A cincea secțiune DECIZIE nr. 38707/04 Vladislav Anatolyevich KRIVOBOKOV împotriva Ucrainei Curții Europene a Drepturilor Omului (a cincea secțiune), care așeză la 19 februarie 2013 în calitate de Cameră compusă din: Mark Villiger, Președintele Angelika Nußberger, Boštjan M. Zupančičič, Ganna Yudkivska, André Potocki, Paul Lemmens, Aleš Pejchal, judecători și Claudia Westerdiek, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 13 octombrie 2004, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitant, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Vladislav Anatolyevich Krivobokov, este un național ucrainean care s-a născut în 1968 și locuiește în Antratsyt, regiunea Lugansk, Ucraina. El este un fost candidat prezidențial, care a stat în alegerile prezidențiale din 2004 în Ucraina. Guvernul contestat a fost reprezentat de agentul lor, dl Nazar Kulchytskyy. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 4 iulie 2004, „Partiul Poporului și Protecția Socială” („Partiul”), un partid politic, a hotărât la conferința sa națională de a prezenta reclamantului ca candidat pentru alegerile prezidențiale 2004. La 8 iulie 2004, Comisia Electorală Centrală a refuzat să înregistreze candidatul ca candidat pentru alegerile prezidențiale, deoarece nu a plătit depozitul electoral necesar de 500.000 de hryvnia (UAH) și să completeze o declarație de mijloace manuale. Reclamantul a solicitat o revizuire judiciară a acestei decizii de către Curtea Supremă, susținând că suma de 500 000 UAH nu este irezonabilă și că Legea privind alegerile prezidențiale nu prevede că declarația de mijloace trebuie să fie finalizată manual. La 15 iulie 2004, Curtea Supremă a susținut decizia și a respins plângerile reclamantului ca fiind nespinsă. La 22 iulie 2004, Partidul a depus UAH 500.000 în ceea ce privește depozitul electoral la Comitetul Electoral Central. Depozitul ar fi restituirit în cazul în care reclamantul a obținut 7 % de voturi. La 28 iulie 2004, Comitetul Electoral Central a înregistrat reclamantul ca candidat pentru alegerile prezidențiale. În aceeași dată a eliberat un card de identificare candidat. În prima rundă a alegerilor, care a avut loc la 31 octombrie 2004, reclamantul a primit 0,03% de voturi și nu a continuat la a doua rundă. Legea internă relevantă Conform articolelor 75 – 112 din Constituția Ucrainei din 28 iunie 1996, în vigoare la momentul material, puterea legislativă în Ucraina a fost exercitată de Parlamentul Ucrainei (Verkhovna Rada În conformitate cu art. 102 din Constituție, Președintele Ucrainei este șeful de stat și garantează suveranitatea statului și indivisibilitatea teritorială a Ucrainei, precum și respectarea Constituției Ucrainei și a drepturilor și libertăților omului și cetățenilor. Dispozițiile relevante ale Constituției Ucrainei, 28 iunie 1996, se citesc după cum urmează: Capitolul IV Parlamentul Ucrainei art. 75 Corpul unic al puterii legislative în Ucraina este Parlamentul — Verkhovna Rada din Ucraina („Parlamentul”). art. 91 Parlamentul adoptă legi, rezoluții și alte acte cu majoritatea compoziției sale constituționale, cu excepția cazurilor prevăzute de prezenta Constituție. art. 93 Dreptul inițiativei legislative în Parlament aparține președintelui Ucrainei, membrilor Parlamentului, Cabinetului de Miniștri ai Ucrainei și Băncii Naționale a Ucrainei. Facturile identificate ca fiind urgente de către Președintele Ucrainei sunt luate în considerare cu prioritate de către Parlament. art. 94 Președintele Parlamentului semnează orice act al Parlamentului și îl transmite fără întârziere președintelui Ucrainei. În termen de 15 zile de la primirea unui act, președintele Ucrainei îl semnează, îl acceptă pentru punere în aplicare și îl promulgă oficial sau îl returnează Parlamentului cu o propunere motivată de a repeta examinarea. În cazul în care președintele Ucrainei nu a returnat o lege pentru recerere în termenul stabilit, legea este considerată aprobată de președintele Ucrainei și este semnată și promulgată oficial. În cazul în care un act, în timpul analizei repetate, este adoptat din nou de Parlament cu cel puțin două treimi din compoziția sa constituțională, președintele Ucrainei este obligat să semneze și să-l promulge oficial în termen de zece zile. Un act al Parlamentului intră în vigoare în zece zile de la data promulgării sale oficiale, cu excepția cazului în care legea în sine prevede altfel, dar nu înainte de data publicării sale. Capitolul V Președintele Ucrainei art. 106 Președintele Ucrainei: (1) asigură independența națională, securitatea națională și succesiunea juridică a statului; (2) se adresează persoanelor cu mesaje și Parlamentului cu mesaje anuale și speciale privind situația națională și străină a Ucrainei; (3) reprezintă statul în relații internaționale, gestionează activitatea politică străină a statului, desfășoară negocieri și încheie tratate internaționale încheiate de Ucraina; (4) adoptă decizii privind recunoașterea statelor străine; (5) numește și respinge șefii misiunilor diplomatice ale Ucrainei către alte state și organizații internaționale; acceptă acreditările și scrisorile de reamintire ale reprezentanților diplomatici ai statelor străine; (6) solicită un referendum național privind amendamentele la Constituția Ucrainei în conformitate cu art. 156 din prezenta Constituție, proclamă un referendum național de inițiativă populară; (7) solicită alegerile parțiale parlamentare în termenii stabiliti de prezenta Constituție; (8) încheie autoritatea Parlamentului în cazul în care reuniunile plenare nu încearcă în termen de treizeci de zile de la o sesiune regulată; (9) numește Primul Ministru al Ucrainei cu consimțământul Parlamentului; încheie autoritatea Primului Ministru al Ucrainei și adoptă o decizie privind demisia sa; (10) numește, la depunerea primului ministru al Ucrainei, membrii Cabinetului de Miniștri ai Ucrainei, șefii șefi ai altor organisme centrale de competență executivă și șefii administrațiilor locale de stat și încetează numirea lor la aceste poziții; (11) numește Procurorul General al Ucrainei să se ocupe cu consimțământul Parlamentului și îl respinge de la birou; (12) numește jumătate din Consiliul Băncii Naționale a Ucrainei; (13) numește jumătate din Consiliul Național al Ucrainei pentru Televiziune și Radiodifuziune; (14) desemnează mandat și respinge de la birou, cu aprobarea Parlamentului, președintele Comitetului antimonopol din Ucraina, președintele Fondului de Stat pentru proprietăți din Ucraina și președintele Comitetului de Stat pentru televiziune și radiodifuziune din Ucraina; (15) instituie, reorganiza și lichidați, cu privire la depunerea Primului Ministru al Ucrainei, ministerelor și a altor organisme centrale de competență executivă, acționând în limitele finanțării preconizate pentru menținerea organismelor de competență executivă; (16) revocă actele Cabinetului de Miniștri ai Ucrainei și actele Consiliului de Miniștri ai Republicii Autonome a Crimeei; (17) este comandantul forțelor armate ale Ucrainei; numește în birou și respinge de la birou comanda înaltă a forțelor armate ale Ucrainei și a altor unități militare; gestionează securitatea și apărarea naționale a statului; (18) ședințele Consiliului de Securitate Națională și Apărare a Ucrainei; (19) transmite propuneri Parlamentului pentru declararea unui stat de război și adoptă decizii privind utilizarea Forțelor Armate în cazul agresiunii armate împotriva Ucrainei; (20) adoptă decizii în conformitate cu legea privind mobilizarea generală sau parțială și introducerea legii marțiale în Ucraina sau în zonele sale specifice, în cazul unei amenințări de agresiune sau de pericol pentru independența națională a Ucrainei; (21) adoptă decizii, în caz de necesitate, privind introducerea unei situații de urgență în Ucraina sau în zonele sale specifice, precum și în caz de necesitate, declară anumite zone ale Ucrainei ca zone de situație de urgență ecologică, cu confirmarea ulterioară a acestor decizii de către Parlament; (22) numește o treime din Curtea Constituțională a Ucrainei; (23) instituie instanțe prin procedura stabilită de lege; (24) conferă ranguri militare înalte, range diplomatice înalte și alte ordine speciale înalte; (25) conferă premii naționale; stabilește distincții prezidențiale și le conferă; (26) adoptă decizii cu privire la acordarea cetățeniei Ucrainei și la terminarea cetățeniei Ucrainei și la acordarea azilului în Ucraina; (27) granturi; (28) creează, în limitele fondurilor prevăzute în bugetul de stat al Ucrainei, organismele consultative, consultative și alte organisme și servicii subsidiare pentru exercitarea autorității sale; (29) semnează legile adoptate de Parlament; (30) are dreptul de a veto Actele adoptate de Parlament cu returnarea lor ulterioară pentru revizuire de către Parlament; (31) Președintele Ucrainei nu își transferă competențele către alte persoane sau organisme. Președintele Ucrainei, pe baza și pentru punerea în aplicare a Constituției și a legilor Ucrainei, poate emite decrete și directive ale căror punere în aplicare este obligatorie pe teritoriul Ucrainei. Actele președintelui Ucrainei, emise în limitele autorității, astfel cum se prevede la paragrafele 3, 4, 5, 8, 10, 14, 15, 17, 18, 21, 22, 23 și 24 din prezentul articol, sunt co-semnate de Primul Ministru al Ucrainei și de Ministrul responsabil pentru Act și punerea în aplicare a acestuia. Reclamantul s-a plâns de încălcarea drepturilor electorale, declarând că obligația de a plăti un depozit electoral nu a fost rezonabilă și că nu a existat nicio obligație în temeiul legii ucrainene de a completa declarația de mijloace manuale, menționând în acest sens art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenție. De asemenea, el s-a plâns de nedreptatea deciziei Curții Supreme, susținând că a eșuat în evaluarea faptelor și în aplicarea legii. El se referă la art. 6 § 1 din Convenție. În conformitate cu art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamantul s-a plângut că obligația de a plăti un depozit electoral a încălcat dreptul său de a fi candidat în alegerile prezidențiale din 2004 în Ucraina. art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenție prevede următoarele: "Altele părți contractante se angajează să desfășoare alegeri libere la intervale rezonabile prin vot secret, în condiții care vor asigura libera exprimare a avizului poporului în alegerea legislației." Guvernul a declarat că plângerile reclamantului în temeiul prezentei dispoziții a Convenției ar trebui să fie declarate inadmisibile ca fiind incompatibile ratione materiae. În special, ei au subliniat faptul că legislația ucraineană a determinat în mod clar și absolut că Parlamentul Ucrainei este singurul organ legislativ din Ucraina, astfel încât au concluzionat că dispozițiile articolului 3 din Protocolul nr. 1 nu se aplică. Ei au afirmat, de asemenea, că plângerile sunt incompatibile ratione personae întrucât reclamantul a fost propus ca candidat în numele Partidului și nu a acționat ca candidat în alegerile prezidențiale din 2004 în capacitatea sa personală. Ei au concluzionat, în continuare, că drepturile reclamantului în temeiul prezentei dispoziții, chiar presupunând că aceasta este aplicabilă, nu au fost încălcate. Reclamantul nu este de acord, după ce și-a repetat plângerile în temeiul articolului 3 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Curtea reiterează că art. 3 din Protocolul nr. 1 garantează „elecția legislației” și că cuvântul „legislatură” nu înseamnă neapărat parlamentul național. Cuvântul respectiv trebuie interpretat în funcție de structura constituțională a statului în cauză (a se vedea, mutatis mutandis, Mathieu-Mohin și Clerfayt c. Belgia , 2 martie 1987 , § 53, Serie A nr. 113 și Matthews c. Regatul Unit [GC] , nr. 24833/94, § 40, CEDH 1999-I . În două cazuri anterioare, Comisia a susținut că competențele unui șef de stat nu ar putea fi interpretate ca fiind o „legislatură” în sensul articolului 3 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Habsburg-Lothringen c. Austria . , nr. 15344/89, Decizia Comisiei din 14 decembrie 1989, Decizii și rapoarte 64, p. 211, Baskauskaite c. Lituania , nr. 41090/98, Decizia Comisiei din 21 octombrie 1998 . având în vedere dispozițiile relevante ale Constituției ucrainene (articolele 75 – 112) în vigoare în momentul material , Curtea observă că puterea legislativă în Ucraina a fost exercitată de Parlament (Verkhovna Rada ) și nu de către Președintele Ucrainei. În conformitate cu art. 102 din Constituție, Președintele Ucrainei este șeful de stat și garantează suveranitatea statului și indivisibilitatea teritorială a Ucrainei, precum și respectarea Constituției Ucrainei și a drepturilor și libertăților omului și cetățenilor. Cu toate acestea, Curtea nu exclude posibilitatea aplicării articolului 3 din Protocolul nr. 1 la alegerile prezidențiale (a se vedea Boškoski c. „fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei” (dec.), nr. 11676/04, CEDH 2004-VI; a se vedea, de asemenea, Sejdić și Finci c. Bosnia și Herțegovina [GC], nr. 27996/06 și 34836/06, § 54, CEDH 2009). În cazul în care se stabilește faptul că sediul șefului de stat are competența de a iniția și de a adopta legislația sau de a beneficia de competențe largi pentru a controla adoptarea legislației sau a competenței de a censura autoritățile legislative principale, acest birou ar putea fi considerat, în mod evident, o „legislatură” în sensul articolului 3 din Protocolul nr. În prezenta cauză, Curtea nu constată niciun indiciu că competențele șefului de stat ucrainean sunt astfel încât acest birou să facă parte din „legislatura” a statului contestat. În primul rând, acesta observă că președintele Ucrainei are competența oficială de a iniția legislația (a se vedea art. 93 din Constituție). Cu toate acestea, această putere nu este însoțită de o putere de a-l adopta (a se vedea art. 106 din Constituție). În al doilea rând, președintele Ucrainei nu a primit competențe largi pentru a controla adoptarea legislației sau competența de a censura principalele instituții responsabile cu inițiarea și adoptarea legislației. În special, în temeiul articolului 106 § § § 29 și al articolului 30 din Constituție, președintele are competența de a semna legile adoptate de Parlament și are dreptul de a veto legile adoptate de Parlament, cu rezultatul că aceste legi sunt ulterior returnate Parlamentului pentru a-l lua în considerare repetată. Astfel, Președintele Ucrainei nu a primit în lege dreptul de veto absolut asupra legislației adoptate de Parlament. În plus, președintele nu poate dizolva Parlamentul decât dacă reuniunile sale plenare nu vor începe în termen de treizeci de zile de la o sesiune regulată (art. 106 § 8 din Constituție). Președintele poate, de asemenea, să numească alegeri parțiale parlamentare în termenii stabiliti de Constituție (art. 106 § 7 din Constituție). În sfârșit, președintele nu a fost investit de lege sau în practică cu discreție nelimitată de a numi sau de a respinge guvernul sau membrii săi fără ca Parlamentul să aibă cuvântul final în această privință. În ceea ce privește natura actelor emise de președinte, Curtea observă că președintele nu poate interfera cu competența de a legifera, cu alte cuvinte, competența de a adopta legi cu forță juridică supremă, care aparține exclusiv Parlamentului. Președintele nu poate emite nici un decret ( ука ) care ar contrazice sau ar înlocui legislația Parlamentului și este, în esență, limitată în competențele sale la punerea în aplicare a acestei legislații. Prin urmare, deși Constituția Ucraineană prevede o separare a competențelor între sumele guvernamentale, competențele președintelui sunt accesorii puterii legislative ale Parlamentului (a se vedea secțiunea Constituției Ucrainei referitoare la competențele Parlamentului Ucrainei). Prin urmare, Curtea consideră că competența președintelui de a emite decrete și ordine, precum și de a semna sau a veto actele legislative adoptate de Parlament, trebuie să fie distinsă de puterea legislativă în sine. Curtea concluzionează că art. 3 din Protocolul nr. 1 nu se aplică în acest caz, deoarece Alegerea Președintelui Ucrainei nu poate fi interpretată ca o „alegere a legislaturii” în sensul articolului respectiv. Rezulta că această parte a cererii este incompatibilă ratione materiae cu dispozițiile Convenției în sensul articolului 35 § 3 litera (a). Reclamantul s-a plângut, de asemenea, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, că Curtea Supremă nu a ajuns la o decizie motivată și nu a răspuns la argumentele sale. art. 6 din Convenție prevede, în măsura în care este cazul, după cum urmează: „1. În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile sau a oricărei acuzații penale împotriva lui, toată lumea are dreptul la o audiere corectă și publică într-un timp rezonabil de către un tribunal independent și imparțial instituit prin lege.” Curtea remarcă că obiectul procedurii în cauză a fost determinarea drepturilor politice ale reclamantului, în special dreptul său de a sta la alegeri prezidențiale. Acesta observă că procedurile privind litigiile electorale nu intră în domeniul de aplicare al articolului 6 din Convenție în măsura în care acestea privesc exercitarea drepturilor politice și, prin urmare, nu au nicio influență asupra „drepturilor și obligațiilor civile” în sensul articolului 1 din Convenție (a se vedea mutatis mutandis Pierre-Bloch c. Franța , 21 octombrie 1997, § 50, Raporturi de hotărâri și decizii , 1997-VI, și Cheminade c. Franța (dec.), nr. 31599/96, CEDH 1999-II). Rezultă că această parte a cererii este incompatibilă ratione materiae cu dispozițiile Convenției, în conformitate cu articolul (a) din Convenție. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă. Claudia Westerdiek Mark Villiger Registrar Președintele
Application no. 38707/04
Vladislav Anatolyevich KRIVOBOKOV
against Ukraine
The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 19
February 2013 as a Chamber composed of:
Mark Villiger,
President
,
Angelika Nußberger,
Boštjan M. Zupančič,
Ganna Yudkivska,
André Potocki,
Paul Lemmens,
Aleš Pejchal,
judges
,
and Claudia Westerdiek,
Section Registrar
,
Having regard to the above application lodged on 13 October 2004,
Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicant,
Having deliberated, decides as follows:
The applicant, Mr Vladislav Anatolyevich Krivobokov, is a Ukrainian national who was born in 1968 and lives in Antratsyt, the Lugansk region, Ukraine. He is a former Presidential candidate, having stood in the 2004 presidential election in Ukraine. The respondent Government were represented by their Agent, Mr Nazar Kulchytskyy.
A.
The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
On 4 July 2004 the “People’s Party of Depositors and Social Protection” (
Народна партія вкладників та соціального захисту
,
hereinafter – “the Party”), a political party, decided at its national party conference to put the applicant forward as a candidate for the 2004 presidential election.
On 8 July 2004 the Central Electoral Commission refused to register the applicant as a candidate for the presidential election, as he had failed to pay the required electoral deposit of 500,000 hryvnias (UAH) and to complete a declaration of means by hand.
The applicant sought judicial review of this decision by the Supreme Court, submitting that the sum of UAH 500,000 was unreasonable and that the Law on Presidential Elections did not provide that the declaration of means was to be completed by hand.
On 15 July 2004 the Supreme Court upheld the decision and rejected the applicant’s complaints as being unsubstantiated.
On 22 July 2004 the Party lodged UAH 500,000 in respect of the electoral deposit with the Central Electoral Committee. The deposit would be refunded to it if the applicant obtained 7 % votes.
On 28 July 2004 the Central Electoral Committee registered the applicant as a candidate for the presidential election. On the same date it issued a candidate identification card to him.
In the first round of the election, held on 31 October 2004, the applicant received 0.03% votes and did not proceed to the second round.
B.
Relevant domestic law
According to Articles
75 – 112 of the Constitution of Ukraine of 28
June
1996, in force at the material time, the legislative power in Ukraine was exercised by the Parliament of Ukraine (
Verkhovna Rada
).
Pursuant to Article 102 of the Constitution, the President of Ukraine is the Head of State and is the guarantor of the state sovereignty and territorial indivisibility of Ukraine, and of the observance of the Constitution of Ukraine and human and citizens’ rights and freedoms.
The relevant provisions of the Constitution of Ukraine, 28
June
1996, read as follows:
Chapter IV
Parliament of Ukraine
Article 75
The sole body of legislative power in Ukraine is Parliament — the Verkhovna Rada of Ukraine (“Parliament”).
Article 91
Parliament adopts laws, resolutions and other acts by a majority of its constitutional composition, except in cases envisaged by this Constitution.
Article 93
The right of legislative initiative in Parliament belongs to the President of Ukraine, the Members of Parliament, the Cabinet of Ministers of Ukraine and the National Bank of Ukraine.
Bills identified as urgent by the President of Ukraine shall be considered on a priority basis by Parliament.
Article 94
The Chairman of Parliament shall sign any Act of Parliament and forward it without delay to the President of Ukraine.
Within fifteen days of the receipt of an Act, the President of Ukraine shall sign it, accepting it for implementation, and officially promulgate it, or return it to Parliament with a reasoned proposal for repeat consideration.
In the event that the President of Ukraine has not returned an Act for repeat consideration within the established term, the Act is deemed to have been approved by the President of Ukraine and shall be signed and officially promulgated.
If an Act, during its repeat consideration, is again adopted by Parliament by no less than two-thirds of its constitutional composition, the President of Ukraine is obliged to sign and to officially promulgate it within ten days.
An Act of Parliament enters into force in ten days from the date of its official promulgation, unless otherwise envisaged by the law itself, but not prior to the date of its publication.
Chapter V
President of Ukraine
Article 106
The President of Ukraine:
(1)
ensures national independence, national security and the legal succession of the State;
(2)
addresses the people with messages and Parliament with annual and special messages on the domestic and foreign situation of Ukraine;
(3)
represents the state in international relations, manages the foreign political activity of the State, conducts negotiations and concludes international treaties entered into by Ukraine;
(4)
adopts decisions on the recognition of foreign states;
(5)
appoints and dismisses heads of diplomatic missions of Ukraine to other states and to international organisations; accepts credentials and letters of recall of diplomatic representatives of foreign states;
(6)
calls a national referendum regarding amendments to the Constitution of Ukraine in accordance with Article 156 of this Constitution, proclaims a national referendum on popular initiative;
(7)
calls parliamentary by-elections within the terms established by this Constitution;
(8)
terminates the authority of Parliament if plenary meetings fail to commence within thirty days of one regular session;
(9)
appoints the Prime Minister of Ukraine with the consent of Parliament; terminates the authority of the Prime Minister of Ukraine and adopts a decision on his or her resignation;
(10)
appoints, on the submission of the Prime Minister of Ukraine, members of the Cabinet of Ministers of Ukraine, the chief officers of other central bodies of executive power, and the heads of local state administrations, and terminates their appointment to these positions;
(11)
appoints the Prosecutor General of Ukraine to office with the consent of Parliament, and dismisses him or her from office;
(12)
appoints one-half of the Council of the National Bank of Ukraine;
(13)
appoints one-half of the National Council of Ukraine on Television and Radio Broadcasting;
(14)
appoints to office and dismisses from office, with the consent of Parliament, the Chairman of the Antimonopoly Committee of Ukraine, the Chairman of the State Property Fund of Ukraine and the Chairman of the State Committee on Television and Radio Broadcasting of Ukraine;
(15)
establishes, reorganises and liquidates, on the submission of the Prime Minister of Ukraine, ministries and other central bodies of executive power, acting within the limits of funding envisaged for the maintenance of bodies of executive power;
(16)
revokes acts of the Cabinet of Ministers of Ukraine and acts of the Council of Ministers of the Autonomous Republic of Crimea;
(17)
is the Commander-in-Chief of the Armed Forces of Ukraine; appoints to office and dismisses from office the high command of the Armed Forces of Ukraine and other military units; manages the national security and defence of the State;
(18)
heads the Council of National Security and Defence of Ukraine;
(19)
forwards proposals to Parliament for a declaration of a state of war, and adopts decisions on the use of the Armed Forces in the event of armed aggression against Ukraine;
(20)
adopts decisions in accordance with the law on general or partial mobilisation and the introduction of martial law in Ukraine or in its particular areas, in the event of a threat of aggression, or danger to the national independence of Ukraine;
(21)
adopts decisions, in the event of necessity, on the introduction of a state of emergency in Ukraine or in its particular areas, and also in the event of necessity, declares certain areas of Ukraine as zones of an ecological emergency situation — with subsequent confirmation of these decisions by Parliament;
(22)
appoints one-third of the Constitutional Court of Ukraine;
(23)
establishes courts by the procedure determined by law;
(24)
confers high military ranks, high diplomatic and other high special ranks and class orders;
(25)
confers national awards; establishes presidential distinctions and confers them;
(26)
adopts decisions on the grant of citizenship of Ukraine and the termination of citizenship of Ukraine, and on the granting of asylum in Ukraine;
(27)
grants pardons;
(28)
creates, within the limits of the funds envisaged in the State Budget of Ukraine, consultative, advisory and other subsidiary bodies and services for the exercise of his or her authority;
(29)
signs laws adopted by Parliament;
(30)
has the right to veto Acts adopted by Parliament with their subsequent return for repeat consideration by Parliament;
(31)
exercises other powers determined by the Constitution of Ukraine.
The President of Ukraine shall not transfer his or her powers to other persons or bodies.
The President of Ukraine, on the basis and for the implementation of the Constitution and the laws of Ukraine, may issue decrees and directives whose implementation is mandatory on the territory of Ukraine.
Acts of the President of Ukraine, issued within the limits of authority as envisaged in subparagraphs 3, 4, 5, 8, 10, 14, 15, 17, 18, 21, 22, 23 and 24 of this Article, are co-signed by the Prime Minister of Ukraine and the Minister responsible for the Act and its implementation.
The applicant complained of a violation of his electoral rights, stating that the obligation to pay an electoral deposit had been unreasonable and that there had not been any obligation under Ukrainian law to complete the declaration of means by hand. He referred in this respect to Article 3 of Protocol No. 1 to the Convention.
He also complained of the unfairness of the decision of the Supreme Court, alleging that it had erred in its assessment of facts and application of the law. He referred to Article 6 § 1 of the Convention.
1.
Under Article 3 of Protocol No. 1 to the Convention the applicant complained that the obligation to pay an electoral deposit violated his right to stand as a candidate in the 2004 presidential election in Ukraine. Article 3 of Protocol No. 1 to the Convention states as follows:
"The High Contracting Parties undertake to hold free elections at reasonable intervals by secret ballot, under conditions which will ensure the free expression of the opinion of the people in the choice of the legislature."
The Government stated that the applicant’s complaints under this provision of the Convention should be declared inadmissible as being incompatible
ratione materiae.
In particular, they stressed that the Ukrainian legislation clearly and in absolute terms determined that the Parliament of Ukraine was the only legislative body in Ukraine. Thus, they concluded that provisions of Article 3 of Protocol No. 1 did not apply. They further stated that the complaints were incompatible
ratione personae
as the applicant had been proposed as a candidate on behalf of the Party and did not act as a candidate in the 2004 presidential elections in his personal capacity. They further concluded that the applicant’s rights under this provision, even assuming that it was applicable, were not breached.
The applicant disagreed, having repeated his complaints under Article 3 of Protocol No. 1 to the Convention.
The Court reiterates that Article 3 of Protocol No. 1 guarantees the “choice of the legislature” and that the word “legislature” does not necessarily mean the national parliament. That word has to be interpreted in the light of the constitutional structure of the State in question (see,
mutatis mutandis
,
Mathieu-Mohin and Clerfayt v. Belgium
, 2 March 1987, §
53, Series
A no.
113, and
Matthews v. the United Kingdom
[GC], no. 24833/94, §
40, ECHR 1999-I). In two earlier cases, the Commission held that the powers of a Head of State could not as such be construed as a “legislature” within the meaning of Article 3 of Protocol No. 1 (see
Habsburg-Lothringen v. Austria
, no. 15344/89, Commission decision of 14
December
1989, Decisions and Reports 64, p.
211;
Baskauskaite v.
Lithuania
, no.
41090/98, Commission decision of 21 October 1998).
Having regard to the relevant provisions of the Ukrainian Constitution (Articles
75 – 112) in force at the material time, the Court observes that legislative power in Ukraine was exercised by Parliament (
Verkhovna Rada
) and not by the President of Ukraine. Pursuant to Article 102 of the Constitution, the President of Ukraine is the Head of State and is the guarantor of the state sovereignty and territorial indivisibility of Ukraine, and of the observance of the Constitution of Ukraine and human and citizens’ rights and freedoms.
However, the Court does not exclude the possibility of applying Article
3 of Protocol No. 1 to presidential elections (see
Boškoski
v. “the former Yugoslav Republic of Macedonia”
(dec.), no.
11676/04, ECHR 2004-VI; see also
Sejdić and Finci v. Bosnia and Herzegovina
[GC], nos. 27996/06 and 34836/06, § 54, ECHR 2009). Should it be established that the office of Head of State has been given the power to initiate and adopt legislation or enjoys wide powers to control the passage of legislation or the power to censure the principal lawmaking authorities, then that office could arguably be considered to be a “legislature” within the meaning of Article 3 of Protocol No. 1.
In the present case, the Court finds no indication that the powers of the Ukrainian Head of State are such as to make that office part of the “legislature” of the respondent State.
First, it observes that the President of Ukraine has the formal power to initiate legislation (see Article 93 of the Constitution). However, this power is not accompanied by a power to adopt it (see Article 106 of the Constitution).
Second, the President of Ukraine has not been granted wide powers to control the passage of legislation or the power to censure the principal institutions responsible for initiating and adopting legislation. In particular, under Article 106 §§ 29 and 30 of the Constitution, the President has the power to sign laws adopted by Parliament and has the right to veto laws adopted by Parliament, with the result that those laws are subsequently returned to Parliament for repeat consideration by it. Thus, the President of Ukraine has not been given in law a right of absolute veto over the legislation adopted by Parliament.
Furthermore, the President can only dissolve Parliament if its plenary meetings fail to commence within thirty days of one regular session (Article 106 § 8 of the Constitution). The President can also call parliamentary by-elections within the terms established by the Constitution (Article
106 § 7 of the Constitution).
Finally, the President has not been vested by law or in practice with unlimited discretion to appoint or dismiss the Government or its members without Parliament having the final say on the matter.
As to the nature of the acts issued by the President, the Court observes that the President may not interfere with the power to legislate, in other words, the power to adopt laws having supreme legal force, which belongs exclusively to Parliament. The President may not issue any decree (
указ
) or order (
розпорядження
) that would contradict or supersede Parliament’s legislation and is essentially confined in his or her powers to the implementation of such legislation.
Therefore, though the Ukrainian Constitution provides for a separation of powers between the branches of Government, the President’s powers are accessory to Parliament’s legislative power (see the section of the Constitution of Ukraine relating to the powers of the Parliament of Ukraine). Accordingly, the Court considers that the President’s power to issue decrees and orders, as well as to sign or veto the legislative acts adopted by Parliament, is to be distinguished from the legislative power itself.
The Court concludes that Article 3 of Protocol No. 1 is not applicable in the present case, because the
election of the President of Ukraine cannot be interpreted as a “choice of the legislature” within the meaning of that Article.
It follows that this part of the application is incompatible
ratione materiae
with the provisions of the Convention within the meaning of Article 35 § 3 (a) thereof.
2.
The applicant also complained under Article 6 § 1 of the Convention that the Supreme Court had not reached a reasoned decision and had not responded to his arguments.
Article 6 of the Convention provides, in so far as relevant, as follows:
“1. In the determination of his civil rights and obligations or of any criminal charge against him, everyone is entitled to a fair and public hearing within a reasonable time by an independent and impartial tribunal established by law.”
The Court observes that the object of the proceedings in issue was the determination of the applicant’s political rights, in particular, his right to stand for presidential election. It notes that proceedings concerning electoral disputes fall outside the scope of Article 6 of the Convention in so far as they concern the exercise of political rights and do not, therefore, have any bearing on “civil rights and obligations” within the meaning of Article
6
§
1 of the Convention (see,
mutatis mutandis
,
Pierre-Bloch
v. France
, 21
October 1997, § 50,
Reports of Judgments and Decisions
, 1997-VI, and
Cheminade v.
France
(dec.), no. 31599/96, ECHR 1999-II).
It follows that this part of the application is incompatible
ratione materiae
with the provisions of the Convention, pursuant to Article
35
§
3
(a) of the Convention.
For these reasons, the Court unanimously
Declares
the application inadmissible.
Claudia Westerdiek
Mark Villiger
Registrar
President