SMYTH c. TÜRKİYE

SMYTH c. TÜRKİYE (CtEDO, 2024)

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 55661/18 Lynne Christine SMYTH împotriva Türkiye Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 18 iunie 2024 într-un comitet compus din Pauliine Koskelo, președinta Lorraine Schmbri Orland, Frederick Krenc, judecători și Dorothee von Arnim, grefier adjunct al secțiunii, cererea nr. 55661/18 împotriva Republicii Türkiye și din care o resortisantă britanică, domnul Lynne Christine Smyth, născută Cannon în 1949 și rezidentă la Nottinghamshire, reprezentată de domnul Hakgüden, avocat la Ankara, a sesizat Curtea la 20 noiembrie 2018 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Decizia de a aduce petiția la cunoștința guvernului turc, reprezentat de agentul său, Hac Observând că guvernul Regatului Unit nu a dorit să se prevaleze de dreptul său de a lua parte la procedură [art. 36 alineatul (1) din Convenție], după ce a intenționat acest lucru, face următoarea decizie: Cererea se referă la acuzațiile recurentei că ancheta efectuată pentru a stabili circumstanțele decesului fiului lui C.B. Smyth, care era la latitudinea reclamantei în momentul decesului ei, nu a respectat cerințele art. 2 din Convenție. La momentul faptelor, reclamanta era însoțitoarea C.B. Smyth, tatăl de foc M. A.J.S., născută în 1978, a M.C.A. Pe 3 septembrie 2010, A.J.S., în vârstă de 32 de ani, a venit în vacanță la Side (Antalya), însoțită de o anumită A.A.M.M. certările au apărut în căsnicie în timpul șederii. La 10 septembrie 2010, A.A.M. a părăsit Türkiye în jurul orei 20:30. După această plecare, chiar în seara aceea, A.J.S. a început să vorbească cu o anumită E.T.A., în mini-barul orașului, apoi l-a invitat să meargă la clubul de noapte House. A.J.S. la ora 21:52, A.S. și E.T.A. au consumat alcool la barul central. Potrivit înregistrărilor video de securitate, la 22:30, trei. chelneri au venit să vorbească cu ei și, imediat după ora 22:40, am văzut de două ori un bărbat în costum gri schimbând ceva cu A.J.S. 06, A.J.S. și E.T.A. scoțând 200 de lire turcești. În jurul orei 00:40, E.T.A. s-a împrietenit cu un cuplu de clienți și a început să danseze cu ei, în timp ce A.J.S. se certa cu ea. În jurul orei 00:50, A.J.S. a fost pierdut din vedere, în timp ce E.T.A. dansa, dansa, dansa cu un bărbat în cămașă albă. Chiar înainte de ora 1:30, cei doi au fost evacuați de bodyguarzi pentru că i-au deranjat pe clienți. O oră, cu cămașa în mână, s-a îndreptat spre colțul de vânzare al midiilor umplute. ; apoi, un individ slab în T-Shirt cu dungi a venit să vorbească cu bodyguard-ul discotecii, apoi s-a întors să discute cu A.J.S. timp de 5 sau 6 minute. Apoi, camerele de supraveghere de la bancomate de lângă Light House au înregistrat A.J.S., singur, retras succesiv 300 TRL (aproximativ 157 EUR) la 3 ore 09, 50 TRL (26 EUR) la 3 12, și 20 TRL (10,50 EUR) la, se pare, 3:15 A.J.S. a fost văzut ultima dată în jurul orei 3:20. Aproximativ șase ore mai târziu, A.Y., care aduna sticle goale în pădurea Sorgun, l-a văzut pe A.J.S. zăcând pe spate, într-o zonă despădurită, la aproximativ patru km de Light House. Respiră și sforăia și nu prezenta urme de rănire. De aceea, A.Y. și-a reluat drumul, convins că A.J.S. dormea subit de alcool. 10. La 12 septembrie 2010, în jurul orei 10:00 A.Y. s-a întors să adune sticle din aceeași zonă și a revăzut cadavrul d'A.J.S., de data aceasta inanimat. El a ezitat până la 13:48 înainte de a suna la jandarmerie, oferind o indicație greșită. Într-adevăr, cei trei jandarmi deportați la 14 Între timp, A.Y. s-a întâlnit cu S.D., un picnic, și i-a spus despre incident. S.D. a contactat jandarmeria, specificând locația exactă a cadavrului. 11. 30. De îndată informat, procurorul Republicii Manavgat a mers la locul faptei și a ordonat o serie de măsuri de investigare. Echipa de cercetare a jandarmeriei a ajuns la fața locului la ora 20:15. Nici o dovadă de luptă sau violență, nici o urmă de nici un străin sau de que ny'y a fost descoperit. Ultimele 370 TRL (193 EUR) :A.J.S. a retras (punct in fine) Mai sus) nu au fost găsite nici pe el. Având în vedere că a fost întuneric, s-a decis ca examenele post-mortem să continue la Spitalul civil Manavgat, unde procurorul s-a dus, în jurul orei 22, cu un medic, un asistent de autopsie și de jandarmi. și zgârieturi superficiale), vânătăi de 8 x 4 cm la nivelul sprâncenei stângi și 4 x 3 cm la nivelul zonei zigomatice stângi, sânge pe față, cianoză gravată în jurul frunții și ochilor, secreție de sânge prin nări, gură și inimă stângă, precum și o zonă ianotică în fața gâtului. Cadavrul nu avea urme de răni prin împușcare sau armă albă, nici lovituri sau strangulări. Medicul prezent concluzionează că, în starea actuală a corpului nu a fost posibil să se determine cauza exactă a decesului, că o autopsie clasică s Acest lucru a fost efectuat la autopsie clasică la 15 septembrie 2010. Din cauza stării de putrefacție, examinarea nu oferă nici un element semnificativ nou, nici nu a permis înțelegerea cauzei morții. Raportul privind acest lucru a fost scos la lumină la 7 aprilie 2011 a fost, de asemenea, mut asupra vânătăilor faciale și a scurgerilor de sânge observate la Spitalul Civil Manavgat (punctul Pe de altă parte, analizele biochimice au evidențiat prezența în urină a 6 monoacetilmorfină, și anume dovada că a fost un consum de heroină în orele dinaintea decesului. 15. Camera specialiștilor nr. 1 la la › Institutul Medico-legal, apoi Camera Plenară a institutului menționat, denumită la 26 mai 2011 și 22 mai 2011 octombrie 2012 de către Parchet pentru a determina cauza decesului, a ajuns la următoarea concluzie: A.J.S. a decedat probabil din cauza intoxicației cu heroină. 16. La rândul său, în special începând cu 14 septembrie 2010, Parchetul a condus la o serie lungă de întrebări cu privire la martori și suspecți, inclusiv la denunțătorii incidentului, persoanele văzute cu A.J.S. În timpul vieții sale, unii dintre prietenii britanici ai lui A.J.S. (înțeleși de comisia de apel), personalul lui Light House, personalul de securitate și promotorii locuințelor de vacanță, șoferii de taxi etc. Din dosar reiese că A.A.M. și Ö.D. (punctul 3 în fine de mai sus) și vânzătorii de midii umplute în fața discotecii și tânărul slab cu un T-Shirt cu dungi care a rămas necunoscut (punctul 8 de mai sus) nu au fost niciodată intervievați. Astfel au fost auzite uneori de două ori, E.T.A., D.O., M.B., H.T., A.A., S.B., N.K., A.E., A.Y., S.D., D.A.D., E.Y., T.P.T., K.C., Y.B., S.K., M.K., T.D., T.D., M.K., G.J.M., R.M., M.D., Ma.D., mama decedatului și, în sfârșit, reclamanta, denumită atunci Lynne Christine Cannon. În septembrie 2010, după ce a descris personalitatea lui A.J.S., aceasta din urmă a exprimat unele audiții cu privire la desfășurarea șederii sale în Side și și-a exprimat dorința ca lumina să fie făcută asupra morții sale; apoi ea a declarat (...) eu sunt în relație în afara căsătoriei cu [C.B.] Smyth, tatăl lui.A.J.S. Prin urmare, decedatul este copilul meu adoptiv (evlatlk) Am venit în Türkiye să identific trupul decedatului și să - l aduc înapoi în țara mea. Am venit să îndeplinesc această misiune, căci, din cauza acestui eveniment, tatăl și mama decedatului sunt devastați și starea lor de sănătate nu este bună (...) 18. Parchetul a examinat, de asemenea, conținutul computerului decedatului, apelurile efectuate de telefoanele mobile ale protagoniștilor și înregistrările de supraveghere video, în special ale Light House și ale distribuitorilor de bani. Pe parcursul procedurii de investigare, mai întâi M. S. Erkan, apoi domnul Hakgüden, mandatați de C.B. Smyth, au formulat aproximativ 20 de cereri de extindere a anchetei. Acestea au invitat în special Parchetul să reintervieveze unii protagoniști pentru a elimina contradicțiile din declarațiile lor, pentru a fi examinate de un laborator criminalistic anumite înregistrări video ilizibile, la adresa Interpol pentru a obține înregistrările apelurilor efectuate prin intermediul telefonului mobil DA.A.J.S. între 6 și 14 septembrie 2010, să interogheze operatorul mini-barului reședinței în care locuia A.J.S., să caute persoanele care ar fi furnizat droguri către A.J.S. și să analizeze în continuare ultimele persoane care au văzut A.J.S. în timpul vieții sale. 20. La 17 octombrie 2014, Parchetul, după ce a rezumat toate elementele colectate, a dat faliment. Analiza convorbirilor lor telefonice și a locurilor în care erau prezenți la momentul presupusului deces a exonerat suspecții E.T.A., A.Y., Ma.D. și M.D. De altfel, Parchetul concluzionează după cum urmează Ca Tr.D. la declarat, A.J.S. a consumat narcotice în trecut ; sub influența substanței pe care o lua, defunctul își pierdea controlul, avea o personalitate diferită și se rătăcea fără să știe unde este. 09/09/2010, decedatul a mers cu E.T.A. la discotecă (...) să se distreze ; în aceeași zi a retras mici sume de bani la intervale scurte și a făcut cheltuieli A.J.S. a trebuit să obțină droguri cu bani pe care i-a retras. Sub efectul substanței pe care a consumat-o, A.J.S. trebuie să fi mers până la zona împădurită, unde a fost găsit mort, unde a fost găsit mort, după cum arată raportul din plen al Institutului Medicolegal. și-a pierdut viața din cauza incredibilului consum; nu au putut fi descoperite informații sau documente care să sugereze că o altă persoană decât ea însăși ar putea fi responsabilă pentru moartea lui A.J.S. nu au putut fi descoperite. La 6 ianuarie 2015, C.B. Smyth a formulat opoziție împotriva acestui refuz în fața instanței din Manavgat, care se plânge de o serie de deficiențe ale anchetei și care menționează cererile anterioare depuse la Parchet în cursul investigațiilor. El a subliniat în special lipsa unei explicații științifice cu privire la anumite leziuni și urme care susțineau teza că defunctul ar fi putut fi brutalizat înainte de moartea sa și dus cu forța în pădure, justificarea întârzierii inacceptabile cu care autopsia clasică a fost efectuată astfel încât să ducă la distrugerea probelor esențiale, a oricărei constatări cu privire la modul în care decedatul ar fi putut să ia o doză atât de mare de heroină și de cercetare pentru a găsi persoana slabă în T-Shirt cu dungi care, fără îndoială, făcea parte din vânzătorii de matrițe umplute și spre care personalul lui Light House conducea, probabil, clienții solicitanți de droguri. 22. La 11 februarie 2015, tribunalul din Manavgat a respins opoziția, pe motiv că refuzul atacat era în conformitate cu legea și cu procedura. 23. La 17 martie 2015, C.B. Smyth sesizează Curtea Constituțională cu privire la o acțiune individuală, denunțând o încălcare a dreptului la protecția vieții consacrată art. 17 din Constituție și 2 din Convenție, precum și a dreptului la o procedură echitabilă, în sensul art. 36 din Constituție, ca urmare a respingerii fără motiv a opoziției formulate împotriva justiției. În această privință, el a susținut din nou toate deficiențele aduse anterior în atenția autorităților (punctele 19 și 21 de mai sus). În 2017, C.B. Smyth a decedat. La acea dată, s-a căsătorit cu reclamanta, care luase numele de Smyth. Nu există indicii că decesul a fost adus la cunoștința Curții Constituționale și nici că reclamanta și-a exprimat dorința de a continua această procedură. 25. Curtea Constituțională se pronunță la 13 septembrie 2018. După ce a recalificat obiecțiile din punct de vedere juridic din art. 17 din Constituție, Comisia concluzionează că nu a încălcat această dispoziție. În ceea ce privește jurisdicția superioară, Parchetul a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a rezolva circumstanțele decesului deplânge în speță. În acest context, Comisia a subliniat în special că: în lipsa leziunilor traumatice, aceasta este descoperirea în urină a 6-monoacetilmorfinei, care a fost decisivă în ceea ce privește consumul de heroină de către defunct și că, în această privință, incertitudinea pe calea de administrare a acestei substanțe nu a dus la efecte ale întregii anchete. Partea reclamantă susține o încălcare a articolului 2 din convenție, în cadrul componentei sale procedurale, care deplânge o serie lungă de încălcări de către autoritățile de investigare, din cauza cărora circumstanțele exacte și eventualii responsabili de moartea lui A.J.S. nu au putut fi niciodată stabilite cu certitudine. 27. Guvernul combate această teză. Reamintind faptul că, în speță, în ceea ce privește partea de procedură a articolului 2, autoritățile de anchetă erau obligate să facă obiectul unei obligații de mediere, și nu de rezultat, acesta susține că acestea au făcut tot ce le stă în putere pentru a face lumină asupra circumstanțelor decesului, care s-a dovedit în cele din urmă a fi fost atras de o supradoză de substanțe redundante 28. Curtea subliniază că, în cazul în care nu a ridicat o problemă de calitate la adresa recurentei, aceasta se referă la o chestiune care intră în sfera sa de competență; de asemenea, nu este aceasta împiedicată de la data de officio (a se vedea Buzadji c. Republica Moldova [GC], n 23755/07, § 70, 5 iulie 2016, Satakunan Markkinapörssi Oy și Satamedia Oy c. Finlanda [GC], n 931/13, § 89 și 93, 27 iunie 2017 și Janko Jakovljević c. Serbia (dec.), n 5158/12, § 29, 13 octombrie 2020 29. Curtea a admis deja că membrii familiei apropiate, cum ar fi părinții, soția, frații și surorile, un nepot sau o nepoată, o persoană despre care se afirmă că decesul implică răspunderea statului, se pot declara ei înșiși victime indirecte ale încălcării prevăzute la art. 2 (a se vedea, de exemplu, Van Colle c. Regatul Unit, nr. 7678/09, § 86, 13 noiembrie 2012, Trivkanović c. Croația, n 12986/13, § 49, 6 iulie 2017, Tsalikidis și alții c. Grecia, n 73974/14, § 64, 16 noiembrie 2017, și Kotilainen și alții c. Finlanda, n 62439/12, § 52, 17 septembrie 2020). 30. Acestea fiind spuse, acesta nu este același lucru pentru reclamantă. Într-adevăr, la data morții deplângătoare, reclamanta, denumită pe atunci Lynne Christine Cannon, a fost partenera lui C.B. Smyth, tatăl focului A.J.S. C C.A., nu a fost exprimată. 31. Această situație nu se referă la cazurile în care victima directă a decedat înainte de data depunerii cererii în fața Curții (a se vedea Centrul de resurse juridice în numele Valentine Câmpeanu c. România [GC], n 47848/08, § 98-100, CEDH 2014, Akbay și alții c. Germania, nr. 40495/15 și alte 2 §§ 69-77, 15 octombrie 2020 și Khojoyan și Vardazaryan c. Azerbaidjan , nr. 62161/14 , §§ 30-32, 4 noiembrie 2021). În speță, aceasta este C.B. Smyth, care a fost a priori victima indirectă, care a decedat înainte de a sesiza Curtea. 32. Curtea constată că nimic din dosar nu face referire la o relație apropiată între A.J.S., în viața sa, și partenerul (și viitoarea soție) al tatălui său (Trivkanović) , citată anterior, § 50). Forța este, de altfel, de remarcat că, în mărturia sa din 15 septembrie 2010 la Parchetul din Manavgat, recurenta a explicat singurul motiv pentru care a fost prezentă prin identificare și repatriere a corpului lui .A.J.S., părinții săi fiind incapabili să facă acest lucru. Că, în declarațiile sale, reclamanta a calificat A.J.S. a copilului său adoptiv În absența unei declarații oficiale care să susțină acest argument (punctul 17 de mai sus), nu există nicio consecință. În orice caz, oricât de regretabil ar fi faptul că, în speță, recurenta nu a demonstrat, în fața Curții, existența unui interes moral special sau a unei alte motivări imperative, nu se poate pretinde a fi victimă indirectă a încălcării prevăzute la art. 2, înlocuindu-se în mod foc pe dl C.B. Smyth, cu atât mai puțin cu cât, după toate probabilitățile, ea nu a exprimat la nivel intern nici o dorință de a continua procedura finală de recurs constituțională diligentă de către acesta (punctul 24 de mai sus). 33. Prin urmare, cererea este incompatibilă rațional personae cu dispozițiile Convenției în sensul art. 35 alin. (3) lit. (a) și trebuie să fie respinsă în conformitate cu art. 35 § Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Făcut în franceză și comunicat în scris la 11 iulie 2024. Dorothee von Arnim Pauliine Koskelo Grefier Adjunct Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

55661/18

Lynne Christine SMYTH

contre la Türkiye

La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 18 juin 2024 en un comité composé de

:

Pauliine Koskelo

, présidente

,

Lorraine Schembri Orland,

Frédéric Krenc

, juges

,

et de Dorothee von Arnim,

greffière adjointe de section

,

Vu

:

la requête n

o

55661/18 contre la République de Türkiye et dont une ressortissante britannique, M

me

Lynne Christine Smyth, née Cannon en 1949 et résidant à Nottinghamshire («

la requérante

»), représentée par M

e

F.

Hakgüden, avocat à Ankara, a saisi la Cour le 20 novembre 2018 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales («

la Convention

»), la décision de porter la requête à la connaissance du gouvernement turc («

le Gouvernement

»), représenté par son agent, M. Hacı Ali Açıkgül, chef du service des droits de l’homme au ministère de la Justice de Türkiye,

la décision de réintituler la requête «

Smyth c. Türkiye

»,

les observations des parties,

Notant que le gouvernement du Royaume-Uni n’a pas souhaité se prévaloir de son droit de prendre part à la procédure (article 36 § 1 de la Convention),

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

OBJET DE l’AFFAIRE

1.

La requête concerne les allégations de la requérante que l’enquête menée pour déterminer les circonstances du décès du fils de C.B. Smyth, qui était l’époux de la requérante au moment de son décès, n’a pas respecté les exigences de l’article 2 de la Convention.

2.

À l’époque des faits, la requérante était la compagne de C.B.

Smyth, père de feu M. A.J.S., né en 1978, de M

me

C.A.

3

.

Le 3 septembre 2010, A.J.S., alors âgé de 32 ans, vint passer ses vacances à Side (Antalya), accompagné d’une certaine A.A.M.M. Des disputes surgirent dans le couple pendant le séjour. D’aucuns affirmèrent que A.A.M.M. aurait menacé A.J.S. de le «

faire disparaître

» par son ex petit ami d’origine turque Ö.D.

4.

Le 10 septembre 2010, A.A.M.M. quitta la Türkiye vers 20 h 30. Après ce départ, le soir-même, A.J.S. commença à converser avec une certaine E.T.A., dans le mini-bar de la cité, puis l’invita à aller à la discothèque Light House.

5.

Arrivés à 21 h 52, A.J.S. et E.T.A. consommèrent de l’alcool au bar central. D’après les enregistrements vidéo de sécurité, à 22

h

30, trois

serveurs vinrent parler avec eux et, juste après 22 h 40, on vit à deux reprises un homme en costume gris échanger quelque chose avec A.J.S.

6.

À

00

h

06, A.J.S. et E.T.A. sortirent retirer 200 livres turques («

TRL

») (environ 105 euros (EUR)) d’un distributeur et retournèrent au bar. Vers 00 h 40, E.T.A. sympathisa avec un couple de clients et commença à danser avec eux, alors qu’A.J.S. faisait son second aller-retour aux toilettes. Cinq minutes plus tard, E.T.A. retourna s’asseoir avec A.J.S. qui, selon le barman, se serait disputé avec elle.

7.

Vers 00 h 50, A.J.S. fut perdu de vue, alors qu’E.T.A. dansait, enlacés, avec un homme en chemise blanche. Juste avant 1 h 30, ces deux derniers furent expulsés des lieux par les videurs pour avoir dérangé les clients. E.T.A., complètement ivre, rentra chez elle avant 2 heures et n’en sortit plus par la suite.

8

.

À 2 h 12, l’on vit A.J.S. retourner à Light House et en sortir juste avant 3

heures, avec sa chemise à la main. Il se dirigea vers le coin de vente de moules farcies

; ensuite, un individu maigre en T-Shirt avec rayures vint parler avec le videur de la discothèque, puis retourna discuter avec A.J.S. pendant 5 ou 6 minutes. Ensuite, les caméras de surveillance des distributeurs d’argent près de Light House enregistrèrent A.J.S., seul, en train de retirer successivement 300 TRL (environ 157 EUR) à 3 h 09, 50 TRL (26 EUR) à 3

h

12, et 20 TRL (10,50 EUR) à, semble-t-il, 3 h 15. A.J.S. fut vu, la dernière fois, vers 3 h 20.

9.

Environ six heures plus tard, A.Y., qui ramassait des bouteilles vides dans la forêt de Sorgun, aperçut A.J.S. couché sur le dos, dans une partie déboisée de l’aire, à environ quatre km de Light House. Il respirait et ronflait et ne présentait aucune trace de blessure. Aussi A.Y. reprit-il son chemin, convaincu que A.J.S. dormait sous l’emprise de l’alcool.

10.

Le 12 septembre 2010, vers 10 heures, A.Y. retourna à nouveau ramasser des bouteilles dans la même zone et revit le corps d’A.J.S., cette fois-ci inanimé. Il hésita jusqu’à 13 h 48 avant d’appeler la gendarmerie, en donnant une mauvaise indication. En effet, les trois gendarmes dépêchés à 14

h

20, fouillèrent la zone indiquée jusqu’à 17 h 30, en vain. Dans l’intervalle, A.Y. rencontra S.D., un pique-niqueur, et lui fit part de l’incident. S.D. recontacta alors la gendarmerie, en précisant l’emplacement exacte du cadavre.

11.

La dépouille mortelle fut découverte par les gendarmes vers 19

h

8

in fine

ci-dessus) n’ont pas non plus été retrouvées sur lui.

12

.

Vu qu’il faisait noir, il fut décidé que les examens post-mortem se poursuivent à l’hôpital civil de Manavgat, où le procureur se rendit, vers 22

heures, accompagné d’un médecin, d’un assistant d’autopsie et de gendarmes. L’examen externe du cadavre permit d’observer (hormis les signes cyanotiques dus au

rigor mortis

et les égratignures superficielles), des ecchymoses de 8 x 4 cm au niveau du sourcil gauche et de 4 x 3 cm sur la zone zygomatique gauche, du sang sur le visage, une cyanose très marquée autour du front et des yeux, un découlement de sang par les narines, la bouche et l’oreille gauche, ainsi qu’une zone cyanotique devant le cou. Le corps ne présentait aucune trace de blessure par arme à feu ou arme blanche, ni par coups ou étranglement.

13.

Le médecin présent conclut qu’en l’état actuel du corps il n’était pas possible de déterminer la cause exacte du décès, qu’une autopsie classique s’imposait et qu’en l’absence d’un pathologiste à Manavgat il y avait lieu de transférer le corps à l’institut médico-légal départemental d’Antalya.

14

.

Il y fut procédé à l’autopsie classique le 15 septembre 2010. En raison de l’état de putréfaction, l’examen ne fournit aucun élément significatif nouveau, ni n’a permis de comprendre la cause du décès. Le rapport y afférent mis au net le 7 avril 2011 était également muet sur les ecchymoses faciales et le découlement de sang observés à l’hôpital civil de Manavgat (paragraphe

12 ci-dessus). En revanche, les analyses biochimiques avaient relevé la présence dans l’urine du 6

‑

monoacétylmorphine, à savoir la preuve qu’il y avait eu consommation d’héroïne dans les heures ayant précédé le décès.

15.

La chambre de spécialistes n

o

1 à l’Institut médico-légal puis la chambre plénière dudit institut, appelées les 26 mai 2011 et le 22

octobre 2012 par le parquet à déterminer la cause du décès, n’arrivèrent qu’à la conclusion suivante

: A.J.S. était probablement décédé des suites d’une intoxication par l’héroïne.

16.

De son côté, notamment à partir du 14 septembre 2010, le parquet procéda à une longue série d’interrogations de témoins et de suspects, dont les dénonciateurs de l’incident, les personnes vues avec A.J.S. de son vivant, certains amis britanniques d’A.J.S. (entendus par commission rogatoire), le personnel de Light House, le personnel de sécurité et les promoteurs des résidences de vacances, les conducteurs de taxi etc. Il ressort du dossier que A.A.M.M. et Ö.D. (paragraphe 3 in fine ci-dessus) ainsi que les vendeurs de moules farcies devant la discothèque et le jeune maigre avec un T-Shirt à rayures qui demeura inconnu (paragraphe 8 ci-dessus) ne furent jamais interrogés.

17

.

Ainsi furent entendus, parfois à deux reprises, E.T.A., D.Ç., M.B., H.T., A.A., S.B., N.K., A.E., A.Y., S.D., D.A.D., E.Y., T.P.T., K.C., Y.B., S.K., M.K., T.D., Tr.D., M.K., G.J.M., R.S.M., M.D., Ma.D., la mère du défunt et, enfin, la requérante, alors dénommée Lynne Christine Cannon. Le 15

septembre 2010, après avoir décrit la personnalité d’A.J.S., cette dernière fit part de certains ouï-dire sur le déroulement de son séjour à Side et exprima son souhait que la lumière soit faite sur sa mort

; ensuite elle déclara

:

«

(...) je suis en relation hors mariage avec [C.B.] Smyth, le père d’A.J.S. Par conséquent, le défunt est mon enfant adoptif (

evlatlık

) (...) je suis venue en Türkiye pour identifier le corps du défunt et le rapatrier dans mon pays. Je suis venue pour accomplir cette mission, car, en raison de cet évènement, le père et la mère du défunt sont dévastés et leur état de santé n’est pas bon (...)

»

18.

Le parquet fit également examiner le contenu de l’ordinateur du défunt, les appels passés par les téléphones portables des protagonistes et les enregistrements de vidéo-surveillance, notamment de Light House et des distributeurs d’argent.

19

.

Tout au long de la procédure d’enquête, d’abord M

e

S. Erkan puis M

e

F.

Hakgüden, mandatés par C.B. Smyth, formulèrent une vingtaine de demandes d’élargissement de l’enquête. Celles-ci invitaient notamment le parquet à réinterroger certains protagonistes afin de lever les contradictions dans leurs dires, à faire examiner par un laboratoire criminel certains enregistrements vidéo illisibles, à solliciter l’Interpol pour obtenir le relevé des appels passés par le téléphone portable d’A.J.S. entre les 6 et 14

septembre 2010, à interroger l’exploitant du mini-bar de la résidence où séjournait A.J.S., à rechercher les individus qui auraient procuré de la drogue à A.J.S. et à approfondir les investigations sur les toutes dernières personnes ayant vu A.J.S. de son vivant.

20.

Le 17 octobre 2014, le parquet, après avoir résumé l’ensemble des éléments recueillis, rendit un non-lieu. L’analyse de leurs conversations téléphoniques et des lieux où ils étaient présents au moment présumé du décès disculpait les suspects E.T.A., A.Y., Ma.D. et M.D. Du reste, le parquet conclut comme suit

:

«

Comme Tr.D. l’a déclaré, A.J.S. avait consommé des stupéfiants dans le passé

; sous l’influence de la substance stupéfiante qu’il prenait, le défunt perdait le contrôle, présentait une personnalité différente et errait sans savoir où il est. Le 09/09/2010, le défunt est allé avec E.T.A. à la discothèque (...) pour s’amuser

; le même jour, il a retiré de petites sommes d’argent à de courts intervalles et a fait des dépenses

; comme en témoigne la substance stupéfiante retrouvé dans son corps, A.J.S. a dû se procurer de la drogue avec l’argent qu’il avait retiré. Sous l’effet de la substance stupéfiante qu’il a consommée, il est allé jusqu’à la zone forestière, où il a été trouvé mort, là où –

comme l’indique le rapport de la plénière de l’Institut médicolégal

–

il a perdu la vie en raison du stupéfiant consommé ; aucune information ni un quelconque document donnant à penser qu’une personne autre que lui-même puisse être responsable de la mort d’A.J.S. n’ont pu être découverts.

»

21

.

Le 6 janvier 2015, C.B. Smyth forma opposition contre ce non-lieu devant le tribunal d’instance de Manavgat, se plaignant d’une série de défaillances de l’enquête et rappelant les demandes précédentes soumises au parquet lors des investigations. Il mit notamment en exergue l’absence d’une explication scientifique concernant certaines lésions et traces qui appuyaient la thèse que le défunt ait pu être brutalisé avant son décès et emmené de force dans la forêt, de justification quant au retard inacceptable avec lequel l’autopsie classique a été effectuée de manière à entraîner la destruction de preuves essentielles, d’un quelconque constat sur la manière avec laquelle le défunt ait pu s’administrer une dose si importante d’héroïne et de recherches pour retrouver la personne maigre en T-Shirt avec rayures qui sans doute faisait partie des vendeurs de moules farcies, et vers lesquels le personnel de Light House dirigeait probablement les clients demandeurs de drogue.

22.

Le 11 février 2015, le tribunal d’instance de Manavgat rejeta l’opposition, au motif que le non-lieu attaqué était conforme à la loi et à la procédure.

23.

Le 17 mars 2015, C.B. Smyth saisit la Cour constitutionnelle d’un recours individuel, dénonçant une violation du droit à la protection de la vie consacré aux articles 17 de la Constitution et 2 de la Convention, ainsi que du droit à une procédure équitable, au sens de l’article 36 de la Constitution, du fait du rejet sans motivation de l’opposition formée contre le non-lieu. À cet égard, il fit derechef valoir l’ensemble des défaillances portées auparavant à l’attention des autorités (paragraphes 19 et 21 ci-dessus).

24

.

En 2017, C.B. Smyth décéda. À cette date, il se trouvait marié avec la requérante, laquelle avait pris le nom de Smyth. Rien n’indique que le décès ait été porté à la connaissance de la Cour constitutionnelle ni que la requérante ait exprimé son souhait de poursuivre cette procédure.

25.

La Cour constitutionnelle se prononça le 13 septembre 2018. Après avoir requalifié les griefs sous l’angle procédural de l’article 17 de la Constitution, elle conclut qu’il n’y avait pas eu violation de cette disposition. Pour la haute juridiction, le parquet avait fait tout ce qui était en son pouvoir pour élucider les circonstances du décès déploré en l’espèce. Dans ce contexte, elle souligna notamment qu’en l’absence de lésions traumatiques, c’est la découverte dans l’urine du 6-monoacétylmorphine qui avait été décisive relativement à la consommation de l’héroïne par le défunt et qu’à cet égard, l’incertitude sur la voie d’administration de cette substance n’entachait pas l’effectivité de l’ensemble de l’enquête.

APPRÉCIATION DE LA COUR

26.

La partie requérante allègue une violation de l’article 2 de la Convention, dans son volet procédural, déplorant une longue série de manquements par les autorités d’enquête, du fait desquels les circonstances exactes et les éventuels responsables de la mort d’A.J.S. n’ont jamais pu être déterminés avec certitude.

27.

Le Gouvernement combat cette thèse. Rappelant qu’en l’espèce, au regard du volet procédural de l’article 2, les autorités d’enquête étaient tenues par une obligation de moyen, et non de résultat, il affirme que celles-ci ont fait tout ce qui était en leur pouvoir pour faire la lumière sur les circonstances du décès, lequel s’est finalement avéré avoir été entrainé par une surdose de substance stupéfiante.

28.

La Cour souligne d’emblée que, si le Gouvernement n’a pas soulevé d’objection à l’égard de la qualité pour agir de la requérante, il s’agit là d’une question qui relève de sa compétence

; aussi n’est-elle pas empêchée de l’examiner d’office (voir

Buzadji c. République de Moldova

[GC], n

o

23755/07, § 70, 5 juillet 2016,

Satakunnan Markkinapörssi Oy et Satamedia Oy c. Finlande

[GC], n

o

931/13, §§ 89 et 93, 27 juin 2017, et

Janko

Jakovljević c. Serbie

(déc.), n

o

5158/12, § 29, 13 octobre 2020).

29.

La Cour a déjà admis que les membres de la famille proche, comme les parents, l’épouse, les frères et sœurs, un neveu ou une nièce, d’une personne dont il est allégué que le décès engage la responsabilité de l’État, peuvent eux-mêmes se prétendre les victimes indirectes de la violation alléguée de l’article 2 (voir, par exemple,

Van Colle c.

Royaume-Uni

, n

o

7678/09, § 86, 13 novembre 2012,

Trivkanović c. Croatie

, n

o

12986/13, §

49, 6 juillet 2017,

Tsalikidis et autres c. Grèce

, n

o

73974/14, §

64, 16

novembre 2017, et

Kotilainen et autres c. Finlande

, n

o

62439/12, §§

51

‑

52, 17 septembre 2020).

30.

Cela étant dit, il n’en va pas de même pour la requérante. En effet, à la date de la mort déplorée, la requérante, alors dénommée Lynne

Christine

Cannon, était la compagne de C.B. Smyth, père de feu A.J.S. C’est C.B. Smyth, par lui-même, qui avait poursuivi toute la procédure interne jusqu’à son décès en 2017, soit avant l’introduction de la présente requête, le 20 novembre 2018, par la requérante, qui dans l’intervalle s’était mariée avec C.B. Smyth et avait pris son nom de famille. Tout au long de cette procédure, la mère d’A.J.S., M

me

C.A., ne s’était pas manifestée.

31.

Cette situation ne relève pas des cas où la victime directe est décédée avant l’introduction de la requête devant la Cour (

voir

Centre de ressources juridiques au nom de Valentin Câmpeanu c. Roumanie

[GC], n

o

47848/08, §§

98-100, CEDH 2014,

Akbay et autres c. Allemagne

, n

os

40495/15 et 2

autres, §§ 69-77, 15 octobre 2020, et

Khojoyan et Vardazaryan c.

Azerbaïdjan

, n

o

62161/14, §§ 30-32, 4 novembre 2021). En l’espèce, c’est C.B.

Smyth, qui était

a priori

la victime indirecte, qui est décédée avant de saisir la Cour.

32.

La Cour note que rien dans le dossier ne fait état d’une relation proche entre A.J.S., de son vivant, et la compagne (et future épouse) de son père (

Trivkanović

, précité, § 50). Force est d’ailleurs d’observer que, lors de son témoignage du 15 septembre 2010 au parquet de Manavgat, la requérante a expliqué la seule raison de sa présence par l’identification et le rapatriement du corps d’A.J.S., ses parents n’étant pas en mesure de le faire. Que, dans ses dires, la requérante ait qualifié A.J.S. de son «

enfant adoptif

» (traduit en turc par le terme

evlatlık

) ne tire à aucune conséquence en l’absence d’une attestation officielle appuyant cet argument (paragraphe 17 ci-dessus). Aussi regrettable que soit l’évènement dénoncé en l’espèce, la requérante, n’ayant pas démontré, devant la Cour, l’existence pour elle d’un intérêt moral particulier ni d’autre motivation impérieuse, ne peut se prétendre victime indirecte de la violation alléguée de l’article 2, en se substituant à feu M.

C.B.

Smyth, d’autant moins que, selon toute vraisemblance, elle n’avait pas non plus exprimé au niveau interne un quelconque souhait de poursuivre l’ultime procédure de recours constitutionnel diligentée par ce dernier (paragraphe

24 ci-dessus).

33.

En conséquence, la requête est incompatible

ratione personae

avec les dispositions de la Convention au sens de l’article 35 § 3 a) et doit être rejetée conformément à l’article 35 §

4.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Déclare

la requête irrecevable.

Fait en français puis communiqué par écrit le 11 juillet 2024.

Dorothee von Arnim

Pauliine Koskelo

Greffière adjointe

Présidente