Kushoglu împotriva Bulgariei

Rezoluția CM/ResDH(2012)149 [1] Kushoglu/Bulgaria Executarea hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului (solicitarea nr. 48191/99, Hotărârea din 10 mai 2007, definitivă la 10 august 2007 (fond), și Hotărârea din 3 iulie 2008, definitivă la 1 decembrie 2008 (satisfacție echitabilă) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare "Convenția" și "Curtea," având în vedere hotărârile transmise Comitetului de către Curte odată definitive Reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în această cauză se referă la faptul că, prin hotărâri judecătorești arbitrare, instanțele au împiedicat reclamanții să-și recupereze casa pe care au fost forțați să o vândă municipiului local în 1989 (încălcarea art. 1 din Protocolul nr 1) (a se vedea detaliile în limba engleză) ;

După ce a invitat guvernul din statul membru în cauză să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârilor Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenția care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, este asigurată de faptul că, în termenul stabilit, statul pârât le-a acordat reclamanților satisfacția echitabilă prevăzută în hotărârea din 3 iulie 2008 (a se vedea detaliile în lai) … - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARĂ, după ce a examinat măsurile luate de statul pârât (a se vedea anexa), că a îndeplinit atribuțiile care îi revin în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză și DECIDE d Rezumat introductiv al cauzei În ceea ce privește hotărârea arbitrară, tribunalele i-au împiedicat pe reclamanți să își recupereze casa pe care au fost obligați să o vândă municipalității locale în 1989, atunci când regimul comunist a forțat zeci de mii de resortisanți de origine turcă,

inclusiv reclamanții, să demisioneze (încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1). La scurt timp după ce a dobândit proprietatea în cauză, o casă situată în orașul Doulovo, municipalitatea lal a revândut unor terți. În 1995, Curtea Supremă a declarat nulă și neavenită tranzacția dintre reclamanți și municipalitate din 1989, din cauza unei defectări de procedură. Cu toate acestea, în 1996, instanțele interne au considerat că terțele persoane au achiziționat casa în mod valabil pe baza contractului de vânzare pe care l-au încheiat cu municipalitatea. Curtea Europeană a considerat că aceste concluzii ale instanțelor interne erau atât de vagi încât erau arbitrare.

(§ 53), având în vedere că acestea erau în mod evident contrare legii privind proprietatea și jurisprudența instanțelor bulgare, potrivit căreia atunci când un contract de vânzare este declarat nul și neavenit, se consideră că a fost ab initio , ceea ce înseamnă că tranzacțiile ulterioare nu pot transfera în mod valabil titlul de proprietate. Prin urmare, Curtea a concluzionat că ingerința în drepturile reclamanților nu avea o bază clară în dreptul intern și, prin urmare, nu îndeplinește cerințele de legalitate impuse de convenție.

Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale (a) Detalii privind satisfacția echitabilă Daune materiale Daune morale proaspete și de cheltuieli Total 9 000 EUR 2 000 EUR 100 EUR 11 100 EUR A plătit la 20/12/2008 b) Măsuri individuale În hotărârea sa cu titlu de satisfacție echitabilă, Curtea a arătat că Având în vedere că plata unei sume de bani reclamanților ar putea remedia efectiv prejudiciul suferit de aceștia, Curtea a acordat o satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciul material. Curtea le-a acordat, de asemenea, o sumă pentru daune morale. În aceste circumstanțe, nicio altă măsură individuală nu a fost considerată necesară de către Comitetul de Miniștri. II.

Măsuri generale Autoritățile au tradus în bulgară hotărârile Curții Europene pe fond și pe baza satisfacției echitabile și le-au publicat pe site-ul Ministerului Justiției: http://www.justice.government.bg/new/Pages/Verdicts/Default.aspx Guvernul a considerat că încălcarea constatată în speță constituia un incident izolat, limitat la circumstanțele specifice ale cauzei, care nu dezvăluia în mod clar existența unor probleme repetate sau sistemice.

Guvernul a indicat, de asemenea, că problema în cauză în acest caz se referă la aplicarea normelor generale de drept civil și nu este legată de legislația privind restituirea bunurilor vândute în timpul plecării forțate a turcilor din Bulgaria în 1989 (Legea privind restituirea bunurilor imobile ale cetățenilor bulgari de origine turcă care au efectuat călătorii în Turcia și în alte țări în perioada mai-septembrie 1989 prevede restituirea, în anumite condiții, a bunurilor vândute sau transferate într-un alt mod în această perioadă). În consecință, guvernul consideră că mai multe măsuri generale nu sunt necesare în scopul executării hotărârilor în această cauză. III.

Concluziile instanței pârâte Guvernul consideră că nu este necesară nicio măsură individuală în acest caz în afara plății satisfacției echitabile, că măsurile generale luate vor preveni încălcări similare și că Bulgaria și-a îndeplinit, prin urmare, obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 6 decembrie 2012, cu ocazia celei de-a 1157-a reuniuni a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2012)149 [1] Kushoglu contre Bulgarie Exécution des arrêts de la Cour européenne des droits de l’homme (Requête n o 48191/99, arrêts du 10 mai 2007, définitif le 10 août 2007 (fond), et 3 juillet 2008, définitif le 1er décembre 2008 (satisfaction équitable)) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci ‑ après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu les arrêts transmis par la Cour au Comité une fois définitifs ; Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne le fait que par des décisions judiciaires arbitraires les tribunaux ont empêché les requérants de récupérer leur maison qu’ils avaient été forcés de vendre à la municipalité locale en 1989 (violation de l’article 1 du Protocole n o 1) (voir détails dans l’Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer aux arrêts de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46,

paragraphe 2, de la Convention ; S’étant assuré que, dans le délai imparti, l’Etat défendeur a versé aux requérants la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt du 3 juillet 2008 (voir détails dans l’Annexe) ; Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2012)149 Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire Kushoglu contre Bulgarie Résumé introductif de l’affaire L’affaire concerne le fait que par des décisions judiciaires arbitraires, les tribunaux ont empêché les requérants de récupérer leur maison qu’ils avaient été forcés de vendre à la municipalité locale en 1989 lorsque le régime communiste avait forcé des dizaines de milliers de ressortissants d’origine turque, dont les requérants, à émigrer (violation de l’article 1 du Protocole n o 1). Peu après avoir acquis le bien en question, une maison située dans la ville de Doulovo, la municipalité l’a revendue à des tiers. En 1995, la Cour suprême a déclaré nulle et non avenue la transaction de 1989 entre les requérants et la municipalité, en raison d’un défaut de procédure.

Néanmoins, en 1996 les juridictions internes ont estimé que les tierces personnes avaient validement acquis la maison sur la base du contrat de vente qu’ils avaient conclu avec la municipalité. La Cour européenne a estimé que ces conclusions des juridictions internes étaient « tellement vagues qu’elles en étaient arbitraires » (§ 53), vu qu’elles étaient manifestement contraires à la loi sur la propriété et la jurisprudence des tribunaux bulgares, selon laquelle lorsqu’un contrat de vente est déclaré nul et non avenu, il est considéré l’avoir été ab initio , ce qui signifie que les transactions ultérieures ne peuvent pas validement transférer titre de propriété. La Cour a donc conclu que l’ingérence dans les droits des requérants manquait de base claire en droit interne et par conséquent ne satisfaisait pas aux exigences de légalité posées par la Convention.

I. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles a) Détails de la satisfaction équitable Dommage matériel Dommage moral Frais et dépens Total 9 000 EUR 2 000 EUR 100 EUR 11 100 EUR Payé le 20/12/2008 b) Mesures individuelles Dans son arrêt au titre de la satisfaction équitable, la Cour a indiqué que l’affaire ne concernait pas une privation illégale de propriété par l’Etat et que l’obligation de l’Etat d’effacer les conséquences de la violation n’incluait pas une obligation de restituer le bien en question aux requérants. Considérant que le paiement d’une somme d’argent aux requérants pourrait effectivement réparer le préjudice subi par eux, la Cour a octroyé une satisfaction équitable au titre du dommage matériel.

La Cour leur a également octroyé une somme au titre du dommage moral. Dans ces circonstances, aucune autre mesure individuelle n’a été considérée nécessaire par le Comité des Ministres. II. Mesures générales Les autorités ont traduit en bulgare les arrêts de la Cour européenne sur fond et au titre de la satisfaction équitable et les ont publiés sur le site internet du Ministère de la Justice - http://www.justice.government.bg/new/Pages/Verdicts/Default.aspx . Le gouvernement a considéré que la violation constatée en l’espèce constituait un incident isolé, limité aux circonstances spécifiques de l’affaire, qui ne révélait aucunement l’existence de problèmes répétés ou systémiques.

Le gouvernement a indiqué en outre que la question en cause dans cette affaire concernait l’application des règles générales du droit civil et n’était pas liée à la législation concernant la restitution des biens vendus au cours du départ forcé des Turcs de Bulgarie en 1989 (la loi sur la restitution des biens immobiliers de citoyens bulgares d’origine turque qui ont entrepris des voyages en Turquie et dans d’autres pays pendant la période mai-septembre 1989 prévoit la restitution, sous certaines conditions, de biens vendus ou transférés d’une autre manière pendant cette période). En conséquence, le gouvernement considère qu’aucune autre mesure générale n’est nécessaire aux fins de l’exécution des arrêts dans cette affaire.

III. Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime qu’aucune mesure individuelle n’est requise dans cette affaire en dehors du paiement de la satisfaction équitable, que les mesures générales prises vont prévenir des violations semblables et que la Bulgarie a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention. [1] Adoptée par le Comité des Ministres le 6 décembre 2012 lors de la 1157e réunion des Délégués des Ministres.