H. în măsura în care H. și-a pierdut conștiința. Cu toate acestea, L. a considerat că nu era suficient pentru H. și l-a ucis. După aceea L. a părăsit apartamentul și reclamantul a adormit. Sesiunea de interogatoriu a fost efectuată de ofițeri de poliție fără ca un avocat să fie prezent. La ora 14.30. la 4 martie 2004, un investigator din biroul procurorului a pregătit un raport de arestare cu privire la solicitant. Dreptul de apărare al reclamantului i-a fost explicat de către investigator, inclusiv dreptul de a rămâne tăcut și dreptul de a avea un avocat.

Reclamantul a semnat nota explicativă relevantă care a afirmat că nu are nevoie de asistența unui avocat. Investigatorul a acceptat renunțarea la asistență juridică prin eliberarea unei hotărâri separate. Hotărârea prevede că reclamantul a refuzat asistența juridică deoarece nu a avut nevoie de aceasta și a avut în întregime încredere în autoritățile de investigație. 10. Potrivit reclamantului, această renunțare a fost acordată de el ca urmare a presiunii psihologice exercitate de ofițerii de poliție. 11. Între 9.30 a.m. și 10.55 a.m. la 4 martie 2004, reclamantul a fost interogat de către investigator.

Reclamantul a declarat că L. a fost cel care a ucis H. 12 la ora 12.50 la 4 martie 2004, investigatorul l-a arestat pe L. cu suspiciune că l-a ucis pe H. În timpul anchetei, L. a explicat că a ieșit din apartament pentru a cumpăra mai mult alcool și, în timp ce el era plecat, reclamantul a ucis H. 13. Potrivit reclamantului, la 6 martie 2004, el a fost bătut de ofițeri de poliție pentru prima dată cu scopul de a-l face să mărturisească la uciderea lui H. Reclamantul se simțea bolnav și, prin urmare, a cerut un examen medical. 14. În aceeași dată, un expert medical criminalist a examinat reclamantul. Potrivit raportului emis de acest expert, reclamantul a susținut o abrazie în piept, care este considerat un prejudiciu ușor care ar fi putut fi infliși șapte până la zece zile înainte de examinare; și în timpul examinării reclamantul a declarat că a avut o luptă cu H. și că după arestarea sa nu a fost bătut de nimeni.

15. Din nou, în aceeași dată, Curtea de District Bakhchysaray („Tribunul district”) a ordonat detenția anterioară a reclamantului timp de două luni. 16. La 7 martie 2004, reclamantul a mărturisit o crimă. Potrivit reclamantului, el a scris mărturisirea după ce a fost bătut din nou de către un ofițer de poliție. 17. În aceeași dată, investigatorul a efectuat o confruntare între reclamant și L., în cursul căreia reclamantul a recunoscut vina sa. După această acțiune investigator L. a fost eliberat. 18. Investigatorul a pus în continuare la îndoială cunoștințele lui L., vânzătorul alcoolului, și alte persoane care ar fi putut ști ceva despre evenimentele în cauză. La 13 martie și 26 aprilie 2004, reclamantul a fost interogat în calitate de învinuit.

El a declarat că nu are nevoie de un avocat în acel moment și s-a referit la declarațiile sale date în timpul confruntării cu L. 20. La 27 aprilie 2004, ancheta a fost finalizată și cazul a fost trimis la Curtea de District pentru proces. 21. La 14 iunie 2004, reclamantul s-a plâns la biroul procurorului din cauza maltraturilor de către ofițeri de poliție. În plângerea sa, reclamantul a afirmat că imediat după arestarea sa, a fost bătut de către ofițeri de poliție, care au amenințat și să-l omoare. La 6 iulie 2004, la cererea reclamantului, fratele său a fost admis la procedură ca avocat de apărare. 23. Când a fost examinat de Curtea de District, reclamantul a refuzat orice implicare în infracțiune.

El a declarat că a fost supus unui tratament defectuos și că dreptul său la un avocat a fost încălcat. Potrivit reclamantului, el a solicitat, de asemenea, oral, ca L. să fie examinat de către instanță. Pe parcursul procesului, Curtea de District a examinat dovezile din dosar. Nu l-a interogat pe L., ci a citit declarațiile sale prezentate în timpul anchetei preliminare. 25. La 8 iulie 2004, Curtea de District a constatat că reclamantul a ucis H. și l-a condamnat la zece ani de închisoare. În concluziile sale, Curtea de District s-a bazat pe mărturisirea reclamantului și pe celelalte declarații auto-incriminante formulate de el în cursul anchetei. De asemenea, s-a referit la declarațiile L. date în cursul anchetei, inclusiv cele date la confruntarea cu reclamantul, la examinarea medicală forense care stabilește cauza decesului H. și la alte dovezi indirecte.

26. Reclamantul a apelat, susținând că Curtea de District nu a reușit să evalueze în mod corespunzător dovezile și a interpretat greșit faptele. În special, reclamantul a afirmat că Curtea de District nu a acordat o atenție corespunzătoare faptului că argumentele sale în timpul procesului au contrazis declarațiile L. și că nu a luat în considerare dacă L. ar putea fi comis o crimă. Reclamantul a susținut, de asemenea, că declarațiile sale auto-incriminante au fost obținute prin tratamente rele și în încălcarea dreptului său la asistență juridică. El a afirmat că maltraturile sale au fost dovedit prin raportul medical forense din 6 martie 2004. 27. La 5 octombrie 2004, Curtea de Apel a Republicii Autonome de Crimee („Curtea de Apel”) a luat în considerare recursul reclamantului și a respins-o ca fiind neconvențiată.

Potrivit reclamantului, în timpul procedurii de a apela el a fost asistat, în plus față de asistența acordată de fratele său, de un avocat de asistență juridică. 28. În decizia sa, Curtea de Apel a remarcat faptul că vina reclamantului a fost bine stabilită de Curtea de District și că argumentul său de a fi fost tratat rău de către poliție este nefondat. În special, raportul medical forense din 6 martie 2004 a sugerat că abraziunea pe piept a fost susținută mult înainte de arest. În ceea ce privește absența asistenței juridice în cursul anchetei, instanța a remarcat că dosarul conține derogări ale dreptului la asistență juridică semnat de solicitant.

29. Reclamantul a apelat asupra punctelor de drept, susținând în special că: el a fost bătut de ofițeri de poliție pentru a-l face să mărturisească la crimă; drepturile sale de apărare nu au fost asigurate în timpul anchetei; instanțele inferioare nu au pus la îndoială toți martorii și nu au examinat toate elementele documentare și documentare; și instanțele nu au verificat dacă L. La 17 iulie 2005, biroul procurorului a refuzat să deschidă o anchetă cu privire la presupusele maltraturi ale reclamantului. 31. La 22 noiembrie 2005, Curtea Supremă a luat în considerare recursul reclamantului asupra punctelor de drept și a respins-o ca fiind nespinsă. Acesta a constatat că instanța de judecată a condamnat legitim reclamantul pe baza declarațiilor sale de auto-incriminare, care au fost confirmate în continuare prin declarațiile L. și alte probe indirecte.

Curtea Supremă nu a găsit încălcări procedurale care ar putea da motive pentru anularea deciziilor instanțelor de jos. 32. La 6 iunie 2006, reclamantul a solicitat Curtea Supremă o revizuire extraordinară a cazului său. 33. La 22 iunie 2006, cererea a fost refuzată. 34. În urma arestării sale la 3 martie 2004, reclamantul a fost plasat în centrul de detenție temporară Bakhchysaray (“TIT”), unde se presupune că a fost reținut cu alți deținuți suferiți de tuberculoză. 35. La 10 martie 2004, reclamantul a fost diagnosticat cu tuberculoză infiltrativă din partea superioară a plămânului drept. 36. La 16 martie 2004, reclamantul a fost transferat la Centrul de Detenție Pre-Trială Simferopol („SIZO”).

37. La 5 aprilie 2004, reclamantul a fost diagnosticat cu tuberculoză a plămânului drept și a fost înregistrat ca pacient la dispensarul tuberculozei. 38. La 27 aprilie 2004, medicul a recomandat ca reclamantul să primească tratamentul antituberculoză la un spital specializat. Reclamantul a stat în SIZO, unde a fost examinat și tratat la unitatea medicală.

39. La 23 noiembrie 2004, reclamantul a fost mutat la Simferopol nr. 102 Prizonă (“Incarcerare simferopol”), în care a fost periodic radiat și asigurat cu următoarele cursuri de tratament medical: - de la 1 aprilie la 31 mai 2005 (tratment cu isoniazidă); - de la 20 septembrie la 10 octombrie 2005 (tratment cu isoniazidă); - de la 3 martie la 31 mai 2006 (tratment cu isoniazidă); - de la 1 septembrie la 30 noiembrie 2006 (tratment cu isoniazidă și pirazinamidă); - de la 3 martie la 31 mai 2007 (tratment cu isoniazidă și pirazinamidă); - de la 3 septembrie la 30 noiembrie 2007 (tratment cu isoniazidă și pirazinamidă); - de la 3 martie la 30 mai 2008 (tratment cu isoniazidă și ethambutol); - de la 1 septembrie la 30 noiembrie 2008 (tratment cu isoniazidă și ethambutol); - de la 2 martie la 29 mai 2009 (tratment cu isoniazid și ethambutol); - de la 3 septembrie până la 30 noiembrie 2009); și de la 31 noiembrie 2010 (trat cu ethannidazi (trat cu ethani este de la 1 noiembrie) și de la 31 noiembrie) și de ethanizi (tratrazidazi (trat; și de ethambutol); și de la 3 noiembrie 2010 (tratrazid cu ethani cu ethamozidazid); - și de la 3 noiembrie 2010 de la ethambutol); 40. Potrivit Guvernului, reclamantul a fost radiat la 5 august 2010 și pieptul său nu a prezentat semne de boală.

41. Dispozițiile relevante ale Constituției se citesc după cum urmează: „Toată lumea are dreptul la asistență juridică, care este oferită gratuită în cazurile prevăzute de lege. Toată lumea este liberă să aleagă apărătorul drepturilor sale. În Ucraina, actele de promovare care să asigure dreptul de a ridica o apărare împotriva unei acuzații și de a oferi asistență juridică în timpul determinării cazurilor de către instanțe și alte organisme de stat.” „O persoană nu are responsabilitatea de a refuza să depună mărturie sau de a explica orice despre el însuși, membrii familiei sau rudele sale apropiate în gradul determinat de lege. Un suspect, un acuzat sau un inculpat are dreptul de a ridica o apărare.

O persoană condamnată se bucură de toate drepturile omului și cetățenilor, cu excepția restricțiilor stabilite de lege și stabilite în hotărâri judiciare.”

5. The applicant was born in 1968 and is currently serving a prison sentence. 6. On the evening of 3 March 2004 the applicant and two of his acquaintances, H. and L., had a party in L.’s flat. They drank large quantities of alcohol. At some point a fight broke out among them, which resulted in H. being stabbed and suffocated. 7. At about 10 p.m. that evening the police found the body of H. in the flat. They also found the applicant drunk and asleep in the flat. The police decided to arrest the applicant on suspicion of having killed H. 8. At the police station the applicant was given an explanation of the provisions of Article 63 of the Constitution and then questioned on account of the incident.

The applicant stated that during the party he was repeatedly humiliated by H. At certain point the applicant lost his patience and started to beat H. to the extent that H. lost his consciousness. However, L. considered that it had not been enough for H. and killed him. After that L. left the flat and the applicant fell asleep. The questioning session was carried out by police officers without a lawyer being present. 9. At 2.30 a.m. on 4 March 2004 an investigator from the prosecutor’s office prepared an arrest report in respect of the applicant. The applicant’s defence rights were explained to him by the investigator, including the right to remain silent and the right to have a lawyer. The applicant signed the relevant explanatory note stating that he did not need the assistance of a lawyer.

The investigator accepted the waiver of legal assistance by issuing a separate ruling. The ruling provided that the applicant had refused legal assistance as he did not need it and entirely trusted the investigative authorities. 10. According to the applicant, that waiver was given by him as a result of psychological pressure exercised by the police officers. 11. Between 9.30 a.m. and 10.55 a.m. on 4 March 2004 the applicant was questioned by the investigator. The applicant stated that it had been L. who had killed H. 12. At 12.50 p.m.

on 4 March 2004 the investigator arrested L. on suspicion of having killed H. During questioning, L. explained that he had gone out of the flat to buy some more alcohol and, while he was away, the applicant had killed H. 13. According to the applicant, on 6 March 2004 he was beaten up by police officers for the first time with the purpose of making him confess to the murder of H. The applicant felt ill and therefore demanded a medical examination. 14. On the same date a forensic medical expert examined the applicant. According to the report issued by that expert, the applicant had sustained an abrasion to his chest, which was considered to be a light injury that could have been inflicted seven to ten days before the examination; and during the examination the applicant had stated that he had had a fight with H. and that after his arrest he had not been beaten by anyone.

15. Again on the same date the Bakhchysaray District Court (the “District Court”) ordered the applicant’s pre-trial detention for two months. 16. On 7 March 2004 the applicant confessed to the murder. According to the applicant, he wrote the confession after he had been beaten up by a police officer again. 17. On the same date the investigator carried out a confrontation between the applicant and L., in the course of which the applicant admitted his guilt. Following this investigatory action L. was released. 18. The investigator further questioned L.’s acquaintances, the seller of the alcohol, and other individuals who might have known something about the events in question. Expert examinations were carried out.

The knife did not have any fingerprints on it. 19. On 13 March and 26 April 2004 the applicant was questioned as an accused. He stated that he did not need a lawyer at that time and referred to his statements given during the confrontation with L. 20. On 27 April 2004 the investigation was completed and the case was sent to the District Court for trial. 21. On 14 June 2004 the applicant complained to the prosecutor’s office on account of ill-treatment by the police officers. In his complaint the applicant alleged that immediately after his arrest he had been beaten up by the police officers, who had also threatened to kill him. Allegedly, they had further forced him to confess to the murder.

22. On 6 July 2004, at the request of the applicant, his brother was admitted to the proceedings as defence counsel. 23. When examined by the District Court, the applicant denied any involvement in the crime. He stated that he had been subjected to ill-treatment and that his right to a lawyer had been breached. According to the applicant, he also orally requested that L. be examined by the court. The request was refused. 24. During the trial the District Court examined the evidence in the file. It did not question L. but read out his statements given during the pre-trial investigation. 25. On 8 July 2004 the District Court found the applicant guilty of having murdered H. and sentenced him to ten years’ imprisonment.

In its findings the District Court relied on the applicant’s confession and the other self-incriminating statements given by him during the investigation. It also referred to L.’s statements given during the investigation, including those given at the confrontation with the applicant, to the forensic medical examination establishing the cause of H.’s death, and to other indirect evidence. 26. The applicant appealed, claiming that the District Court had failed to assess the evidence properly and had misinterpreted the facts. In particular, the applicant asserted that the District Court had failed to pay due attention to the fact that his submissions during the trial had contradicted L.’s statements and that it had not considered whether L. might have committed the murder.

The applicant further contended that his self-incriminating statements had been obtained through ill-treatment and in breach of his right to legal assistance. He asserted that his ill-treatment had been evidenced by the forensic medical report of 6 March 2004. 27. On 5 October 2004 the Court of Appeal of the Autonomous Republic of Crimea (“the Court of Appeal”) considered the applicant’s appeal and dismissed it as unsubstantiated. According to the applicant, during the appeal proceedings he was assisted, in addition to the assistance provided by his brother, by a legal-aid lawyer. 28. In its decision the Court of Appeal noted that the applicant’s guilt had been well established by the District Court and his contention of having been ill-treated by the police was unfounded.

In particular, the forensic medical report of 6 March 2004 suggested that the abrasion on his chest had been sustained well before his arrest. As to the absence of legal assistance during the investigation, the court noted that the case file contained waivers of the right to legal assistance signed by the applicant. 29. The applicant appealed on points of law, claiming in particular that: he had been beaten up by police officers to make him confess to the murder; his defence rights had not been assured during the investigation; the lower courts had failed to question all the witnesses and had not examined all the material and documentary evidence; and the courts had not verified whether L. might have committed the murder.

30. On 17 July 2005 the prosecutor’s office refused to open an investigation in respect of the alleged ill-treatment of the applicant. 31. On 22 November 2005 the Supreme Court considered the applicant’s appeal on points of law and dismissed it as unsubstantiated. It found that the trial court had legitimately convicted the applicant on the basis of his self-incriminating statements, which had been further corroborated by L.’s statements and other indirect evidence. The Supreme Court did not find any procedural violations which could give grounds for quashing the decisions of the lower courts. 32. On 6 June 2006 the applicant asked the Supreme Court for an extraordinary review of his case. 33. On 22 June 2006 the request was refused.

34. Following his arrest on 3 March 2004, the applicant was placed in the Bakhchysaray Temprorary Detention Centre (“the ITT”), where he was allegedly held with other detainees suffering from tuberculosis. 35. On 10 March 2004 the applicant was diagnosed with infiltrative tuberculosis of the upper part of the right lung. 36. On 16 March 2004 the applicant was transferred to the Simferopol Pre-Trial Detention Centre (“the SIZO”). 37. On 5 April 2004 the applicant was diagnosed with tuberculosis of the right lung and registered as a patient at the tuberculosis dispensary. 38. On 27 April 2004 the doctor recommended that the applicant be provided with anti-tuberculosis treatment at a specialised hospital.

The applicant stayed in the SIZO, where he was examined and treated at the medical unit.

39. On 23 November 2004 the applicant was moved to Simferopol no. 102 Prison (“Simferopol Prison”), where he was regularly X-rayed and provided with the following courses of medical treatment: - from 1 April to 31 May 2005 (treatment with isoniazid); - from 20 September to 10 October 2005 (treatment with isoniazid); - from 3 March to 31 May 2006 (treatment with isoniazid); - from 1 September to 30 November 2006 (treatment with isoniazid and pyrazinamide); - from 3 March to 31 May 2007 (treatment with isoniazid and pyrazinamide); - from 3 September to 30 November 2007 (treatment with isoniazid and pyrazinamide); - from 3 March to 30 May 2008 (treatment with isoniazid and ethambutol); - from 1 September to 28 November 2008 (treatment with isoniazid and ethambutol); - from 2 March to 29 May 2009 (treatment with isoniazid and ethambutol); - from 3 September to 30 November 2009 (treatment with isoniazid and ethambutol); - from 3 March to 31 May 2010 (treatment with isoniazid and ethambutol); and - from 1 October to 28 November 2010 (treatment with isoniazid and ethambutol).

40. According to the Government, the applicant was X-rayed on 5 August 2010 and his chest did not display any signs of disease. 41. The relevant provisions of the Constitution read as follows: “Everyone has the right to legal assistance. Such assistance is provided free of charge in cases envisaged by law. Everyone is free to choose the defender of his or her rights. In Ukraine, advocacy acts to ensure the right to mount a defence against an accusation, and to provide legal assistance during the determination of cases by courts and other State bodies.” “A person shall not bear responsibility for refusing to testify or to explain anything about himself or herself, members of his or her family or close relatives in the degree determined by law.

A suspect, an accused, or a defendant shall have the right to mount a defence. A convicted person shall enjoy all human and citizens’ rights, except for the restrictions determined by law and established in court judgments.”