AFFAIRE DIMITRAS ET AUTRES ET UNE AUTRE AFFAIRE CONTRE LA GRÈCE

Rezoluția CM/ResDH(2012)184 [1] Dimitras și alții și Dimitras și alții nr. 2 împotriva Greciei Executarea hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului (Cercetările n 42837/06, 3237/07, 3269/07, 35793/07, 6099/08 și 3407/08, 6365/09, Hotărârile din 3 iunie 2010 și 3 noiembrie 2011, definitive la 3 septembrie 2010 și 3 februarie 2012) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare "Convenția" și "Curtea," având în vedere hotărârile transmise Comitetului de către Curte odată definitive Reamintind că încălcările Convenției constatate de Curte în aceste cauze privesc intervenția nejustificată a libertății religioase a reclamanților (încălcarea art. 9) și lipsa unei căi de atac efective în această privință (încălcarea art. 13) (a se vedea detaliile în lit. (a) ; După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție.

În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, este asigurată de faptul că statul pârât le-a acordat părților reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărârile sale în condiții necontestate de către acestea (a se vedea detaliile în la - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; Reamintind că deciziile Comitetului miniștrilor în temeiul art. 46 alin. (2) din Convenție nu aduc atingere în niciun fel examinării de către Curte a altor cauze pendinte în prezent în fața sa, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa),

pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezentele cauze și DECIDE în .A se vedea anexa la Rezoluția CM/ResDH(2012)184 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârilor în cauzele Dimitra și altele și Dimitras și alții împotriva Greciei Rezumatul introductiv al cauzelor Cauzele privesc ingerința nejustificată a libertății religioase a reclamanților din cauza faptului că au fost obligați să-și dezvăluie convingerile religioase pentru a fi autorizați să facă o declarație solemnă (în loc de un jurământ religios) în fața instanțelor judiciare, în mai multe rânduri în 2006 și 2007, în cadrul procedurilor penale ca martori, reclamanți sau suspecți de comiterea unor infracțiuni.

Curtea a constatat că legislația națională impunea persoanelor să furnizeze informații precise cu privire la convingerile lor religioase pentru a fi eludate de la prezumția de a fi creștini ortodocși (încălcarea articolului 9). Cauzele privesc, de asemenea, absența unei căi de atac efective în această privință (încălcarea articolului 13). Plăți pentru satisfacții echitabile și măsuri individuale Detalii pentru satisfacții echitabile Nume și n cerere Daune materiale Daune morale Costuri și cheltuieli totale Dimitras și alte 000 EUR Plătit la 08/12/2010 Dimitras și altele n 500 EUR 1 500 EUR Plătit la 02/050/2012 Satisfacția echitabilă a fost plătită în condiții necontestate de către solicitanți.

(b) Măsuri individuale Curtea Europeană a acordat o satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciul moral numai în cauza Dimitras și altele. Ea nu a acordat satisfacție echitabilă în cauza Dimitras și altele n (2) Comitetul miniștrilor consideră necesară nici o altă măsură individuală în afara plății satisfacției echitabile. II. Măsuri generale 1) Încălcarea art. 9 Tribunalul Curții Europene, tradus în greacă, a fost difuzat pe scară largă tuturor autorităților judiciare competente și a fost publicat, de asemenea, pe site-ul Consiliului juridic din lan (www.nsk.gov.gr.

Autoritățile arată că, potrivit unei recente modificări legislative (inclusă prin Legea nr. 4055/2012), nu este obligatoriu să se dezvăluie convingerile sale religioase în cadrul unei proceduri penale : Art. 218 din Codul de procedură penală prevede acum că un martor care se înfățișează în fața unei instanțe penale poate alege, după cum dorește și fără condiții suplimentare, între depunerea jurământului religios și declarația solemnă. Această măsură a fost deja judecată în conformitate cu cerințele convenției, cu referire la procedura de depunere a jurământului în fața instanțelor civile (a se vedea § 87 din hotărârea Dimitras și altele, § 32 din hotărârea Dimitras și alții nr. 2). 2) încălcarea articolului 13 Autoritățile indică faptul că mai exact, deoarece modificările legislative menționate anterior au remediat pe deplin încălcarea substanțială constatată de Curte (art. 9), încălcarea articolului 13 a fost absorbită de obligația generală impusă.

Prin urmare, s-a considerat că nicio măsură distinctă nu este necesară pentru a preveni noi încălcări similare ale articolului 13. III. Constatările din partea statului pârât Guvernul consideră că mai multe măsuri individuale în afara plății satisfacției echitabile nu sunt considerate necesare în aceste cazuri, că măsurile luate vor preveni încălcări similare și, prin urmare, Grecia și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 6 decembrie 2012, cu ocazia celei de-a 1157-a reuniuni a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2012)184 [1] Dimitras et autres et Dimitras et autres n o 2 contre Grèce Exécution des arrêts de la Cour européenne des droits de l’homme (Requêtes n os 42837/06, 3237/07, 3269/07, 35793/07, 6099/08 et 34207/08, 6365/09, arrêts du 3 juin 2010 et 3 novembre 2011, définitifs le 3 septembre 2010 et le 3 février 2012) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci ‑ après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu les arrêts transmis par la Cour au Comité une fois définitifs ; Rappelant que les violations de la Convention constatées par la Cour dans ces affaires concernent l’ingérence injustifiée à la liberté de religion des requérants (violation de l’article 9) et l’absence de recours effectif à cet égard (violation de l’article 13) (voir détails dans l’Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2,

de la Convention ; S’étant assuré que l’Etat défendeur a versé aux parties requérantes la satisfaction équitable prévue dans les arrêts dans des conditions non contestées par eux (voir détails dans l’Annexe), Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; Rappelant que les décisions du Comité des Ministres en vertu de l’article 46, paragraphe 2 de la Convention ne préjugent en rien l’examen par la Cour d’autres affaires actuellement pendantes devant elle ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans les présentes affaires et DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2012)184 Information sur les mesures prises afin de se conformer aux arrêts dans les affaires Dimitras et autres et Dimitras et autres n o 2 contre Grèce Résumé introductif des affaires Les affaires concernent l’ingérence injustifiée à la liberté de religion des requérants du fait qu’ils avaient été obligés de révéler leurs convictions religieuses afin d’être autorisés à faire une affirmation solennelle (au lieu d’un serment religieux) devant les instances judiciaires, à plusieurs reprises en 2006 et 2007, dans le cadre de procédures pénales comme témoins, plaignants ou suspectés d’avoir commis des délits.

La Cour a constaté que la législation nationale exigeait des personnes de produire des informations précises sur leur conviction religieuse pour se voir soustraire à la présomption d’être chrétiens orthodoxes (violation de l’article 9). Les affaires concernent également l’absence de recours effectif à cet égard (violation de l’article 13). I. Paiements des satisfactions équitables et mesures individuelles a) Détails des satisfactions équitables Nom et n o requête Dommage matériel Dommage moral Frais & dépens Total Dimitras et autres 15 000 EUR 15 000 EUR Payé le 08/12/2010 Dimitras et autres n o 2 1 500 EUR 1 500 EUR Payé le 02/05/2012 La satisfaction équitable a été payée dans les conditions non contestées par les requérants.

b) Mesures individuelles La Cour européenne n’a octroyé une satisfaction équitable au titre du préjudice moral que dans l’affaire Dimitras et autres. Elle n’a pas octroyé de satisfaction équitable dans l’affaire Dimitras et autres n o 2. Aucune autre mesure individuelle en dehors du paiement de la satisfaction équitable n’a été considérée nécessaire par le Comité des Ministres dans les circonstances particulières de l’affaire. II.

Mesures générales 1) violation de l’article 9 L’arrêt de la Cour européenne, traduit en grec, a été largement diffusé à toutes les autorités judiciaires compétentes; il a également été publié sur le site Internet du Conseil juridique de l’Etat ( www.nsk.gov.gr ). Les autorités indiquent que selon une récente modification législative (introduite par la loi no 4055/2012), il n’est pas obligatoire de révéler ses convictions religieuses dans le cadre d’une procédure pénale : l’article 218 du Code de procédure pénale prévoit désormais qu’un témoin qui comparaît devant un tribunal pénal peut, à son gré et sans condition supplémentaire, choisir entre la prestation de serment religieux et l’affirmation solennelle.

Cette mesure a déjà été jugée en conformité avec les exigences de la Convention, en référence à la procédure de prestation de serment devant les juridictions civiles (voir § 87 de l’arrêt Dimitras et autres, § 32 de l’arrêt Dimitras et autres n o 2). 2) violation de l’article 13 Les autorités indiquent qu’étant donné que les modifications législatives susmentionnées ont pleinement remédié à la violation substantielle constatée par la Cour (article 9), la violation de l’article 13 a été absorbée par l’obligation générale imposée. Il a donc été considéré qu’aucune mesure distincte n’est nécessaire pour prévenir de nouvelles violations semblables de l’article 13. III.

Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime qu’aucune autre mesure individuelle en dehors du paiement de la satisfaction équitable n’est considérée nécessaire dans ces affaires, que les mesures prises vont prévenir des violations semblables et que la Grèce a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention. [1] Adoptée par le Comité des Ministres le 6 décembre 2012 lors de la 1157e réunion des Délégués des Ministres.