SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE Cererea nr. 62653/10 Jacinta GODOY RUIZ și alții împotriva Spaniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află la 18 decembrie 2012 într-o Cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Alvina Gyulumyan, Corneliu Bîrsan, Ján Šikuta, Luis López Guerra, Nona Tsotsoria, Johannes Silvis, judecători, și Santiago Quesada, grefier de secțiune; Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 20 octombrie 2010, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOARE Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, a căror listă figurează în anexă, pot fi rezumate după cum urmează: Printr-o decizie din 7 martie 1985, Consiliul Guvernului Autonom Madrid a aprobat planul general de ocupare a terenurilor conform căruia terenurile de proprietate ale reclamanților aflate în Promenada Direcției trebuiau expropriate. Această decizie a fost confirmată la 17 aprilie 1997 printr-o decizie a Consiliului Guvernului Autonom de la Madrid, care a aprobat definitiv planul general de ocupare a terenurilor. În acest plan, s-a indicat că, pentru terenurile în cauză, inițiativa planului trebuie să fie publică și că inițiativa de promovare și executare a planului va fi realizată printr-o convenție între municipalitatea Madrid și guvernul autonom Madrid prin intermediul Institutului său pentru Locuințe. Convenția în cauză a fost semnată la 3 mai 2005. A se vedea, de asemenea, hotărârea Curții a Uniunii Europene în cauza C-75/97, ECLI:EU:C:2000:291, punctul 66. La 29 iulie 2006, reclamanții au prezentat o cerere de despăgubire pentru răspunderea administrației publice în fața municipalității Madrid, din cauza subjudecării administrative a terenurilor lor, fără ca exproprierea să fi avut loc, încălcând dreptul la respectarea proprietății private. Plângerea a fost respinsă printr-o decizie din 28 iulie 2006. martie 2007 al consilierului municipal însărcinat cu administrarea orașului Madrid, în măsura în care existența unui prejudiciu nu a fost dovedită, întrucât dosarul de expropriere nu a fost inițiat. s-a demonstrat că planul de dezvoltare, necesar și indispensabil pentru a executa exproprierea prevăzută de planul general de ocupare a terenurilor din 1985 și a cărui redactare trebuie efectuată la inițiativa autorităților publice, în primii patru ani ai intrării sale în vigoare, a durat douăzeci și unu de ani pentru a fi aprobat. Prin urmare, nu există nici o îndoială cu privire la inactivitatea în funcționarea serviciilor publice în redactarea și aprobarea Planului Promenade de la Direction Reclamanții au prezentat apoi o cale de atac împotriva deciziei din 28 martie 2007, care a fost respinsă printr-o hotărâre a judecătorului cu privire la procedura administrativă de la Madrid din 3 septembrie 2009, Cele 1 , 3 , 8 , 9 și 14 Reclamanții au făcut apel, care a fost respins printr-o hotărâre din 22 aprilie 2010 a Tribunalului Superior de Justiție de la Madrid. : (a) Planul general (de ocupare a terenurilor) din Madrid din 17 aprilie 1997 menținese sistemul de expropriere ca mod de achiziție a terenurilor în cauză de către municipalitatea Madrid și că inițiativa pentru dezvoltarea zonei în cauză revine autorităților publice, precizând semnarea unei convenții între municipalitatea Madrid și Institutul pentru locuințe din Madrid ;în consecință, problema de inactivitate a administrației municipale nu putea fi luată în considerare decât după semnarea acestei convenții la 3 mai 2005, (b) În urma semnării convenției menționate anterior, au avut loc acte de punere în aplicare a planului de afaceri, ceea ce împiedică luarea în considerare a existenței situației de inactivitate și (c) terenurile au rămas la dispoziția liberă și utilizarea proprietarilor lor, care nu au dovedit prejudiciul pretins. Acțiunea în nulitate formulată împotriva acestei hotărâri a fost declarată inadmisibilă printr-o decizie din 25 iunie 2010 a Tribunalului Superior de Justiție de la Madrid. Subjugarea administrativă a terenului în cauză continuă în prezent pentru toți reclamanții, cu excepția celor 3, 4, 7 , 9 , 12 , 13 și 17 Reclamanții, care au subscris acte de ocupație și de plată în 2010, ceea ce implică transmiterea posesiei și a proprietății asupra terenului sau proprietății lor la administrația municipală, precum și pentru cei 5, 7 , 10 și 14 reclamanți care, deși au semnat actele de ocupație și de plată în 2010, nu au primit comunicarea relevantă din partea municipalității Madrid. Aceste acte de ocupație și de plată determină achiziționarea proprietății pe terenurile menționate de către administrația municipalității Madrid. În momentul introducerii cererii, exproprierile în cauză nu au avut loc. GRIEF Invouché la art. 1 din Protocolul nr 1 la Convenție, 3 , 4 , 7 , 9 , 12 , 13 și 17 Reclamanții, care au subscris actele de ocupaie și de plată în 2010, precum și 5 , 7 , 10 și 14 reclamanți care, în timp ce au semnat actele de ocupaie și de plată în 2010, nu au primit comunicarea relevantă de la municipalitate, se plâng că au suferit amenințarea unei exproprieri neconsumate. Respondenții se plâng, de asemenea, de faptul că se confruntă în continuare cu această amenințare, susținând că chiar faptul de a fi proprietate anunțată îi împiedică să construiască clădiri sau să modifice clădirile existente prin lucrări de consolidare, de creștere a volumului, de reîmprospătare sau de creștere a valorii și le îngreunează vânzarea clădirilor. Reclamanții se plâng de faptul că exproprierea nu a fost încă consumată după mai mult de 25 de ani, ceea ce le-a afectat bunurile și nu a condus la nicio despăgubire. 1 la Convenție, reclamanții se plâng că au fost amenințați cu exproprierea neconsumată după mai mult de douăzeci și cinci de ani și continuă să o suporte, ceea ce le-a costat bunurile și nu a dat naștere niciunei despăgubiri. Art. 1 din Protocolul nr. 1 dispune, în părțile sale relevante, după cum urmează: Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Reclamanții au făcut apel la hotărârea instanței din Madrid din 3 septembrie 2009, Curtea constată că căile de atac interne nu au fost epuizate, astfel cum se prevede la art. 35 alineatul (1) din convenție, în ceea ce privește restul reclamanților. În consecință, cererea trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alineatul (4) din convenție, în ceea ce privește cele 2, 4 , 5 , 6 , 7 , 10 , 11 , 12 , 13 , 15 , 16 , 17 și 18 reclamanți. În ceea ce privește 1 , 3 , 8 , 9 și 14 reclamanți, în stadiul actual al dosarului, Curtea nu se pronunță în măsură să se pronunțe asupra admisibilității cererii și consideră necesar să o comunice guvernului pârât în conformitate cu articolul b) din Regulamentul său de procedură. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Santiago Quesada Casadevell Modulul Președinte Anexa Jacinta GODOY RUIZ Anselmo José GONZALEZ BALESTEROS Manuel GOMEZ RUIZ Luis AROYO GALAN Sebastián SANCHEZ CAÑAS Angeles RUIZ DE BLAS Francisco SEBASTIAN MONTESINOS Juan MALLORQUIN GONZALEZ Maria Mercedes GARCIA MARCOBAL Elena Valecchia SANCHEZ Maria Carmen GONZALEZ CONDE Carmen LANZON BELINCHON Maria DENANDEZ Paulina HERNANDO VALDIZAN Jose María ENCINAS Lorenzo María Teresa Villegas GONZALEZ Anastasia RUIZ Mantecon Concepción GARCIA CANSADO
Requête n
o
62653/10
Jacinta GODOY RUIZ et autres
contre l’Espagne
La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 18 décembre 2012 en une Chambre composée de
:
Josep Casadevall,
président,
Alvina Gyulumyan,
Corneliu Bîrsan,
Ján Šikuta,
Luis López Guerra,
Nona Tsotsoria,
Johannes Silvis,
juges,
et de Santiago Quesada,
greffier de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 20 octobre 2010,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Les faits de la cause tels qu’ils ont été exposés par les requérants, dont la liste figure en annexe, peuvent se résumer comme suit.
Par une décision du 7 mars 1985, le Conseil du Gouvernement autonome de Madrid approuva le plan général d’occupation des sols selon lequel les terrains propriété des requérants sis dans la
Promenade de la Direction
devaient être expropriés.
Cette décision fut confirmée le 17 avril 1997 par une décision du Conseil du Gouvernement autonome de Madrid qui approuva définitivement le plan général d’occupation des sols. Dans ce plan, il était indiqué que, pour les terrains en question, l’initiative du plan devait être publique, et que l’initiative de promotion et exécution du plan serait effectuée par une convention entre la municipalité de Madrid et le Gouvernement autonome de Madrid au travers de son Institut du logement. La convention en question fut signée le 3 mai 2005. L’exécution de l’expropriation devait être faite par voie de concession, dont l’adjudicataire de l’appel d’offres effectuée à cet effet, D., fut désigné le 1
er
septembre 2006.
Le 29 juillet 2006, les requérants présentèrent une réclamation d’indemnisation pour responsabilité de l’administration devant la municipalité de Madrid, en raison de la sujétion administrative de leurs terrains sans que l’expropriation ait eu lieu, en violation du droit au respect de la propriété privée. La réclamation fut rejetée par une décision du 28
mars 2007 du Conseiller municipal chargé de l’administration de la municipalité de Madrid, dans la mesure où l’existence d’un préjudice n’avait pas été prouvée, le dossier d’expropriation n’ayant pas été entamé. La décision précisa qu’il «
avait été démontré que le plan de développement, nécessaire et indispensable pour exécuter l’expropriation prévue par le plan général d’occupation des sols de 1985 et dont la rédaction devait être faite à l’initiative des pouvoirs publics, pendant les quatre premières années de son entrée en vigueur, a mis vingt-et-un ans pour être approuvé. Il n’y a donc pas de doute sur l’inactivité dans le fonctionnement des services publics dans la rédaction et l’approbation du Plan de la
Promenade de la Direction
».
Les requérants présentèrent alors un recours contentieux-administratif contre la décision du 28 mars 2007, qui fut rejeté par un jugement du juge du contentieux-administratif de Madrid en date du 3 septembre 2009.
Les 1
er
, 3
e
, 8
e
, 9
e
et 14
e
requérants firent appel, qui fut rejeté par un arrêt du 22 avril 2010 du Tribunal supérieur de justice de Madrid. L’arrêt notait que
: a) le plan général (d’occupation des sols) de Madrid du 17 avril 1997 avait maintenu le système d’expropriation comme mode d’acquisition des terrains en cause par la municipalité de Madrid et que l’initiative pour le développement de la zone en question revenait aux pouvoirs publics, précisant la signature d’une convention entre la municipalité de Madrid et l’Institut du logement de Madrid
; dès lors, la question de l’inactivité alléguée de la part de l’administration municipale ne pouvait être envisageable qu’après la signature de cette convention le 3 mai 2005, b)
suite à la signature de ladite convention, des actes ont eu lieu tendant à l’exécution du plan d’urbanisme, ce qui empêche de considérer l’existence de la situation d’inactivité alléguée et c) les terrains sont restés à la libre disposition et utilisation de leurs propriétaires, qui n’ont pas prouvé les dommages allégués.
Le recours en nullité formé contre cet arrêt fut déclaré irrecevable par une décision du 25 juin 2010 du Tribunal supérieur de justice de Madrid.
La sujétion administrative des terrains en cause continue actuellement pour tous les requérants sauf pour les 3
e
, 4
e
, 7
e
, 9
e
, 12
e
, 13
e
et 17
e
requérants, qui ont souscrit des actes d’occupation et de paiement en 2010 ce qui implique la transmission de la possession et la propriété de leurs terrains ou immeubles à l’administration municipale, ainsi que pour les 5
e
, 7
e
, 10
e
et 14
e
requérants qui, tout en ayant souscrit les actes d’occupation et de paiement en 2010, n’ont pas reçu la communication pertinente de la municipalité de Madrid. Ces actes d’occupation et de paiement déterminent l’acquisition de la propriété sur lesdits terrains par l’administration de la municipalité de Madrid. Au moment de l’introduction de la requête, les expropriations en cause n’avaient pas eu lieu.
GRIEF
Invoquant l’article 1 du Protocole n
o
1 à la Convention, les 3
e
, 4
e
, 7
e
, 9
e
, 12
e
, 13
e
et 17
e
requérants, qui ont souscrit les actes d’occupation et paiement en 2010 ainsi que les 5
e
, 7
e
, 10
e
et 14
e
requérants qui, tout en ayant souscrit les actes d’occupation et paiement en 2010, n’en ont pas reçu la communication pertinente par la municipalité, se plaignent d’avoir subi la menace d’une expropriation non consommée. Les requérants restants se plaignent aussi du fait qu’ils continuent à subir ladite menace. Ils font valoir que le fait même de l’expropriation annoncée les empêchait de construire des bâtisses ou de modifier les bâtisses existantes au moyen de travaux de consolidation, d’augmentation de volume, de rafraichissement ou d’augmentation de valeur et rendait leurs immeubles difficilement vendables. Les requérants se plaignent du fait que l’expropriation n’a pas encore été consommée après plus de vingt-cinq ans ce qui a grevé leurs biens et n’a donné lieu à aucune indemnisation.
Invoquant l’article 1 du Protocole n
o
1 à la Convention, les requérants se plaignent d’avoir subi la menace d’une expropriation non consommée après plus de vingt-cinq ans et de continuer à la subir, ce qui a grevé leurs biens et n’a donné lieu à aucune indemnisation.
L’article 1 du Protocole n
o
1 dispose, dans ses parties pertinentes, comme suit
:
«
Toute personne physique ou morale a droit au respect de ses biens. Nul ne peut être privé de sa propriété que pour cause d’utilité publique et dans les conditions prévues par la loi et les principes généraux du droit international.
Les dispositions précédentes ne portent pas atteinte au droit que possèdent les États de mettre en vigueur les lois qu’ils jugent nécessaires pour réglementer l’usage des biens conformément à l’intérêt général ou pour assurer le paiement des impôts ou d’autres contributions ou des amendes.
»
Dans la mesure où seuls les 1
er
, 3
e
, 8
e
, 9
e
et 14
e
requérants firent appel contre le jugement du juge du contentieux-administratif de Madrid du 3
septembre 2009, la Cour constate que les voies de recours internes n’ont pas été épuisées, comme l’exige l’article 35 § 1 de la Convention, pour ce qui est du restant des requérants.
Il s’ensuit que la requête doit être rejetée conformément à l’article 35 § 4 de la Convention, pour ce qui est des 2
e
, 4
e
, 5
e
, 6
e
, 7
e
, 10
e
, 11
e
, 12
e
, 13
e
, 15
e
, 16
e
, 17
e
et 18
e
requérants.
Pour ce qui est des 1
er
, 3
e
, 8
e
, 9
e
et 14
e
requérants, en l’état actuel du dossier, la Cour ne s’estime pas en mesure de se prononcer sur la recevabilité de la requête et juge nécessaire de la communiquer au gouvernement défendeur conformément à l’article
54
§
2
b) de son règlement.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Ajourne
la requête pour ce qui est des 1
er
, 3
e
, 8
e
, 9
e
et 14
e
requérants
;
Déclare
la requête irrecevable pour le surplus.
Santiago Quesada
Josep Casadevall
Greffier
Président
Annexe
Jacinta GODOY RUIZ
Anselmo José GONZALEZ BALLESTEROS
Manuel GOMEZ RUIZ
Luis ARROYO GALAN
Sebastián SANCHEZ CAÑAS
Angeles RUIZ DE BLAS
Francisco SEBASTIAN MONTESINOS
Juan MALLORQUIN GONZALEZ
Maria Mercedes GARCIA MARCOBAL
Elena VALENCIA SANCHEZ
Maria Carmen GONZALEZ CONDE
Carmen LANZON BELINCHON
Maria DENIA FERNANDEZ
Paulina HERNANDO VALDIZAN
Jose María ENCINAS LORENZO
María Teresa VILLEGAS GONZALEZ
Anastasia RUIZ MANTECON
Concepción GARCIA CANSADO