NOWACKI v. POLAND

RESPONDENT

POL

HOTĂRÂRE

04.12.2012

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Partly struck out of the list;Partly inadmissible

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

NOWACKI v. POLAND (CtEDO, 2012)

HUDOC · oficial

A patra secțiune decizia nr. 33038/08 Jan NOWACKI împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așezează la 4 decembrie 2012 în calitate de comitet compus din: Päivi Hirvelä, președinte, Zdravka Kalaydjieva, Paul Mahoney, judecători și Fatoș Aracı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 29 iunie 2008, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 30 august 2012 cere Curtea să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Jan Nowacki, este un național polonez, care s-a născut în 1957 și trăiește în Warszawa. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna Justyna Chrzanowska, Ministerul Afacerilor Externe. Partea cererii privind plângerea reclamantului în conformitate cu art. 1 în legătură cu art. 1 litera (c) despre refuzul de a numi un avocat de asistență juridică în cadrul procedurii de casare a fost comunicată guvernului. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Procedura penală împotriva reclamantului În noiembrie 2005, reclamantul a fost acuzat de cauzarea unor prejudicii grave. La 11 iulie 2007, Curtea de district Radomsko (SÜd Rejonowy ) a condamnat reclamantul ca fiind acuzat și condamnat la un mandat de închisoare de 12 ani. În timpul procedurii de primă instanță, reclamantul a fost reprezentat de un avocat de asistență juridică. La 18 decembrie 2007, Curtea Regională Piotrków Trybunalski (SÜd Okręgowy ) a susținut parțial hotărârea menționată anterior privind recursul. În cadrul procedurii de a doua instanță, reclamantul a fost reprezentat, de asemenea, de un avocat de asistență juridică. Curtea de apel a susținut că reclamantul ar trebui să fie scutit de toate costurile procedurii de apel, inclusiv de asistență juridică. La o dată necunoscută, reclamantul a depus o cerere de asistență judiciară în cadrul procedurii de casă. Ianuarie 2008 Curtea Regională Piotrków Trybunalski a respins cererea de asistență juridică a reclamantului. Curtea a considerat că reclamantul nu a demonstrat că nu a putut permite o astfel de asistență. După aceea, reclamantul a cerut în mai multe ocazii procurorului general să depună un recurs în casație în numele său. Iunie 2008 Procurorul General a considerat că nu există motive pentru a depune un recurs de casație în numele reclamantului. Alte proceduri Reclamantul, în numeroase ocazii, a încercat în mod infructuos să intenteze o procedură penală împotriva diferitelor persoane. În special el s-a referit la următoarea procedură. Aprilie 2008 Procurorul districtual Çódש a refuzat să invoce proceduri penale împotriva ofițerilor de poliție care au participat la arestarea reclamantului (allegații de furt). Această decizie a fost susținută de Curtea districtual Çódδ la 10 septembrie 2009. Octombrie 2008 Procurorul districtului Radomsko a refuzat să înceapă o procedură penală împotriva martorilor care au depus mărturie în procesul reclamantului (referind mărturie falsă). Această decizie a fost susținută de Curtea districtuală Radomsko la 19 decembrie 2008. Mai 2007 Procurorul districtului Radomsko a refuzat să pună în aplicare o anchetă cu privire la o presupusă încălcare a sarcinilor profesionale de către ofițerii de poliție care desfășoară o căutare a casei reclamantului. La 13 iulie 2007, Curtea districtuală Radomsko a susținut decizia procurorului. Dispozițiile juridice aplicabile la momentul material și întrebările de practică sunt prevăzute la punctele 26-29 din hotărârea pronunțată de Curte la 13 septembrie 2011 în cazul Wersel c. Polonia (nr. 30358/04, 13 septembrie 2011). COMPLAINTS Reclamantul s-a plâns fără a invoca nici o dispoziție a Convenției că refuzul de a-i acorda asistență juridică în legătură cu pregătirea unui recurs de casă a încălcat dreptul său de a se apăra. El s-a plâns în continuare în legătură cu presupusele maltraturi în ziua arestării sale și cu refuzul ulterior de a institui proceduri penale împotriva persoanelor în cauză. În cele din urmă, el s-a plâns în legătură cu rezultatul procedurilor penale împotriva lui, susținând că nu a avut un proces echitabil și că sentința impusă la el a fost disproporționată. Reclamantul s-a plâns fără a invoca nici o dispoziție a Convenției că refuzul de acordare a asistenței juridice în legătură cu pregătirea unui recurs de casă. Curtea consideră că această plângere ar trebui examinată în temeiul articolului 1 în legătură cu articolul (c). Prin scrisoarea din 30 de ani August 2012 Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei formulate de această parte a cererii. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul dorește să exprese, prin intermediul declarației unilaterale, recunoașterea încălcării dreptului reclamantului de acces la Curtea Supremă, prevăzută la art. 6 § 1 din Convenție, prin refuzul de a numi un avocat de asistență juridică în vederea depunerii unui recurs de casă în numele său. În aceste circumstanțe, Guvernul declară că propune să plătească reclamantului suma de 2.000 EUR pe care o consideră rezonabilă în funcție de jurisprudența Curții în cazuri similare (...), precum și de circumstanțele specifice ale cauzei. Suma menționată mai sus, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadelor de decontare plus trei puncte procentuale. Guvernul ar sugera respectuos că cele de mai sus declarația ar putea fi acceptată de Curte ca „o altă cauză” care să justifice soarta din cazul din lista de cauze a Curții, astfel cum se menționează la art. 37 § 1 litera (c) din Convenție.” Într-o scrisoare din 21 septembrie 2012 reclamantul a contestat declarația unilaterală și că cazul său a fost eliminat din lista de cauze. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, aceasta poate decide să scoată o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 77, CEDH 2003 VI), WAZA Spółka o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.) nr. 28953/03). Curtea a stabilit, în mai multe cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Poloniei, practicile sale privind plângerile referitoare la refuzul acordării asistenței juridice în legătură cu procedurile de cassare (a se vedea, de exemplu, R.D. Polonia , nos. 29692/96 și 34612/97, 18 decembrie 2001 și Wersel Polonia , citate mai sus). Având în vedere natura admiterilor incluse în declarația guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare –, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (articolul (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu necesită să continue examinarea acestei părți a cererii (articolul în amendă În consecință, acest lucru ar trebui eliminat din listă. Fără a invoca nici o dispoziție a Convenției, reclamantul s-a plâns, de asemenea, de supuși maltraturi în ziua arestării sale. Având în vedere toate dovezile în posesia sa, și în măsura în care este competentă să examineze acuzațiile, Curtea nu a constatat nici o apariție a încălcării drepturilor și libertăților garantate de convenție sau de protocolele sale. Rezultă că această parte a cererii este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 3 și 4 din Convenție. În cele din urmă, el a susținut că procedura penală împotriva lui nu a fost corectă și că sentința impusă în cele din urmă a fost disproporționată. înființată, fiind de natură a patra, și trebuie respinsă în conformitate cu articolele 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarației guvernului contestat în conformitate cu art. 1 în coroborat cu art. 1 litera (c) din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva Convenție decidă în ceea ce privește plângerea de mai sus, în conformitate cu articolul (c) din Convenție; declara restul cererii inadmisibil. Fatoș Aracı Päivi Hirvelä Președintele adjunct al grefierului