CASE OF HALIL ADEM HASAN AGAINST BULGARIA

Rezoluția CM/ResDH(2024)117 Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului, Halil Adem Hasan, împotriva Bulgariei (Adoptat de Comitetul de Miniștri la 13 iunie 2024 la ședința 1501 a Deputaților Miniștrilor) Hotărârea nr. Hotărârea finală la 4374/05, HALIL ADEM HASAN 10/03/2015 10/06/2015 Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”, având în vedere hotărârea finală transmisă de Curte comitetului în acest caz și încălcarea stabilită în funcție de regimul și condițiile de detenție al reclamantului, lipsa unui remediu intern eficace în ceea ce privește regimul și condițiile de detenție al reclamantului și monitorizarea corespondenței reclamantului în închisoare până în 2009 (violații articolelor 3, 8 și 13); Amintind obligația statului contestat, în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție, de a respecta toate hotărârile finale în cazurile la care a fost parte și că această obligație presupune, peste și peste plata sumelor atribuite de Curte, adoptarea de către autoritățile statului contestat, dacă este necesar: a măsurilor individuale pentru a pune capăt încălcărilor stabilite și a șterge consecințele acestora, astfel încât să atingă, în măsura posibilului, restabilirea în integritate și a măsurilor generale de prevenire a încălcărilor similare; după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a respecta obligația menționată anterior; După examinarea informațiilor furnizate de guvern care indică măsurile individuale adoptate pentru executarea hotărârii, inclusiv informațiile furnizate cu privire la plata satisfacției juste acordate de Curte (a se vedea documentele DH-DD(2023)1442 și DH-DD(2021)698-rev Având în vedere că problema măsurilor individuale a fost rezolvată, având în vedere că: reclamantul are acum acces la instalații sanitare, regimul său este evaluat în mod regulat, se oferă mai multe activități extra-cellulare și nu a folosit căile de recurs disponibile pentru a solicita o îmbunătățire a condițiilor sale materiale de detenție sau de regim; - monitorizarea corespondenței reclamantului a fost deja rezolvată înainte de a deveni hotărârea Curții Europene; confiscarea satisfacției juste acordate pentru daune morale care vizează plata datoriei către persoanele private, care nu a fost legată de încălcările constatate de Curte, și faptul că suma redusă deținută pentru taxele judiciare în cadrul procedurii de executare nu a fost o datorie tipică față de stat, deoarece nu poate fi disociată de la alegerea persoanelor private pentru a-și exercita propriile drepturi; reamintind că problema măsurilor generale necesare în răspunsul la deficiențele constatate de Curte în prezenta hotărâre continuă să fie examinată în cadrul Kehayov și Harakchiev și Tolumov cazuri, de asemenea, având în vedere concluziile Curții în acest caz, și că închiderea acestui caz nu prejudecă în niciun caz evaluarea măsurilor generale a Comitetului; DECLARA că a exercitat funcțiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz; CONCLUDE că au fost adoptate măsurile individuale necesare; DECIDE să continue să supravegheze adoptarea măsurilor generale necesare în contextul cazurilor Kehayov și Harakchiev și Tolumov; DECIDE să închidă examinarea acestui caz.

Resolution CM/ResDH(2024)117

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

Halil Adem Hasan against Bulgaria

(Adopted by the Committee of Ministers on 13 June 2024

at the 1501

st

meeting of the Ministers' Deputies)

Application No.

Case

Judgment of

Final on

4374/05

HALIL ADEM HASAN

10/03/2015

10/06/2015

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”,

Having regard to the final judgment transmitted by the Court to the Committee in this case and to the violation established on account of the regime and conditions of the applicant’s detention, the lack of an effective domestic remedy in respect of the regime and conditions of the applicant’s detention and the monitoring of the applicant’s correspondence in prison until 2009 (violations of Articles 3, 8 and 13);

Recalling the respondent State’s obligation, under Article 46, paragraph 1, of the Convention, to abide by all final judgments in cases to which it has been a party and that this obligation entails, over and above the payment of any sums awarded by the Court, the adoption by the authorities of the respondent State, where required:

-

of individual measures to put an end to violations established and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

-

of general measures preventing similar violations;

Having invited the government of the respondent State to inform the Committee of the measures taken to comply with the above-mentioned obligation;

Having examined the information provided by the government indicating the individual measures adopted to execute the judgment including the information provided regarding the payment of the just satisfaction awarded by the Court (see documents

DH-DD(2023)1442

and

DH-DD(2021)698-rev

);

Considering that the question of individual measures was resolved, given that:

-

the applicant now has access to sanitary facility, his regime is regularly assessed, he is offered more out-of-cell activities and he has not used the available remedies to request an improvement of his material conditions of detention or regime;

- monitoring of the applicant’s correspondence was already resolved before the European Court’s judgment became final;

-

the seizure of the just satisfaction awarded for moral damages aimed at the payment of debt to private persons, which was not related to the violations found by the Court, and that the small amount seized for court fees in the enforcement proceedings was not a typical debt to the State, since it cannot be dissociated from the choice of private persons to enforce their own rights;

Recalling that the question of general measures required in response to the shortcomings found by the Court in this judgment continues to be examined within the framework of the

Kehayov

and the

Harakchiev and Tolumov

cases also in the light of the Court’s findings in this case, and that the closure of this case therefore in no way prejudges the Committee’s evaluation of the general measures;

DECLARES that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case;

CONCLUDES that the necessary individual measures have been adopted;

DECIDES to continue to supervise the adoption of the necessary general measures in the context of the

Kehayov

and

Harakchiev and Tolumov

cases;

DECIDES to close the examination of this case.