CASE OF IGNATOV AND 2 OTHER CASES AGAINST BULGARIA

Rezoluția CM/ResDH(2012)156 [1] Ignatov, Gochev și Nalbantski împotriva Bulgariei Execuția hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului (decizia nr. 50/02, Hotărârea nr. 02/07/2009, finală la 02/10/2009 Cererea nr. 34383/03, hotărârea nr. 26/11/2009, finală la 26/02/2010 Decizia nr. 30943/04, hotărârea nr. 10/02/2011, finală la 10/05/2011) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”), având în vedere hotărârile finale transmise de Curte Comitetului în cazurile de mai sus și încălcările stabilite [a se vedea documentul DH-DD(2012)912E] Amintind că obligația statului contestat în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta toate hotărârile finale în cazurile la care a fost parte și că această obligație presupune, mai mult și mai mult decât plata sumelor atribuite de Curte, adoptarea de către autoritățile statului contestat, dacă este necesar: Măsurile individuale de a pune capăt încălcărilor stabilite și de a șterge consecințele acestora, astfel încât să atingă, în măsura posibilului, restabilirea în integritate și a măsurilor generale de prevenire a încălcărilor similare; după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze comitetul cu privire la măsurile luate pentru a îndeplini obligația menționată anterior; După examinarea raportului de acțiune furnizat de guvern în care se indică măsurile adoptate pentru a da efect hotărârilor, inclusiv informațiile furnizate cu privire la plata satisfacției juste acordate de Curte (a se vedea documentul DH-DD(2012)912E, având în vedere că toate măsurile prevăzute la art. 46 alineatul (1) au fost adoptate; DECLARA că a exercitat funcțiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în aceste cazuri și DECIDE pentru a închide examinarea acestora. Raport de acțiune 3 cazuri împotriva Bulgariei privind libertatea de circulație Ignatov, cererea nr. 50/02, hotărârea nr. 02/07/2009, finală la 02/10/2009 Gochev, cererea nr. 34383/03, hotărârea nr. 26/11/2009, finală la 26/10/2010 Nalbantski, cererea nr. 30943/04, hotărârea nr. 10/02/2011, finală pe 10/05/2011 1) DESCRIEREA CAUZELOR Cele trei cazuri de mai sus se referă la restricții ale libertății reclamanților de a părăsi teritoriul Bulgariei impuse din motive juridice diferite. În cazul Ignatov și Gochev, reclamanții au fost interzise să părăsească țara pe motivul că nu au plătit datorii față de persoanele private. În cazul Ignatov, măsura impugată a fost în vigoare între 1999 și 2001 și a fost menținută în cursul acestei perioade, chiar dacă datoria reclamantului a fost stabilită și interdicția de călătorie se pare că și-a pierdut justificarea. În cazul Gochev, interdicția de a părăsi țara a fost în vigoare între 2001 și 2008. A fost impusă automat și fără o evaluare individuală a situației și a capacitatea de a plăti și nu a fost supusă reevaluării periodice. În ambele cazuri, Curtea Europeană a constatat încălcări ale articolului 2 din Protocolul nr. 4 (libertatea de circulație) datorită nerespectării autorităților de a se asigura că orice ingerință în dreptul unei persoane de a părăsi țara sa este, de la început și pe parcursul perioadei sale, justificată și proporțională în funcție de circumstanțe. În cazul Ignatov, Curtea a constatat, în plus, o încălcare a articolului 13 (dreapta la remediere eficace), observând, în special, că reclamantul nu a putut contesta măsurile luate împotriva lui, deoarece nu a fost niciodată informat corespunzător de aceasta. Cazul Nalbantski se referă la o interdicție automată privind părăsirea țării în temeiul faptului că el a avut o condamnare penală și nu a fost încă reabilitat. Interdicția a fost impusă în 2004 și a rămas în vigoare până la o dată neespecificată, dar nu mai târziu în 2010, atunci când modificările legislative pun capăt situației (a se vedea mai jos). Curtea Europeană a constatat o încălcare a articolului 2 din Protocolul nr. 4, deoarece autoritățile naționale nu au analizat situația individuală a reclamantului și nu au furnizat suficiente justificații pentru măsura respectivă. Acesta a susținut că pur și simplul fapt că un individ a fost condamnat penal și nu a fost încă reabilitat nu poate justifica impunerea de restricții asupra libertății sale de a părăsi țara sa. În plus, în acest caz, Curtea a constatat încălcări ale articolelor 6 § 1 și 13, având în vedere faptul că durata procedurii penale împotriva reclamantului a fost excesivă și că nu a avut măsuri eficace în acest sens. 2) MĂSURI INDIVIDUALE În toate cazurile interdicțiile de călătorie au fost ridicate. Procedura penală în cazul Nalbantski s-a încheiat în 2004. Curtea Europeană a acordat reclamanților prejudiciu moral pentru suferința și suferința pe care le-au experimentat. Guvernul a plătit sumele acordate. Guvernul consideră astfel că nu sunt necesare alte măsuri individuale în acest caz. 3) MĂSURI GENERALE În ceea ce privește măsurile generale în aceste cazuri, Guvernul subliniază următoarele evoluții: a) cazurile de Ignatov și Gochev În aceste cazuri interdicțiile de călătorie au fost bazate pe Legea pașaporturilor internaționale, acum abrogată, și după aceea privind Legea bulgară a documentelor personale din 1998. În acel moment, Legea bulgară privind documentele personale prevedea că Ministerul Internului ar putea impune o interdicție de a părăsi țara oricărui individ care avea datorii stabilite prin mijloace judiciare, depășind 5.000 de BGN, față de alte persoane fizice sau juridice. În 2009, această dispoziție (de exemplu, art. 75 alineatul (6) din lege) a fost modificată pentru a prevedea că Ministerul Internului a fost obligat să impună o interdicție de a părăsi țara asupra oricărui individ care datorează „semnități substanțiale” celorlalte persoane fizice sau juridice. În 2011 Ombudsmanul a contestat dispozițiile articolului 75 alineatul (6) din Legea privind documentele personale din Bulgaria în fața Curții Constituționale, care, într-o hotărâre a 31/03/2011, a declarat această dispoziție neconstituțională. Acesta a constatat că dispoziția urmărește un obiectiv legitim, și anume protecția drepturilor altora și a principiilor constituționale, dar a fost exprimată într-un mod prea larg, deoarece nu a distins între debitorii care au acționat într-o credință proastă și care ar putea fi influențați de o astfel de măsură și de debitorii bonafizi. În ultimul caz, o interdicție de călătorie ar fi doar de caracter punitiv și ar putea chiar împiedica colectarea datoriei. În plus, Curtea Constituțională a făcut trimitere la dispoziția articolului 2 din Protocolul nr. 4 și la hotărârea Gochev discutat aici. În conformitate cu legislația bulgară, odată ce Curtea Constituțională a declarat o dispoziție juridică neconstituțională, aceasta nu va mai fi aplicată. Astfel, în prezent nu există motive juridice pentru impunerea unor măsuri precum cele din cazurile Ignatov și Gochev. b) cazul Nalbantski În acest caz, interdicția de călătorie s-a bazat pe art. 76 alineatul (2) din Legea privind documentele personale bulgare, care, la momentul respectiv, prevede că o persoană care a fost condamnată pentru o infracțiune deliberată și care nu a fost reabilitată ar putea fi respinsă de părăsirea țării și pașaportul său internațional ar putea fi eliminat. La 01/10/2009, această dispoziție a fost abrogată deoarece s-a considerat că este contrar reglementărilor Uniunii Europene. O dispoziție tranzitorie care a intrat în vigoare la 10/04/2010 a specificat că, în termen de trei luni de la intrarea în vigoare a acesteia, toate măsurile existente impuse anterior în temeiul articolului 76 alineatul (2) ar înceta să aibă efect. Prin urmare, Guvernul consideră că motivul încălcării constatate de Curte în acest caz a fost eliminat și că nu sunt posibile încălcări similare în viitor. În ceea ce privește încălcarea drepturilor reclamantului în temeiul articolelor 6 § 1 și 13 privind durata procedurii penale împotriva acestuia, Guvernul constată că eforturile sale de soluționare a acestor probleme sunt examinate de către Comitetul de miniștri în cadrul grupului Kitov și al hotărârii pilot în cazul Dimitrov și Hamanov și că prezentul caz nu prezintă probleme separate. c) Concluzie Pe baza considerațiilor de mai sus, Guvernul consideră că în aceste cazuri nu sunt necesare măsuri generale suplimentare [1] Adoptate de Comitetul de Miniștri la 6 decembrie 2012 la a 1157-a reuniune a Deputaților miniștri.

Resolution CM/ResDH(2012)156

[1]

Ignatov, Gochev and Nalbantski against Bulgaria

Execution of the judgments of the European Court of Human Rights

(Application No. 50/02, judgment of 02/07/2009, final on 02/10/2009

Application No. 34383/03, judgment of 26/11/2009, final on 26/02/2010

Application No. 30943/04, judgment of 10/02/2011, final on 10/05/2011)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”),

Having regard to the final judgments transmitted by the Court to the Committee in the above cases and to the violations established (see document

DH-DD(2012)912E

);

Recalling that the respondent State’s obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide to by all final judgments in cases to which it has been a party and that this obligation entails, over and above the payment of any sums awarded by the Court, the adoption by the authorities of the respondent State, where required:

-

of individual measures to put an end to violations established and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

-

of general measures preventing similar violations;

Having invited the government of the respondent State to inform the Committee of the measures taken to comply with its above-mentioned obligation;

Having examined the action report provided by the government indicating the measures adopted in order to give effect to the judgments including the information provided regarding the payment of the just satisfaction awarded by the Court (see document

DH-DD(2012)912E

);

Having satisfied itself that all the measures required by Article 46, paragraph 1, have been adopted;

DECLARES that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in these cases and

DECIDES to close the examination thereof.

Action report

3 cases against Bulgaria concerning freedom of movement

Ignatov, application no. 50/02, judgment of 02/07/2009, final on 02/10/2009

Gochev, application no. 34383/03, judgment of 26/11/2009, final on 26/10/2010

Nalbantski, application no. 30943/04, judgment of 10/02/2011, final on 10/05/2011

1) DESCRIPTION OF THE CASES

The three cases above concern restrictions of the applicants’ freedom to leave the territory of Bulgaria imposed on different legal grounds.

In the cases of Ignatov and Gochev the applicants were barred from leaving the country on the ground that they had failed to pay debts towards private persons.

In the case of Ignatov the impugned measure was in force from 1999 to 2001 and was maintained during that period even though the applicant’s debt had been settled and the travel ban had apparently lost its justification. In the case of Gochev the ban to leave the country was in force from 2001 to 2008. It had been imposed automatically and without an individual evaluation of the applicant’s situation and ability to pay, and had not been subject to regular reassessment.

In both cases the European Court found violations of Article 2 of Protocol No. 4 (freedom of movement) due to the authorities’ failure to ensure that any interference with an individual’s right to leave his or her country is, from the outset and throughout its duration, justified and proportionate in the light of the circumstances. In the case of Ignatov the Court found in addition a violation of Article 13 (right to effective remedy), noting, in particular, that the applicant had not been able to challenge the measure taken against him as he had never been duly informed of it.

The case of Nalbantski concerns an automatic ban on the applicant’s leaving the country on the ground that he had a criminal conviction and had not yet been rehabilitated. The ban was imposed in 2004 and remained in force until an unspecified date, but not later than 2010 when legislative amendments put an end to the situation (see below). The European Court found a violation of Article 2 of Protocol No. 4 because the domestic authorities had not analyzed the individual situation of the applicant and had not provided sufficient justification for the measure. It held that the mere fact that an individual has been criminally convicted and has not yet been rehabilitated cannot justify the imposition of restrictions on his or her freedom to leave his or her country.

In addition, in this case the Court found violations of Articles 6 § 1 and 13, considering that the length of the criminal proceedings against the applicant had been excessive and that he had had no effective remedies in that regard.

2) INDIVIDUAL MEASURES

In all cases the travel bans have been lifted. The criminal proceedings in the case of

Nalbantski ended in 2004.

The European Court awarded the applicants non-pecuniary damage for the suffering and distress they experienced. The Government has paid the sums awarded.

The Government thus considers that no further individual measures are necessary in the case.

3) GENERAL MEASURES

As concerns the general measures in these cases, the Government points out to the following developments:

a) the cases of Ignatov and Gochev

In these cases the travel bans were based on the International Passports Act, now repealed, and after that on the Bulgarian Personal Documents Act of 1998. At the time, the Bulgarian Personal Documents Act provided that the Ministry of the Interior could impose a prohibition on leaving the country on any individual who had debts established by judicial means, exceeding BGN 5,000, towards other physical or legal persons. In 2009 that provision (namely, section 75(6) of the Act) was amended to provide that the Ministry of the Interior was obliged to impose a prohibition on leaving the country on any individual who owed “substantial amounts” to other physical or legal persons.

In 2011 the Ombudsman challenged the provision of section 75(6) of the Bulgarian Personal Documents Act before the Constitutional Court, which, in a judgment of 31/03/2011, declared that provision unconstitutional. It found that the provision pursued a legitimate aim, namely the protection of the rights of others and of constitutional principles, but was phrased in a manner which was too wide, as it failed to distinguish between debtors who had acted in bad faith and could be influenced by such a measure and bona fide debtors. In the latter case a travel ban would only be of a punitive character and could even hamper the collection of the debt. In addition, the Constitutional Court referred to the provision of Article 2 of Protocol

No.

4 and to the Gochev judgment discussed here.

Under Bulgarian law once the Constitutional Court has declared a legal provision unconstitutional, it is not to be applied anymore. Thus, there is currently no legal ground for imposing measures such as the ones in the Ignatov and Gochev cases.

b) the case of Nalbantski

In that case the travel ban was based on section 76(2) of the Bulgarian Personal Documents Act, which, at the time, provided that a person who had been convicted of a willful offence and had not been rehabilitated could be barred from leaving the country and his international passport could be taken away. On 01/10/2009 that provision was repealed as it was considered to run counter to regulations of the European Union. A transitional provision which entered into force on 10/04/2010 specified that within three months of its entry into force all existing measures previously imposed under section 76(2) would cease to have effect.

Thus, the Government is of the view that the reason for the violation found by the Court in the present case has been removed and that no future similar violations are possible.

As to the violation of the applicant’s rights under Articles 6 § 1 and 13, concerning the length of the criminal proceedings against him, the Government notes that its efforts to resolve these problems are being examined by the Committee of Ministers in the framework of the group of Kitov and the pilot judgment in the Dimitrov and Hamanov case and that the present case raises no separate issues.

c) Conclusion

On the basis of the considerations above the Government is of the view that no further general measures are necessary in these cases.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers on 6 December 2012 at the 1157th Meeting of the Ministers’ Deputies.