Koppikar împotriva Germaniei

A cincea secțiune decizia nr. 11858/10 Mark KOPPIKAR împotriva Germaniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care a stat la 11 decembrie 2012 în calitate de comitet compus din: André Potocki, președinte, Angelika Nußberger, Aleš Pejchal, judecători și Stephen Phillips, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 26 februarie 2010, Având deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Mark Koppikar, este un național german, născut în 1967 și trăiește în Kolbermoor. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl G. Rixe, avocat care practică în Bielefeld. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează.

Reclamantul presupune că este tatăl biologic al unei fete născute în septembrie 2006, cu a cărei mamă, dna S., a avut o relație, care a fost încheiată în timpul sarcinii dnei S... La 22 februarie 2007, dl N., cu consimțământul dnei S., a recunoscut paternitatea copilului. La 3 iulie 2007, reclamantul a depus o acțiune pentru a contesta paternitatea dlui N. și pentru a-și stabili propria paternitate. În ianuarie 2008, dna S. și copilul s-au mutat cu dl N. La 6 august 2008, dl N. și dna S. s-au căsătorit. La 15 ianuarie 2009, Curtea de District Rosenheim a auzit părțile, inclusiv un curator numită pentru a reprezenta interesele copilului și a se baza pe avizul expert, a respins cererea reclamantului.

Acesta a remarcat că a fost dovedit de experți că reclamantul este tatăl biologic al copilului. Cu toate acestea, reclamantul a fost împiedicat să conteste paternitatea, deoarece exista o relație socială și familiară între copil și tatăl său juridic, dl N. Curtea a remarcat, în special, că dl N. a însoțit deja doamna S. înainte de naștere și a continuat să o însoțească fără întrerupere până la data ultimei ședințe judiciare, adică de mai mult de doi ani. Constatările expertului confirmă că există o relație intensivă între dl N. și copilul. Având în vedere în continuare faptul că dl N. și dna S. a trăit împreună de la începutul anului 2008 și s-a căsătorit în august 2008, în conformitate cu art. 1600 § 3 (2) din Codul Civil trebuie să se presupună că există o relație socială și de familie între dl N. și copilul.

Reclamantul nu a prezentat niciun fapt relevant care să poată refuta această presupunere. La 26 august 2009, Curtea de Apel de la München a respins recursul reclamantului. Reclamantul nu a depus o plângere constituțională deoarece a considerat că o astfel de plângere nu va avea nici o perspectiva de succes.Legea internă și comparativă relevantă Legea internă și comparativă relevantă este rezumat în hotărârea Curții în cazul Ahrens c. Germania, nr. 45071/09, §§ 22 - 28, 22 Martie 2012. COMPLAINTĂ Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 6 și 8 coroborat cu art. 14 din Convenție că a fost exclus din procedurile privind determinarea paternității copilului și despre refuzul ulterior al instanțelor interne de a-i permite să se confrunte cu paternitatea domnului N. și de a-și stabili legal propria paternitatea.

În plus, el se plângea că a fost refuzat accesul la proceduri echitabile în fața unei instanțe cu privire la cererea sa de paternitate. HOTĂRÂREA ALEGATĂ ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 8 AL CONVENȚIEI Curtea consideră că plângerea reclamantului este examinată în principal în temeiul articolului 8 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „1. Toată lumea are dreptul la respect pentru viața sa privată și de familie, casa lui și corespondența lui.

Nu va exista nici o interferență de către o autoritate publică în exercitarea acestui drept, cu excepția celor în conformitate cu legea și este necesară într-o societate democratică în interesul securității naționale, al siguranței publice sau al bunăstanței economice a țării, al prevenirii tulburărilor sau al criminalității, al protecției sănătății sau morale sau al protecției drepturilor și libertăților altora.” Curtea reiterează că anterior a constatat că art. 8 poate fi interpretat ca impunerea statelor membre o obligație de a examina dacă este în interesul copilului să permită tatălui biologic să stabilească o relație cu acest copil, de exemplu prin acordarea drepturilor de contact (a se vedea Anayo c. Germania , nr. 20578/07, §§ 70-73, 21 decembrie 2010; Schneider c. Germania , nr. 17000/07 , § 103, 15 septembrie 2011; Ahrens v. Germania , citat mai sus , § 74, 22 martie 2012 și Kautzor v. Germania , § 23338/09 , § 76, 22 martie 2012 . Cu toate acestea, Curtea a constatat că acest lucru nu implică neapărat o datorie în temeiul Convenției pentru a permite presupusului tată biologic să pună în pericol statutul tatălui legal (a se vedea Ahrens și Kautzor ) Având în vedere, în special, lipsa unui consens în cadrul statelor membre și marja mai largă de apreciere care urmează să fie acordat statelor în materie de statut juridic,

Curtea a considerat că decizia dacă presupusul tată biologic ar trebui să fie permisă să provoace paternitatea în circumstanțele cazurilor de Ahrens și Kautzor a căzut în cadrul marjei de apreciere a statului (a se vedea Ahrens și Kautzor , amândoi citați mai sus, §§ 75 și, respectiv, 78). Curtea consideră că aceleași principii se aplică în acest caz. În ceea ce privește oportunitățile procedurale în temeiul articolului 8 din Convenție, Curtea observă că procedura instantană a durat aproximativ doi ani și două luni timp de două niveluri de competență. Chiar și ținând seama de ceea ce a fost în joc pentru reclamant, Curtea este convinsă că instanța internă a prelucrat cazul cu diligencia excepțională datorată în cazuri de acest tip (compară Ahrens) , citat mai sus, § 78 și jurisprudența citată în acest articol … De asemenea, reclamantul s-a plâns că a fost refuzat accesul la o procedură echitabilă în fața unei instanțe, în contravenție cu art. 6 § 1 din Convenție.

Considerând art. 14 în legătură cu art. 8 și 6 din Convenție, el s-a plâns în continuare că a fost discriminat în calitate de tată biologic. Cu toate acestea, având în vedere tot materialul în posesia sa și rezultatele sale în cazul Ahrens și Kautzor (ambele menționate mai sus, §§ 86-90 și, respectiv, 85-92), Curtea consideră că argumentele reclamantului nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor prezentei convenții. Rezultă că, de asemenea, această parte a cererii este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 3 a) și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă. Stephen Phillips André Potocki Președintele adjunct al grefierului

FIFTH SECTION

DECISION Application no. 11858/10 Mark KOPPIKAR against Germany The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 11 December 2012 as a Committee composed of: André Potocki, President, Angelika Nußberger, Aleš Pejchal, judges, and Stephen Phillips, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 26 February 2010, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Mark Koppikar, is a German national, who was born in 1967 and lives in Kolbermoor. He was represented before the Court by Mr G. Rixe, a lawyer practising in Bielefeld. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

The applicant assumes that he is the biological father of a girl born in September 2006, with whose mother, Ms S., he had a relationship, which was terminated during Ms S.’s pregnancy. On 22 February 2007 Mr N., with Ms S.’s consent, acknowledged paternity of the child. On 3 July 2007 the applicant lodged an action to challenge Mr N.’s paternity and to have his own paternity established. In January 2008 Ms S. and the child moved in with Mr N. On 6 August 2008, Mr N. and Ms S. married. On 15 January 2009 the Rosenheim District Court, having heard the parties including a curator appointed to represent the child’s interests and relying on expert opinion, rejected the applicant’s request. It noted that it had been proved by expert evidence that the applicant was the child’s biological father.

Nevertheless, the applicant was precluded from contesting paternity, because a social and family relationship existed between the child and her legal father, Mr N. The court noted, in particular, that Mr N. had accompanied Ms S. already before she gave birth and had continued to accompany her without interruption until the time of the last court hearing, that is, for more than two years. The expert’s findings confirmed that there was an intensive relationship between Mr N. and the child. Having further regard to the fact that Mr N. and Ms S. had lived together since the beginning of 2008 and married in August 2008, it was to be assumed under section 1600 § 3 (2) of the Civil Code that there existed a social and family relationship between Mr N. and the child.

The applicant had not submitted any relevant facts which were capable of rebutting this assumption. On 26 August 2009 the Munich Court of Appeal rejected the applicant’s appeal. The applicant did not lodge a constitutional complaint as he considered that such a complaint would be devoid of prospect of success. B. Relevant domestic and comparative law The relevant domestic and comparative law is summarised in the Court’s judgment in the case of Ahrens v. Germany , no. 45071/09, §§ 22 - 28, 22 March 2012. COMPLAINTS The applicant complained under Articles 6 and 8 in conjunction with Article 14 of the Convention about having been excluded from the proceedings on the determination of the child’s paternity and about the domestic courts’ subsequent refusal to allow him to challenge Mr N.’s paternity and to have his own paternity legally established.

He further complained about having been denied access to fair proceedings before a court with respect to his paternity claim. THE LAW I.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 8 OF THE CONVENTION

The Court considers that the applicant’s complaint primarily falls to be examined under Article 8 of the Convention, which reads as follows: “1. Everyone has the right to respect for his private and family life, his home and his correspondence.

2. There shall be no interference by a public authority with the exercise of this right except such as is in accordance with the law and is necessary in a democratic society in the interests of national security, public safety or the economic well-being of the country, for the prevention of disorder or crime, for the protection of health or morals, or for the protection of the rights and freedoms of others.” The Court reiterates that it has previously found that Article 8 can be interpreted as imposing on the Member States an obligation to examine whether it was in the child’s best interests to allow the biological father to establish a relationship with this child, for example by granting contact rights (see Anayo v. Germany , no. 20578/07, §§ 70-73, 21 December 2010; Schneider v. Germany , no. 17080/07, § 103, 15 September 2011; Ahrens v. Germany , cited above, § 74, 22 March 2012 and Kautzor v. Germany , no. 23338/09, § 76, 22 March 2012). However, the Court has also found that this does not necessarily imply a duty under the Convention to allow the alleged biological father to challenge the legal father’s status (see Ahrens and Kautzor , both cited above, §§ 74 and 77, respectively).

Having regard, in particular, to the lack of a consensus within the Member States and to the wider margin of appreciation to be accorded to the States in matters regarding legal status, the Court considered that the decision whether the alleged biological father should be allowed to challenge paternity under the circumstances of the cases of Ahrens and Kautzor fell within the State’s margin of appreciation (see Ahrens and Kautzor , both cited above, §§ 75 and 78, respectively). The Court considers that the same principles apply in the present case. Regarding the procedural expediencies under Article 8 of the Convention, the Court observes that the instant proceedings lasted approximately two years and two months for two levels of jurisdiction.

Even taking into account what was at stake for the applicant, the Court is satisfied that the domestic courts processed the case with the exceptional diligence due in cases of this kind (compare Ahrens , cited above, § 78 and the case-law cited therein). It follows from the above consideration that there is no appearance of a violation of Article 8 of the Convention in the present case. It follows that this part of the application is manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 (a) and 4 of the Convention. II.

REMAINDER OF THE COMPLAINTS

The applicant also complained about having been denied access to fair proceedings before a court, contrary to Article 6 § 1 of the Convention. Relying on Article 14 in conjunction with Articles 8 and 6 of the Convention, he further complained about having been discriminated against in his capacity as a biological father. However, in the light of all the material in its possession and of its findings in the cases of Ahrens and Kautzor (both cited above, §§ 86-90 and 85-92, respectively,) the Court considers that the applicant’s submissions do not disclose any appearance of a violation of these Convention rights. It follows that also this part of the application is manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 (a) and 4 of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously Declares the application inadmissible. Stephen Phillips André Potocki Deputy Registrar President