Dobaj împotriva Sloveniei

A cincea secțiune DECIZIE nr. 30157/08 Jožef DOBAJ împotriva Sloveniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care a stat la 5 martie 2013 în calitate de comitet compus din: Ann Power-Forde, președinte, Boštjan M. Zupančič, Helena Jäderblom, judecători și Stephen Phillips, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 16 iunie 2008, Având în vedere observațiile prezentate de părți, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Dl Jožef Dobaj este un național sloven, care s-a născut în 1952 și trăiește în Zg. Kungota. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl M. Graj, un avocat care practică în Ptuj. Guvernul sloven (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor.

Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 2 octombrie 2001 au fost înființate proceduri penale împotriva reclamantului. El a fost acuzat de infracțiunile penale ale maltraturilor și a leziunilor corporale infligéte partenerului său. La 28 iunie 2004, Curtea de district Maribor a considerat că reclamantul este vinovat. La 21 aprilie 2005, Curtea Supremă Maribor a respins recursul și a susținut hotărârea de primă instanță. Reclamantul a depus o cerere de protecție a legalității. La 1 decembrie 2005, Curtea Supremă a respins cererea. El a depus un recurs constituțional. La 11 decembrie 2007, Curtea Constituțională a respins recursul.

Hotărârea a fost depusă în favoarea reclamantului la 18 decembrie 2007. Legea internă relevantă Pentru dreptul intern relevant se vedea hotărârile Curții Tomažič c. Slovenia (nr. 38350/02, 13 decembrie 2007). COMPLAINTE Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 6 § 1 și 13 din Convenție cu privire la durata nejustificată a procedurii și la lipsa unui remediu intern eficace în acest sens. În plus, el se plângea în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la nedreptatea procedurii. În special, el se plângea că instanța internă a ignorat un document pe care l-a prezentat ca probă. În cele din urmă, în baza articolului 1 din Protocolul 12 din Convenție, reclamantul a susținut că a fost discriminat în cadrul procedurii interne.

1. Plainele prevăzute la art. 6 (lungă instanță) și 13 din Convenție Curtea observă că timpul de luat în considerare a început la 2 octombrie 2001, când a fost instituită procedura și s-a încheiat la 18 Decembrie 2007, data în care hotărârea Curții Constituționale a fost adresată reclamantului. Prin urmare, procedura a durat șase ani și două luni la patru niveluri de competență. Curtea reamintește că lungimea procedurii „rațională” trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și de următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și ceea ce era în joc pentru reclamant în litigiu (a se vedea Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII).

În ceea ce privește comportamentul reclamantului, Curtea constată că nu pare a fi nici o întârziere atribuibilă acestuia. În ceea ce privește conduita instanțelor interne, Curtea observă că nu au existat întârzieri majore. În plus, Curtea constată că nu a luat niciunul dintre cazurile mai mult de trei ani pentru a-și pronunța hotărârea. Având în vedere această decizie și jurisprudența Curții (a se vedea, de exemplu, Bosich v. Slovenia, nr. 39380/10, 4 decembrie 2012; L.Z. c. Slovacia , nr. 27753/06, 27 septembrie 2011; și Lyszczyna c. Germania , nr. 34863/04, 4 ianuarie 2008 , Tribunalul consideră că lungimea totală a șase ani și două luni la patru niveluri de jurisdicție nu a depășit ceea ce ar putea fi considerat rezonabil.

Prin urmare, Curtea constată că această parte a cererii este evident nefondată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 § 4 din Convenție. În ceea ce privește plângerea privind lipsa unor remedii eficace, Curtea reamintește că art. 13 impune statului să furnizeze o soluție juridică eficace pentru a face față substanței unei „puneri argumentale” în temeiul Convenției și pentru a acorda o soluție adecvată (a se vedea Sürmeli c. Germania [GC], nr. 75529/01, § 98, 8 iunie 2006). Având în vedere faptul că plângerea cu privire la lungimea excesivă a procedurii este inadmisibilă în calitate de evidentă nefondată, Curtea constată că reclamantul nu a avut o afirmație argumentabilă că dreptul său la o soluție eficace în sensul articolului 13 a fost încălcat.

Prin urmare, această afirmație nu dezvăluie nici o apariție a încălcării acestei dispoziții. În consecință, această plângere este evident nefondată și trebuie declarată inadmisibilă în sensul articolului 35 §§ 3 și 4 din Convenție. În ceea ce privește plângerile referitoare la presupusa nedreptate a procedurii, Curtea consideră că, având în vedere toate elementele în posesie și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, această parte a cererii nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a convenției. 35 § 3 litera (a) vădit nefondat și trebuie respins în conformitate cu art. 35 § 4 din Convenție.

În cele din urmă, în ceea ce privește plângerea în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 12 din Convenție, Curtea constată că Protocolul nr. 12 a intrat în vigoare în 1 noiembrie 2010 cu privire la Slovenia, în timp ce procedura s-a încheiat în 2007. Cu dispozițiile Convenției în sensul art. 35 § 3 și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 § 4. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate inadmisibilă cererea. Stephen Phillips Ann Power-Forde Președintele adjunct al grefierului

FIFTH SECTION

DECISION Application no. 30157/08 Jožef DOBAJ against Slovenia The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 5 March 2013 as a Committee composed of: Ann Power-Forde, President, Boštjan M. Zupančič, Helena Jäderblom, judges , and Stephen Phillips, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 16 June 2008, Having regard to the comments submitted by the parties, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Jožef Dobaj, is a Slovenian national, who was born in 1952 and lives in Zg. Kungota. He was represented before the Court by Mr M. Graj, a lawyer practising in Ptuj. The Slovenian Government (“the Government”) were represented by their Agent.

A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 2 October 2001 criminal proceedings were instituted against the applicant. He was charged with the criminal offences of ill-treatment and bodily harm inflicted on his partner. On 28 June 2004 the Maribor District Court found the applicant guilty as charged. He appealed. On 21 April 2005 the Maribor Higher Court rejected the appeal and upheld the first-instance judgment. The applicant lodged a request for protection of legality. On 1 December 2005 the Supreme Court rejected his request. He lodged a constitutional appeal. On 11 December 2007 the Constitutional Court rejected the appeal.

The decision was served on the applicant on 18 December 2007. B. Relevant domestic law For relevant domestic law see the Court’s judgments Tomažič v. Slovenia (no. 38350/02, 13 December 2007). COMPLAINTS The applicant complained under Articles 6 § 1 and 13 of the Convention about the undue length of the proceedings and the lack of an effective domestic remedy in this regard. He further complained under Article 6 of the Convention about the unfairness of the proceedings. In particular, he complained that the domestic courts disregarded a document he submitted as evidence. Finally, relying on Article 1 of Protocol 12 of the Convention, the applicant claimed that he was discriminated against in the domestic proceedings.

THE LAW 1. Complaints under Articles 6 (length of proceedings) and 13 of the Convention The Court observes that the time to be taken in consideration started on 2 October 2001, when the proceedings were instituted, and ended on 18 December 2007, the date when the Constitutional Court’s decision was served on the applicant. The proceedings therefore lasted six years and two months at four levels of jurisdiction. The Court recalls that the “reasonable” length of proceedings must be assessed in accordance with the circumstances of the case and the following criteria: the complexity of the case, the behaviour of the applicant and that of the competent authorities and what was at stake for the applicant in the dispute (see Frydlender v. France [GC], no. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII).

As to the conduct of the applicant, the Court finds that there seem to be no delays attributable to him. As to the conduct of the domestic courts the Court observes that there were no major delays. It further notes that it did not take any of the instances more than three years to deliver their decision. Having regard to the latter and the Court’s case-law (see for example Bosich v. Slovenia , no. 39380/10, 4 December 2012; L.Z. v. Slovakia , no. 27753/06, 27 September 2011; and Lyszczyna v. Germany , no. 34863/04, 4 January 2008) the Court considers that the overall length of six years and two months at four levels of jurisdiction did not exceed what could be considered reasonable. The Court therefore finds that this part of the application is manifestly ill-founded and must be rejected under Article 35 § 4 of the Convention.

As to the complaint regarding the lack of effective remedies the Court recalls that Article 13 requires the State to provide an effective legal remedy to deal with the substance of an “arguable complaint” under the Convention and to grant appropriate relief (see Sürmeli v. Germany [GC], no. 75529/01, § 98, 8 June 2006). Considering that the complaint about the excessive length of the proceedings is inadmissible as manifestly ill-founded, the Court finds that the applicant did not have an arguable claim that his right to an effective remedy within the meaning of Article 13 was violated. Therefore, this claim does not reveal any appearance of violation of this provision. Accordingly, this complaint is manifestly ill-founded and must be declared inadmissible in the meaning of Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention.

2. Other complaints As regards the complaints concerning the alleged unfairness of the proceedings, the Court considers that having regard to all material in its possession and in so far as the matters complained of are within its competence, this part of the application does not disclose any appearance of a violation of the Convention. It follows that it is inadmissible under Article 35 § 3 (a) as manifestly ill-founded and must be rejected pursuant to Article 35 § 4 of the Convention.

Finally, as to the complaint under Article 1 of Protocol No. 12 of the Convention the Court notes that Protocol No. 12 entered into force with respect to Slovenia on 1 November 2010 whereas the proceedings ended in 2007. It follows that this complaint is incompatible ratione temporis with the provisions of the Convention within the meaning of Article 35 § 3 and must be rejected in accordance with Article 35 § 4. For these reasons, the Court unanimously Declares inadmissible the application. Stephen Phillips Ann Power-Forde Deputy Registrar President