AsDAC v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA
AsDAC v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA (CtEDO, 2013)
SECȚIUNEA TERZĂ Cererea nr. 47384/07 ASDAC împotriva Republicii Moldova depusă la 19 septembrie 2007 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, Asociația pentru Drepturi de Autor și Drepturi Conexe în Moldova (“ADAC”), este o organizație neguvernamentală moldovenească, înregistrată în 2000 la Chișinău. AsDAC a prezentat cererea în interesul doi dintre membrii săi săi, dna Liudmila Cojocari și dl Oleg Cojocari (“L.C” și “O.C”.), ambele resortisanți moldoveni. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 9 decembrie 2005, Guvernul a decretat că în 2006 Banca Națională a Moldovei („NBM”) a fost de a emite patru monede comemorative de argint. NBM a anunțat un concurs pentru selecția proiectului pentru aceste monede. În februarie 2006 L.C. și O.C. au prezentat la NBM 14 desene și patru schițe grafice. La 10 mai 2006 L.C. și O.C. au devenit membri ai asociației solicitante, prin semnarea unui contract exclusiv pentru administrarea drepturilor de proprietate intelectuală. La 21 iulie 2006 L.C. și O.C. au obținut un certificat de confirmare a dreptului de autor pe cele patru schițe grafice. NBM a aprobat desenele lor ca proiecte de monede comemorative și, la 18 mai 2006, a adoptat decizia de a pune în circulație trei monede începând cu 1 iunie 2006. La 24 mai 2006, în numele L.C. și O.C., Uniunea Artiștilor Plastici din Moldova a convocat NBM să le plătească redevența. La iunie 2006 NBM a solicitat prezentarea contractelor semnate pentru a efectua plata. La 25 iulie 2006, Uniunea Artiștilor Plastic din Moldova a convocat NBM cu privire la utilizarea ilegală a drepturilor de autor și l-a informat că L.C. și O.C. au interzis utilizarea desenelor lor pentru emiterea a patra monedă. A solicitat, de asemenea, încheierea imediată a contractelor. În răspuns, NBM a solicitat prezentarea contractelor semnate. La 27 iulie 2006, BNM a adoptat o decizie de a pune în circulație o a patra monedă comemorativă începând cu 21 august 2006. La 23 noiembrie 2006, Asociația solicitantă a solicitat BNM să plătească compensații pentru prejudiciu material și moral și să returneze desenele. La 26 decembrie 2006, asociația solicitantă a inițiat proceduri judiciare împotriva BNM care a solicitat 200.000 de lei moldoveni (MDL) (echivalent cu 11.900 euro (EUR) ca redevență și ca prejudiciu moral care trebuie plătite L.C. și O.C. și returnarea desenelor. Martie 2007 Curtea de Apel Chișinău a admis reclamațiile în parte, atribuind L.C. și O.C. MDL 100.000 și obligand BNM să le returneze desenele originale și schițele grafice. Curtea a constatat că L.C. și O.C. au fost autorii desenelor și schițelor grafice și că creațiile lor au fost utilizate pe monedele comemorative fără consimțământul lor. În martie 2007, NBM a apelat la hotărârea Curții de Apel Chișinău și, fără a nega autoritatea L.C. și O.C., a susținut că, în temeiul dreptului intern, creațiile de bani nu sunt supuse dreptului de autor. Asociația solicitantă a susținut că NBM poate face referire la această dispoziție a legii doar o dată când au obținut legal dreptul de autor, care nu a fost cazul în anumite circumstanțe. La 27 iunie 2007, Curtea Supremă de Justiție a susținut apelul NBM, a anulat hotărârea Curții de Apel Chișinău și a adoptat o nouă hotărâre care a respins cererile asociației solicitante de compensare ca fiind nefondate, dar a susținut hotărârea în partea care a ordonat returnarea desenelor originale și a schițelor grafice. Curtea a constatat: „Autorii știau cu siguranță că desenele lor vor fi utilizate pentru emiterea monedelor comemorative în scopuri numismatice și ca mijloace de plată. Ei au acceptat voluntar că creațiile lor intră în cadrul ambitului art.7 parar. 1) dau b) din Legea nr.293-XIII din 23 noiembrie 1994 privind drepturile de autor și drepturile conexe, care prevede în mod expres că semnele monetare nu sunt supuse dreptului de autor. Un semn monetar este tot ce este lovit sau imprimat pe bani, inclusiv desenele, care nu sunt astfel supuse dreptului de autor.” Legea internă relevantă Dispozițiile relevante ale Legii privind drepturile de autor și drepturile conexe nr. 293-XII din 23 noiembrie 1994, în vigoare la momentul respectiv, se citește după cum urmează: „art. 4 (4) Drepturile autorului nu depind de proprietatea dreptului asupra obiectului material în care lucrarea protejată relevantă este încorporată. Achiziția obiectului nu implică transferul către cumpărător al niciunui drept de autor prevăzut în prezenta lege. art. 6 (1) Drepturile autorului acoperă lucrările literare, artistice și științifice protejate sub formă de: (d) lucrări vizuale (deseuri, schițe, ...); art. 7 (1) Următoarele nu constituie obiecte de drepturi de autor: (b) simboluri și semne de stat (..., bani) ... art. 19 alin. (1) Utilizarea lucrărilor protejate de autor de către terți fără a-l schimba sau într-o formă modificată... este permisă pe baza unui contract încheiat cu autorul sau cu succesorii săi, cu excepția cazurilor menționate la articolele 20-23. art. 24 (1) Dreptul de autor ... poate fi transferat de autori sau de alți proprietari de drepturi de autor prin intermediul contractelor de autor. art. 37 (1) Utilizarea ... lucrărilor artistice în încălcarea dreptului de autor al autorilor lor este ilegală. art. 38 (1) Proprietarul dreptului de autor are dreptul de a solicita de la persoana care a încălcat acest drept: (a) recunoașterea acestui drept; (b) restabilirea situației referitoare la încălcarea dreptului și încetarea acțiunilor care violă drepturile autorului sau poate duce la o astfel de încălcare; (c) compensare pentru pierderile sau pierderile veniturilor; (d) transferul veniturilor obținute prin utilizarea ilegală a lucrărilor protejate, în loc de compensare pentru pierderile sau veniturile pierdute;” (e) compensarea în limitele MDL 500 la MDL 500 000 în loc de compensarea pentru pierderi sau transferul veniturilor obținute deși utilizarea ilegală a lucrărilor protejate; (2) Sancțiunile menționate la alineatul (1) litera (c)-e) de mai sus se aplică în conformitate cu alegerea titularului dreptului de autor.” Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la nedreptatea procedurilor care au dus la hotărâri nemotivate. Reclamantul se plâng, de asemenea, în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, cu privire la nerespectarea autorităților interne de a acorda membrii săi compensații în urma încălcării drepturilor lor de proprietate intelectuală. În sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 a existat vreo interferență cu bucuria pașnică a poseselor reclamantului? Dacă este cazul, interferența „proporționată de lege” și impune o sarcină individuală excesivă reclamantului (a se vedea Balan v. Moldova, nr. 19247/03, § 46, 29 ianuarie 2008)?