AFFAIRE COCAIGN CONTRE LA FRANCE

Rezoluția CM/ResDH(2013)22 [1] Cocaign/Franța Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului (Recherche n 32010/07, Hotărârea din 3 noiembrie 2011, definitivă la 3 februarie 2012) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că el supraveghează executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos " Convenția" și "Curtea"), Având în vedere hotărârea definitivă, care a fost transmisă de Curte Comitetului în cauza de mai sus și încălcarea constatată (a se vedea documentul DH-DD(2013)182 ; reamintind obligația statului pârât în temeiul articolului 46 alineatul (1) (1) din Convenție, să se conformeze hotărârilor definitive în litigiile la care este parte și că această obligație implică, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte, adoptarea de către autoritățile din statul membru în cauză, dacă este necesar de măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor constatate și pentru a elimina consecințele acestora, în măsura posibilului de către Restitutio in integrum ; și măsuri generale de prevenire a unor încălcări similare ; Am invitat guvernul statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligațiilor menționate anterior După examinarea bilanțului de acțiune furnizat de guvern care indică măsurile adoptate în vederea executării hotărârii și în care se menționează că a fost acordată o satisfacție echitabilă de către Curte în prezenta cauză (a se vedea documentul DH-DD(2013)182 ; și având în vedere faptul că au fost adoptate toate măsurile impuse prin art. 46 alineatul (1), DECLAMENTUL pe care și l-a îndeplinit în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în această cauză și DECIDE d.n.l. I. Cocaign/Franța (n 32010/07) Hotărârea din 3 noiembrie 2011 care a devenit definitivă la 3 februarie 2012 Bilan de aciune a guvernului francez Această cauză se referă la o încălcare a dreptului la o cale de atac efectivă (art. 13 din Convenție). Reclamantul, deținut într-o casă de judecată, se plângea, printre altele, de ceea ce nu a putut fi examinat de un judecător cu privire la încălcarea demnității umane de o sancțiune disciplinară care i-a fost aplicată înainte de executarea acesteia. Curtea a considerat că acțiunea prevăzută la articolul D 250-5 din Codul de procedură penală nu era o acțiune efectivă și a concluzionat că art. 13 din Convenție a fost încălcat. În schimb, Curtea a considerat că plasarea reclamantului în celulă disciplinară, menținerea acestuia în detenție și îngrijirea care i-au fost acordate nu constituie o încălcare a articolului 3 din convenție. Măsuri cu caracter individual Plata satisfacției echitabile Curtea nu a acordat reclamantului nici o satisfacție echitabilă.Celelalte măsuri posibile Curtea a considerat că constatarea încălcării articolului 13 din Convenție constituie o satisfacție suficientă pentru prejudiciul moral suferit de acesta. Guvernul consideră că prezenta hotărâre nu necesită alte măsuri individuale de executare. II. Măsuri cu caracter general Cu privire la difuzarea la Tribunalul de Justiție a fost difuzată Ministerului Justiției. Acesta a fost, de asemenea, publicat de Centrul de cercetare și difuzare juridică al Consiliului de Stat către toți judecătorii și grefierii instanței administrative. Acesta este disponibil prin intermediul site-ului de internet de acces la dreptul public general (LEV) . Acesta a fost, de asemenea, publicat și comentat în reviste juridice (în special : Revista de știință criminalistică 2012 p. 208 ; AJ Penal 2011 p. 605). Despre alte măsuri generale Începând cu această hotărâre, rapoartele administrative (referințe la libertăți și restante suspendate) puse la dispoziția deținuților oferă posibilitatea de a contesta în mod util măsurile disciplinare care fac obiectul acestora. Guvernul francez face trimitere la aceste evoluții cuprinse în bilanțul de acțiune referitor la cauza Payet din 6 decembrie 2012 (a se vedea DH-DD(2011) 1149, partea II.2.b). Prin urmare, guvernul consideră că hotărârea a fost executată. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 7 martie 2013 cu ocazia celei de-a 1164-a reuniuni a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2013)22

[1]

Cocaign contre France

Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme

(Requête n

o

32010/07, arrêt du 3 novembre 2011, définitif le 3 février 2012)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit qu’il surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»),

Vu l’arrêt définitif, qui a été transmis par la Cour au Comité dans l’affaire ci-dessus et la violation constatée (voir document

DH-DD(2013)182

) ;

Rappelant l’obligation de l’Etat défendeur, en vertu de l’article 46, paragraphe

1, de la Convention, de se conformer aux arrêts définitifs dans les litiges auxquels il est partie et que cette obligation implique, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour, l’adoption par les autorités de l’Etat défendeur, si nécessaire

:

-

de mesures individuelles pour mettre fin aux violations constatées et en effacer les conséquences, dans la mesure du possible par

restitutio in integrum

; et

-

de mesures générales permettant de prévenir des violations semblables ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à informer le Comité des mesures prises pour se conformer aux obligations susmentionnées

;

Ayant examiné le bilan d’action fourni par le Gouvernement indiquant les mesures adoptées afin d’exécuter l’arrêt et notant qu’aucune satisfaction équitable n’a été octroyée par la Cour dans la présente affaire (voir document

DH-DD(2013)182

) ;

S’étant assuré que toutes les mesures requises par l’article 46, paragraphe 1, ont été adoptées

;

DECLARE qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans cette affaire et

DECIDE d’en clore l’examen.

Cocaign contre France (n

o

32010/07)

Arrêt du 3 novembre 2011 devenu définitif le 3 février 2012

Bilan d’action du gouvernement français

Cette affaire concerne une atteinte au droit à un recours effectif (article 13 de la Convention). Le requérant, détenu dans une maison d’arrêt, se plaignait notamment de ce qu’il n’avait pas pu faire examiner par un juge le grief relatif aux atteintes portées à la dignité humaine d’une sanction disciplinaire qui lui avait été infligée avant que celle-ci ne soit exécutée. La Cour a estimé que le recours prévu à l’article D 250-5 du code de procédure pénale n’était pas un recours effectif et a conclu que l’article 13 de la Convention avait été violé. Elle a en revanche jugé que le placement du requérant en cellule disciplinaire, son maintien en détention et les soins qui lui ont été prodigués ne constituaient pas une violation de l’article 3 de la convention.

I.

Mesures de caractère individuel

1.

Le paiement de la satisfaction équitable

La Cour n’a alloué aucune satisfaction équitable au requérant.

2.

Les autres mesures éventuelles

La Cour a estimé que le constat de violation de l’article 13 de la Convention constituait une satisfaction équitable suffisante pour le dommage moral subi par l’intéressé.

Le gouvernement estime que le présent arrêt ne nécessite pas d’autres mesures individuelles d’exécution.

II.

Mesures de caractère général

1.

Sur la diffusion

L’arrêt a été diffusé au ministère de la Justice. Il a également été publié par le Centre de recherches et de diffusion juridiques du Conseil d’Etat à destination de l’ensemble des magistrats et greffiers de la juridiction administrative. Il est disponible par l’intermédiaire du site d’accès au droit grand public «Légifrance». Il a également été publié et commenté dans des revues juridiques (notamment : Revue de science criminelle 2012 p. 208 ; AJ Pénal 2011 p. 605).

2.

Sur les autres mesures générales

Depuis cet arrêt, les référés administratifs (référés libertés et référés suspension) à disposition des détenus leur offrent la possibilité de contester utilement les mesures disciplinaires dont ils font l’objet. Le gouvernement français renvoie sur ce point aux développements contenus dans le bilan d’action relatif à l’affaire Payet du 6 décembre 2012 (cf DH-DD(2011)1149, partie II.2.b).

Partant, le Gouvernement considère que l’arrêt a été exécuté.

[1]

Adoptée par le Comité des

Ministres le 7 mars 2013 lors de la 1164e réunion des Délégués des Ministres.