Minić împotriva Muntenegrului

SEGUNDA SECȚIUNE Cereri nr. 37054/09 și 60930/10 Budislav MINI pentru Muntenegru și Vojislav pentru Muntenegru depuse la 18 iunie 2009 și, respectiv, 12 octombrie 2010 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul din primul caz, dl Budislav Minić („primul reclamant”), este un național muntenegrean, născut în 1952 și locuiește în Kolašin. El este reprezentat în fața Curții de către dna V. Simonović-Bulatović, un avocat practicant în același oraș. Reclamantul în al doilea caz, dl Vojislav („al doilea reclamant”), este un național muntenegrean, născut în 1938 și locuiește în Podgorica. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează: Suspensarea pensiilor reclamanților și procedurile administrative care au urmat între 1993 și 1999 au fost încheiate angajamentele reclamanților și au obținut documentele lor de pensionare.

Între august 1994 și mai 1999, drepturile lor de pensii, precum și suma exactă a pensiilor lor, au fost stabilite prin deciziile relevante ale Fondului de pensii ( Republički fond penzijskog i invalidskog osiguranja ). Deciziile au permis reclamanților să relueze activitatea pe o perioadă parțială. Între decembrie 1996 și ianuarie 1999, reclamanții și-au redeschis propriile practici juridice pe o perioadă parțială. La 5 august 2005 și 7 noiembrie 2005, Fondul de pensii a suspendat plata pensiilor primei și a doua, respectiv, până la încetarea activității lor profesionale. Aceste decizii au fost „denumite ca fiind aplicabile începând cu 1 ianuarie 2004”, care a fost atunci când art. 112 din Legea privind asigurările de pensii și handicap din 2003 a intrat în vigoare.

Secțiunea respectivă cu condiția ca pensia să fie suspendată în cazul în care reluează lucrările sau înființarea unei practici private, atâta timp cât această activitate continuă. Hotărârile Fondului de Pensiuni au fost susținute ulterior de Ministerul Muncii și de Protecția Socială ( Ministarstvo rada i socijalnog staranja ), precum și, în cele din urmă, de Curtea Administrativă ( Upravni sud ) din Podgorica la 28 septembrie 2006 și, respectiv, 20 aprilie 2007, respectiv. În sfârșit, la 13 martie 2007 și, respectiv, 17 septembrie 2007, Curtea Supremă ( Vrhovni sud ) în Podgorica a respins cererile de revizuire judiciară a cauzelor lor ( zahtjev za vanredno preispitivanje sudske odluke ). În acest sens, Curtea Supremă a explicat, printre altele , faptul că reclamanții nu au fost privați de dreptul la pensii ca atare, dar că plata pensiilor lor a fost în schimb suspendată numai în temeiul legislației interne relevante.

Hotărârea Curții Supreme din 13 martie 2007 a fost servită la primul reclamant la 20 Decembrie 2008. La o dată neespecificată după aceea, al doilea reclamant a fost preluat cu hotărârea Curții Supreme din 17 septembrie 2007. La 28 ianuarie 2010, Curtea Constituțională (Ustavni sud ) a respins primul recurs constituțional al reclamantului. Curtea Constituțională a declarat, în special, că nu a existat nicio încălcare a dreptului de proprietate al primului reclamant, deoarece pensia sa nu a fost în totalitate abolită, ci suspendată doar atâta timp cât a lucrat.

Se pare că al doilea reclamant nu a încercat să utilizeze această cale de recurs în ceea ce privește acest set de proceduri Plățile pensiilor reclamanților ar fi par să fi fost reluate la 1 ianuarie 2009, atunci când respectiva secțiune 112 a fost abrogată în temeiul amendamentelor la Legea privind pensiile din 2003. La 20 ianuarie 2006 și 14 aprilie 2006, Fondul de pensii a depus o cerere de compensare față de primii și, respectiv, de al doilea reclamant, cerând rambursarea pensiilor pe care le-a primit-o între 1 ianuarie 2004 și 1 mai 2005. La 2 martie 2006, primul reclamant a depus, în special La 17 martie 2007, cel de-al doilea reclamant a solicitat plata pensiei pentru perioada cuprinsă între 1 mai 2005 și 17 martie 2007. La 30 octombrie 2007, Tribunalul de Primă Instanță (Osnovni sud) ) în Podgorica a stat împotriva celui de-al doilea reclamant, hotărârea care a fost susținută de Înaltul Tribunal ( Viši sud ) la Podgorica la 6 februarie 2009. La 11 martie 2010, Curtea Constituțională a respins recursul constituțional al doilea reclamant depus în acest sens.

La 22 octombrie 2006, primul reclamant a solicitat reluarea plății pensiei sale, în timp ce drepturile și obligațiile sale în calitate de practicant juridic au fost congelate din cauza sănătății sale pentru o perioadă de doi ani. Până la 13 februarie 2009, această cerere a fost respinsă de către Fondul de Pensiuni, Ministerul Sănătății, al Muncii și al Protecției Sociale, Curtea Administrativă și Curtea Supremă. Se pare că primul reclamant nu a depus un recurs constituțional în acest sens. Constituția Muntenegru 2007 (Ustav Crne Gore; publicată în Jurnalul Oficial al Muntenegru - OGM - nr. 1/07) art. 149 din Constituție prevede că Curtea Constituțională se pronunță asupra unui recurs constituțional depus în legătură cu o presupusă încălcare a dreptului uman sau a libertății garantate de Constituție, după epuizarea tuturor celorlalte măsuri legale eficace.

Constituția a intrat în vigoare la 22 octombrie 2007. Legea Curții Constituționale de Muntenegru (Zakon o Ustavnom sudu Crne Gore; publicată în OGM nr. 64/08) Secțiunea 48 prevede că poate fi interzis un recurs constituțional împotriva unei decizii individuale ale unui organism de stat, a unui organism administrativ, a unui organism local de autonomie sau a unei persoane juridice care exercită autoritatea publică, pentru încălcări ale drepturilor și libertăților omului garantate de Constituție, după epuizarea tuturor celorlalte măsuri interne eficace. Secțiunile 49-59 furnizează detalii suplimentare în ceea ce privește prelucrarea recursurilor constituționale. În special secțiunea 56 prevede că, atunci când Curtea Constituțională constată o încălcare a dreptului sau a libertății umane, aceasta trebuie să anuleze decizia impugnată, în întregime sau parțial, și să propună reexaminarea cazului de către același organism care a rendu hotărârea anulată.

Secțiunea 93 prevede, printre altele, , că un recurs constituțional este permis împotriva deciziilor individuale dictate după intrarea în vigoare a Constituției … Reclamanții, în principal, se plâng de suspendarea pensiilor lor. Primul reclamant se bazează pe art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția în acest sens. Ambele reclamante se plâng, de asemenea, în temeiul articolelor 6 și 13 din Convenție, despre imparțialitatea instanțelor interne și interpretarea lor a legislației interne, precum și despre lipsa unui remediu intern eficient în acest sens. În special, a fost un recurs la Curtea Constituțională Muntenegrină și la procedurile civile de remediere eficace în ceea ce privește plângerile reclamanților?

Având în vedere contradicția dintre legislația internă relevantă și jurisprudența (art. 93 din Legea Curții Constituționale, pe de o parte, și decizia Curții Constituționale cu privire la fondurile împotriva hotărârii Curții Supreme din 13 martie 2007, pe de altă parte), a fost un recurs constituțional un recurs intern disponibil și eficace, de asemenea, în ceea ce privește deciziile rendue înainte de intrarea în vigoare a Constituției? 2. A existat încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție? În special, a existat încălcarea acestei dispoziții, deoarece reclamanții nu au fost niciodată compensați pentru suspendarea drepturilor de pensie (a se vedea Lakićević și alții c. Muntenegru și Serbia, nr. 27458/06, 37205/06, 37207/06 și 33604/07, 13 decembrie 2011)?

SECOND SECTION

Applications nos. 37054/09 and 60930/10 Budislav MINIĆ against Montenegro and Vojislav ĐURIŠIĆ against Montenegro lodged on 18 June 2009 and 12 October 2010 respectively

STATEMENT OF FACTS

The applicant in the first case, Mr Budislav Minić (“the first applicant”), is a Montenegrin national, who was born in 1952 and lives in Kolašin. He is represented before the Court by Ms V. Simonović-Bulatović, a lawyer practising in the same town. The applicant in the second case, Mr Vojislav Đurišić (“the second applicant”), is a Montenegrin national, who was born in 1938 and lives in Podgorica. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows: 1. The suspension of the applicants’ pensions and the ensuing administrative proceedings Between 1993 and 1999 the applicants’ employments were terminated and they obtained their retirement papers.

Between August 1994 and May 1999 their pension entitlements, as well as the exact amount of their pensions, were established by the relevant decisions of the Pension Fund ( Republički fond penzijskog i invalidskog osiguranja ). The decisions allowed the applicants to resume working on a part-time basis. Between December 1996 and January 1999 the applicants reopened their own legal practices on a part-time basis. On 5 August 2005 and 7 November 2005 the Pension Fund suspended the payment of the first and second applicants’ pensions, respectively, until such time as they had ceased their professional activity. These decisions were all “deemed to be applicable as of 1 January 2004”, which was when section 112 of the Pension and Disability Insurance Act 2003 entered into force.

The said section provided that one’s pension would be suspended should he or she resume working or establish a private practice, for as long as this activity continued. The Pension Fund’s rulings were subsequently upheld by the Ministry of Labour and Social Welfare ( Ministarstvo rada i socijalnog staranja ), as well as, ultimately, by the Administrative Cour t ( Upravni sud ) in Podgorica on 28 September 2006 and 20 April 2007, respectively. Finally, on 13 March 2007 and 17 September 2007, respectively, the Supreme Court ( Vrhovni sud ) in Podgorica dismissed the first and second applicants’ requests for judicial review of their cases ( zahtjev za vanredno preispitivanje sudske odluke ). In so doing, the Supreme Court explained, inter alia , that the applicants had not been deprived of their pension entitlements as such, but that the payment of their pensions had instead been only suspended pursuant to the relevant domestic legislation.

The Supreme Court’s decision of 13 March 2007 was served on the first applicant on 20 December 2008. On an unspecified date thereafter the second applicant was served with the Supreme Court’s decision of 17 September 2007. On 28 January 2010 the Constitutional Court ( Ustavni sud ) dismissed the first applicant’s constitutional appeal. The Constitutional Court held, in particular, that there was no violation of the first applicant’s right to property as his pension was not altogether abolished but only suspended for as long as he worked.

It would appear that the second applicant did not attempt to make use of this avenue of redress in respect of this set of proceedings . The payment of the applicants’ pensions would appear to have been resumed as of 1 January 2009, when the said section 112 was repealed by virtue of the Amendments to the Pension Act 2003. 2. The civil proceedings On 20 January 2006 and 14 April 2006 the Pension Fund filed a compensation claim against the first and second applicants, respectively, seeking the repayment of the pensions they had received between 1 January 2004 and 1 May 2005. On 2 March 2006 the first applicant filed, i nter alia , a counterclaim seeking the payment of the pension as of 1 May 2005 onwards.

These proceedings would appear to be still pending. On 17 March 2007 the second applicant filed a counterclaim seeking the payment of the pension for the period between 1 May 2005 and 17 March 2007. On 30 October 2007 the Court of First Instance ( Osnovni sud ) in Podgorica ruled against the second applicant, which decision was upheld by the High Court ( Viši sud ) in Podgorica on 6 February 2009. On 11 March 2010 the Constitutional Court dismissed the second applicant’s constitutional appeal lodged in this regard. 3. Other relevant facts On 22 October 2006 the first applicant sought that the payment of his pension be resumed as his rights and duties as a legal practitioner were frozen on account of his health for a two-year period.

By 13 February 2009 this request was dismissed by the Pension Fund, the Ministry of Health, Labour and Social Welfare, the Administrative Court and the Supreme Court. It would appear that the first applicant did not file a constitutional appeal in this regard. B. Relevant domestic law and practice 1. Constitution of Montenegro 2007 (Ustav Crne Gore; published in the Official Gazette of Montenegro - OGM - no. 1/07) Article 149 of the Constitution provides that the Constitutional Court shall rule on a constitutional appeal lodged in respect of an alleged violation of a human right or freedom guaranteed by the Constitution, after all other effective legal remedies have been exhausted.

The Constitution entered into force on 22 October 2007. 2. Montenegro Constitutional Court Act (Zakon o Ustavnom sudu Crne Gore; published in OGM no. 64/08) Section 48 provides that a constitutional appeal may be lodged against an individual decision of a State body, an administrative body, a local self-government body or a legal person exercising public authority, for violations of human rights and freedoms guaranteed by the Constitution, after all other effective domestic remedies have been exhausted. Sections 49-59 provide additional details as regards the processing of constitutional appeals. In particular, section 56 provides that when the Constitutional Court finds a violation of a human right or freedom, it shall quash the impugned decision, entirely or partially, and order that the case be re-examined by the same body which rendered the quashed decision.

Section 93 provides, inter alia , that a constitutional appeal is allowed against individual decisions rendered after the Constitution had entered into force. This Act entered into force in November 2008. 3. Other relevant provisions For other relevant domestic law see Lakićević and Others v. Montenegro and Serbia , nos. 27458/06, 37205/06, 37207/06 and 33604/07, §§ 23-28, 13 December 2011. COMPLAINTS The applicants, primarily, complain about the suspension of their pensions. The first applicant relies on Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention in this regard. Both applicants also complain, under Articles 6 and 13 of the Convention, about the impartiality of the domestic courts and their interpretation of the domestic legislation, as well as about a lack of an effective domestic remedy in this respect.

QUESTIONS 1. Has the second applicant exhausted all effective domestic remedies, as required by Article 35 § 1 of the Convention? In particular, were an appeal to the Montenegrin Constitutional Court and the civil proceedings effective remedies in respect of the applicants’ complaints? Given the contradiction between the relevant domestic legislation and the case-law (section 93 of the Constitutional Court Act, on the one hand, and the Constitutional Court’s decision on the merits against the decision of the Supreme Court of 13 March 2007, on the other hand), was a constitutional appeal an available and effective domestic remedy also in respect of the decisions rendered before the Constitution entered into force?

The Government are invited to submit any relevant decisions rendered in this regard. 2. Has there been a violation of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention? In particular, has there been a breach of this provision in that the applicants have never been compensated for the suspension of their pension rights (see Lakićević and Others v. Montenegro and Serbia , nos. 27458/06, 37205/06, 37207/06 and 33604/07, 13 December 2011)?