AFFAIRE HALIL ADEM HASAN CONTRE LA BULGARIE

Rezoluția CM/ResDH(2024)117 Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Halil Adem Hasan împotriva Bulgariei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 13 iunie 2024 în cadrul celei de a 1501-a ședințe a delegaților miniștrilor) Cerere nr. Cauza Hotărârea Determinativului la 4374/05 HALIL ADEM HASAN 10/03/2015 10/06/2015 Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "Convenția" și "Curtea") Având în vedere hotărârea definitivă transmisă de Curte Comitetului în această cauză și încălcarea constatată ca urmare a regimului și a condițiilor de detenție ale reclamantului, a lipsei unei căi de atac interne efective în ceea ce privește regimul și condițiile de detenție, precum și a supravegherii corespondenței reclamantului în închisoare până în 2009 (încălcarea articolelor 3, 8 și 13); reamintind obligația de a declara în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție, să se conformeze hotărârilor definitive în litigiile la care este parte și că această obligație implică, în plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte, adoptarea de către autoritățile din statul membru în cauză, dacă este necesar: măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor constatate și pentru a elimina consecințele acestora, în măsura în care este posibil prin restitutio in integrum al unor măsuri generale care să permită prevenirea unor astfel de încălcări; invitând guvernul să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației menționate mai sus; După examinarea informațiilor furnizate de guvern care indică măsurile individuale adoptate în vederea executării hotărârii, inclusiv informațiile furnizate în ceea ce privește plata satisfacției echitabile acordate de Curte (a se vedea documentele DH-DD(2023)1442 DH-DD(20211)698-rev) ; având în vedere că problema măsurilor individuale a fost soluționată, întrucât reclamantul are acum acces la instalații sanitare, regimul său este evaluat în mod regulat, i se oferă mai multe activități în afara celulei sale și nu a utilizat căile de atac disponibile pentru a solicita îmbunătățirea condițiilor materiale de detenție sau a regimului său; chestiunea supravegherii corespondenței reclamantului fusese deja rezolvată înainte ca hotărârea Curții Europene să devină definitivă; confiscarea satisfacției echitabile acordate pentru prejudicii morale a vizat plata unei datorii către persoane private, care nu era legată de încălcările constatate de Curte, iar suma redusă percepută pentru cheltuielile de judecată în cadrul procedurii de executare nu era o datorie tipică față de stat, întrucât nu poate fi disociată de alegerea persoanelor private de a-și exercita propriile drepturi; Reamintind că problema măsurilor generale necesare ca răspuns la deficiențele constatate de Curte în această hotărâre continuă să fie examinată în cadrul cauzelor Kehayov Harakchiev și Tolumov, și în lumina constatărilor Curții în această cauză, și că încheierea acestei cauze nu aduce atingere evaluării de către Comitetul pentru măsuri generale; DECLARĂ că a îndeplinit atribuțiile care îi revin în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în această cauză; CONCLUT că au fost adoptate măsurile individuale necesare; DECIDE să continue examinarea mai departe a adoptării măsurilor generale în cadrul cauzelor Kehayov Harakchiev și Tolumov DECIDE de a pune sub semnul întrebării această cauză.

Résolution CM/ResDH(2024)117

Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme

Halil Adem Hasan contre Bulgarie

(adoptée par le Comité des Ministres le 13 juin 2024,

lors de la 1501

e

réunion des Délégués des Ministres)

Requête n°

Affaire

Arrêt du

Définitif le

4374/05

HALIL ADEM HASAN

10/03/2015

10/06/2015

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»,

Vu l’arrêt définitif transmis par la Cour au Comité dans cette affaire et la violation constatée en raison du régime et des conditions de détention du requérant, de l'absence de recours interne effectif quant au régime et aux conditions de détention, et de la surveillance de la correspondance du requérant en prison jusqu'en 2009 (violations des articles 3, 8 et 13) ;

Rappelant l’obligation de l’

É

tat défendeur, en vertu de l’article 46, paragraphe

1, de la Convention, de se conformer aux arrêts définitifs dans les litiges auxquels il est partie et que cette obligation implique, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour, l’adoption par les autorités de l’

É

tat défendeur, si nécessaire :

-

de mesures individuelles pour mettre fin aux violations constatées et en effacer les conséquences, dans la mesure du possible par

restitutio in integrum

;

et

-

de mesures générales permettant de prévenir des violations semblables ;

Ayant invité le gouvernement de l’

É

tat défendeur à informer le Comité des mesures prises pour se conformer à l’obligation susmentionnée ;

Ayant examiné les informations fournies par le gouvernement indiquant les mesures individuelles adoptées afin d’exécuter l’arrêt, y compris les informations fournies en ce qui concerne le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour (voir documents

DH-DD(2023)1442

et

DH-DD(2021)698-rev

) ;

Considérant que la question des mesures individuelles a été réglée, étant donné que

-

le requérant a désormais accès à des installations sanitaires, son régime est régulièrement évalué, il se voit proposer davantage d'activités en dehors de sa cellule et il n'a pas utilisé les voies de recours disponibles pour demander une amélioration de ses conditions matérielles de détention ou de son régime ;

-

la question de la surveillance de la correspondance du requérant avait déjà été résolue avant que l'arrêt de la Cour européenne ne devienne définitif ;

-

la saisie de la satisfaction équitable accordée pour préjudice moral visait le paiement d'une dette à des personnes privées, qui n'était pas liée aux violations constatées par la Cour, et le petit montant saisi pour les frais de justice dans la procédure d'exécution n'était pas une dette typique à l'égard de l'État, puisqu'il ne peut être dissocié du choix des personnes privées de faire valoir leurs propres droits ;

Rappelant que la question des mesures générales requises en réponse aux défaillances constatées par la Cour dans cet arrêt continue d’être examinée dans le cadre des affaires

Kehayov

et

Harakchiev et Tolumov

, également à la lumière des constats de la Cour dans cette affaire, et que la clôture de cette affaire ne préjuge en rien de l’évaluation par le Comité des mesures générales ;

DÉCLARE qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans cette affaire ;

CONCLUT que les mesures individuelles nécessaires ont été adoptées ;

DÉCIDE de poursuivre l’examen de l’adoption des mesures générales dans le cadre des affaires

Kehayov

et

Harakchiev et Tolumov

;

DÉCIDE de clore l’examen de cette affaire.