CtEDO 11.12.2012 Auto

KOPPIKAR v. GERMANY

RESPONDENT
DEU
HOTĂRÂRE
11.12.2012
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
KOPPIKAR v. GERMANY (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

A cincea secțiune decizia nr. 11858/10 Mark KOPPIKAR împotriva Germaniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care a stat la 11 decembrie 2012 în calitate de comitet compus din: André Potocki, președinte, Angelika Nußberger, Aleš Pejchal, judecători și Stephen Phillips, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 26 februarie 2010, Având deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Mark Koppikar, este un național german, născut în 1967 și trăiește în Kolbermoor. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl G. Rixe, avocat care practică în Bielefeld. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul presupune că este tatăl biologic al unei fete născute în septembrie 2006, cu a cărei mamă, dna S., a avut o relație, care a fost încheiată în timpul sarcinii dnei S... La 22 februarie 2007, dl N., cu consimțământul dnei S., a recunoscut paternitatea copilului. La 3 iulie 2007, reclamantul a depus o acțiune pentru a contesta paternitatea dlui N. și pentru a-și stabili propria paternitate. În ianuarie 2008, dna S. și copilul s-au mutat cu dl N. La 6 august 2008, dl N. și dna S. s-au căsătorit. La 15 ianuarie 2009, Curtea de District Rosenheim a auzit părțile, inclusiv un curator numită pentru a reprezenta interesele copilului și a se baza pe avizul expert, a respins cererea reclamantului. Acesta a remarcat că a fost dovedit de experți că reclamantul este tatăl biologic al copilului. Cu toate acestea, reclamantul a fost împiedicat să conteste paternitatea, deoarece exista o relație socială și familiară între copil și tatăl său juridic, dl N. Curtea a remarcat, în special, că dl N. a însoțit deja doamna S. înainte de naștere și a continuat să o însoțească fără întrerupere până la data ultimei ședințe judiciare, adică de mai mult de doi ani. Constatările expertului confirmă că există o relație intensivă între dl N. și copilul. Având în vedere în continuare faptul că dl N. și dna S. a trăit împreună de la începutul anului 2008 și s-a căsătorit în august 2008, în conformitate cu art. 1600 § 3 (2) din Codul Civil trebuie să se presupună că există o relație socială și de familie între dl N. și copilul. Reclamantul nu a prezentat niciun fapt relevant care să poată refuta această presupunere. La 26 august 2009, Curtea de Apel de la München a respins recursul reclamantului. Reclamantul nu a depus o plângere constituțională deoarece a considerat că o astfel de plângere nu va avea nici o perspectiva de succes.Legea internă și comparativă relevantă Legea internă și comparativă relevantă este rezumat în hotărârea Curții în cazul Ahrens c. Germania, nr. 45071/09, §§ 22 - 28, 22 Martie 2012. COMPLAINTĂ Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 6 și 8 coroborat cu art. 14 din Convenție că a fost exclus din procedurile privind determinarea paternității copilului și despre refuzul ulterior al instanțelor interne de a-i permite să se confrunte cu paternitatea domnului N. și de a-și stabili legal propria paternitatea. În plus, el se plângea că a fost refuzat accesul la proceduri echitabile în fața unei instanțe cu privire la cererea sa de paternitate. HOTĂRÂREA ALEGATĂ ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 8 AL CONVENȚIEI Curtea consideră că plângerea reclamantului este examinată în principal în temeiul articolului 8 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „1. Toată lumea are dreptul la respect pentru viața sa privată și de familie, casa lui și corespondența lui. Nu va exista nici o interferență de către o autoritate publică în exercitarea acestui drept, cu excepția celor în conformitate cu legea și este necesară într-o societate democratică în interesul securității naționale, al siguranței publice sau al bunăstanței economice a țării, al prevenirii tulburărilor sau al criminalității, al protecției sănătății sau morale sau al protecției drepturilor și libertăților altora.” Curtea reiterează că anterior a constatat că art. 8 poate fi interpretat ca impunerea statelor membre o obligație de a examina dacă este în interesul copilului să permită tatălui biologic să stabilească o relație cu acest copil, de exemplu prin acordarea drepturilor de contact (a se vedea Anayo c. Germania , nr. 20578/07, §§ 70-73, 21 decembrie 2010; Schneider c. Germania , nr. 17000/07 , § 103, 15 septembrie 2011; Ahrens v. Germania , citat mai sus , § 74, 22 martie 2012 și Kautzor v. Germania , § 23338/09 , § 76, 22 martie 2012 . Cu toate acestea, Curtea a constatat că acest lucru nu implică neapărat o datorie în temeiul Convenției pentru a permite presupusului tată biologic să pună în pericol statutul tatălui legal (a se vedea Ahrens și Kautzor ) Având în vedere, în special, lipsa unui consens în cadrul statelor membre și marja mai largă de apreciere care urmează să fie acordat statelor în materie de statut juridic, Curtea a considerat că decizia dacă presupusul tată biologic ar trebui să fie permisă să provoace paternitatea în circumstanțele cazurilor de Ahrens și Kautzor a căzut în cadrul marjei de apreciere a statului (a se vedea Ahrens și Kautzor , amândoi citați mai sus, §§ 75 și, respectiv, 78). Curtea consideră că aceleași principii se aplică în acest caz. În ceea ce privește oportunitățile procedurale în temeiul articolului 8 din Convenție, Curtea observă că procedura instantană a durat aproximativ doi ani și două luni timp de două niveluri de competență. Chiar și ținând seama de ceea ce a fost în joc pentru reclamant, Curtea este convinsă că instanța internă a prelucrat cazul cu diligencia excepțională datorată în cazuri de acest tip (compară Ahrens) , citat mai sus, § 78 și jurisprudența citată în acest articol . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . De asemenea, reclamantul s-a plâns că a fost refuzat accesul la o procedură echitabilă în fața unei instanțe, în contravenție cu art. 6 § 1 din Convenție. Considerând art. 14 în legătură cu art. 8 și 6 din Convenție, el s-a plâns în continuare că a fost discriminat în calitate de tată biologic. Cu toate acestea, având în vedere tot materialul în posesia sa și rezultatele sale în cazul Ahrens și Kautzor (ambele menționate mai sus, §§ 86-90 și, respectiv, 85-92), Curtea consideră că argumentele reclamantului nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor prezentei convenții. Rezultă că, de asemenea, această parte a cererii este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 3 a) și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă. Stephen Phillips André Potocki Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă