Kara împotriva Turciei

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 45300/04 Ünal KARA împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află la 11 decembrie 2012 într-un comitet compus din Dragoljub Popović, președinte, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, judecători, și Françoise Elens-Passos, graffière de secțiune, având în vedere cererea formulată mai sus la 4 noiembrie 2004, După ce a intenționat, pronunță următoarea decizie FAȚĂ ȘI PROCEDURA Reclamantul, dl Ünal Kara, este un cetățean turc născut în 1964 și rezident în Ankara. El a fost reprezentat în fața Curții de către S. Emre și S. Emre, avocați în Ankara. Guvernul turc (atîl) a fost reprezentat de agentul său. Invocând art. 17 și 18 din Convenție, precum și art. 1 din Protocolul N 1 la Convenție, reclamantul se plângea de executarea unei hotărâri definitive în favoarea sa.

1 a fost comunicat guvernului care și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitate și la temeinicia acestora. Aceste observații au fost adresate reclamantului care a fost invitat să își prezinte observațiile. Scrisoarea modulului a rămas fără răspuns. Prin scrisoarea recomandată cu confirmare de primire din 27 iunie 2011, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, Curtea a atras atenția reclamantului asupra faptului că termenul care i-a fost acordat a fost acordată pentru prezentarea observațiilor sale a fost … Cine n-a răspuns? În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai dorește să își mențină cererea [art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție].

În absența unor circumstanțe speciale care privesc respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a protocoalelor sale, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii, în sensul articolului 37 alineatul (1) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Francoise Elens-Passos Dragoljub Popović Director adjunct

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 45300/04 Ünal KARA contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 11 décembre 2012 en un comité composé de : Dragoljub Popović, président, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, juges, et de Françoise Elens-Passos, greffière adjointe de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 4 novembre 2004, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante :

FAITS ET PROCÉDURE

Le requérant, M. Ünal Kara, est un ressortissant turc né en 1964 et résidant à Ankara. Il a été représenté devant la Cour par M es S. Emre et S. Emre, avocats à Ankara. Le gouvernement turc (« le Gouvernement ») a été représenté par son agent. Invoquant les articles 17 et 18 de la Convention ainsi que l’article 1 du Protocole N o 1 à la Convention, le requérant se plaignait de l’inexécution d’un jugement devenu définitif en sa faveur. Le grief déduit de la violation de l’article 1 du Protocole N o 1 a été communiqué au gouvernement qui a transmis ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de ceux-ci. Ces observations ont été adressées au requérant qui a été invité à présenter les siennes.

La lettre du Greffe est demeurée sans réponse. Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 27 juin 2011, sur le fondement de l’article 37 § 1 a) de la Convention, la Cour a attiré l’attention du requérant sur le fait que le délai qui lui était imparti pour la présentation de ses observations était échu et qu’il n’en avait pas sollicité la prolongation. Elle a en outre précisé qu’aux termes de ce même article, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser que le requérant n’entend pas maintenir celle-ci. Le 12 juillet 2011, la lettre est bien parvenue au requérant qui n’y a pas répondu. EN DROIT A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête (article 37 § 1 a) de la Convention).

En l’absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles, la Cour considère qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1 de la Convention. Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Françoise Elens-Passos Dragoljub Popović Greffière adjointe Président