V.D. c. FRANCE

SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 46626/10 V.D. împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 8 ianuarie 2013 într-un comitet compus din Angelika Nußberger, președinte, Ganna Yudkivska, André Potocki, judecători, și Stephen Phillips, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea formulată la 16 august 2010, Având în vedere măsura provizorie indicată guvernului pârât în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură al Curții, având în vedere decizia de a trata în mod prioritar cererea în temeiul articolului 41 din Regulamentul de procedură al Curții, După ce a luat o decizie în acest sens, face următoarea decizieFĂRĂ și PROCEDURA Președintele secțiunii, V.D., este un cetățean rus născut în 1985 și rezident în Nancy. Președintele secțiunii a accesat cererea de nedivulgare a identității sale formulată de reclamant [art. 47 alineatul (3) din Regulamentul de procedură] și a fost reprezentat în fața Curții de către domnul A. Tallec, avocat la Paris. Guvernul francez ( E. Belliard, director al afacerilor juridice la Ministerul Afacerilor Externe. Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul a susținut că o trimitere la Federația Rusă ar risca un tratament abuziv care contravine acestei dispoziții. Invocând art. 8 din convenție, reclamantul susținea că punerea în aplicare a măsurii de trimitere ar aduce atingere respectării vieții sale private și familiale în măsura în care ar fi separat de soția sa și de copilul lor, chiar dacă acesta din urmă s-a născut în Franța. Invocând art. 13 din Convenție coroborat cu art. 3, reclamantul a declarat că nu a dispus de o acțiune efectivă în cadrul revizuirii cererii sale de azil în procedură prioritară. Observațiile reclamantului din art. 3 din convenție au fost comunicate guvernului care și-a transmis observațiile cu privire la admisibilitate și la temeinicia acestora. Aceste observații au fost adresate reclamantului care a fost invitat să își prezinte observațiile. Reclamantul a solicitat o prelungire la 9 mai 2012 a termenului acordat inițial pentru prezentarea observațiilor sale ca răspuns, prelungire care a fost acordată, însă aceste observații nu au ajuns niciodată la grefă. Printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire din 22 august 2012, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, Curtea a atras atenția reclamantului asupra faptului că termenul care i-a fost acordat a fost stabilită pentru prezentarea observațiilor sale a fost . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai dorește să își mențină cererea [art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție]. În absența unor circumstanțe speciale care privesc respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a protocoalelor sale, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii, în sensul articolului 37 alineatul (1) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Stephen Phillips Angelika Nußberger Ministru Adjunct Președinte

CINQUIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

46626/10

V.D.

contre la France

La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 8 janvier 2013 en un comité composé de

:

Angelika Nußberger,

présidente,

Ganna Yudkivska,

André Potocki,

juges,

et de Stephen Phillips,

greffier adjoint

de section,

Vu la requête susmentionnée introduite le 16 août 2010,

Vu la mesure provisoire indiquée au gouvernement défendeur en vertu de l’article 39 du règlement de la Cour,

Vu la décision de traiter en priorité la requête en vertu de l’article 41 du règlement de la Cour,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

FAITS ET PROCÉDURE

Le requérant, V.D., est un ressortissant russe né en 1985 et résidant à Nancy. Le président de la section a accédé à la demande de non

‑

divulgation de son identité formulée par le requérant (article 47 § 3 du règlement). Il a été représenté devant la Cour par M

e

A. Le Tallec, avocat à Paris.

Le gouvernement français («

le Gouvernement

») a été représenté par son agent, M

me

E. Belliard, directrice des affaires juridiques au ministère des Affaires étrangères.

Invoquant l’article 3 de la Convention, le requérant alléguait qu’un renvoi vers la Fédération de Russie l’exposerait à un risque de mauvais traitements contraires à cette disposition.

Invoquant l’article 8 de la Convention, le requérant alléguait que la mise à exécution de la mesure de renvoi porterait atteinte au respect de sa vie privée et familiale dans la mesure où il serait séparé de son épouse et de leur enfant, alors même que ce dernier est né en France.

Invoquant l’article 13 de la Convention combiné avec l’article 3, le requérant alléguait ne pas avoir disposé d’un recours effectif dans le cadre du réexamen de sa demande d’asile en procédure prioritaire.

Les griefs du requérant tirés de l’article 3 de la Convention ont été communiqués au gouvernement qui a transmis ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de ceux-ci. Ces observations ont été adressées au requérant qui a été invité à présenter les siennes.

Le requérant a sollicité une prorogation au 9 mai 2012 du délai initialement imparti pour la présentation de ses observations en réponse, prorogation qui a été accordée. Ces observations ne sont cependant jamais parvenues au greffe.

Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 22 août 2012, sur le fondement de l’article 37 § 1 a) de la Convention, la Cour a attiré l’attention du requérant sur le fait que le délai qui lui

était imparti pour la présentation de ses observations était échu et qu’il n’en avait pas sollicité la prolongation. Elle a en outre précisé qu’aux termes de ce même article, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser que le requérant n’entend pas maintenir celle-ci. La lettre est bien parvenue au requérant

qui n’y a pas répondu.

EN DROIT

A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête (article 37 § 1 a) de la Convention). En l’absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles, la Cour considère qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1 de la Convention.

Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de rayer la requête du rôle.

Stephen Phillips

Angelika Nußberger

Greffier adjoint

Présidente