FICARRA ET GAMBALE c. ITALIE

RESPONDENT

ITA

HOTĂRÂRE

12.03.2013

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Partiellement radiée du rôle;Partiellement irrecevable

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

FICARRA ET GAMBALE c. ITALIE (CtEDO, 2013)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZII RĂSPUNSURI nr. 3322/10 și 3323/10 Giovanni FICARRA și Sebastiano GAMBALE împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 12 martie 2013, într-un comitet compus din Dragoljub Popović, președinte, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, judecători, și Françoise Elens-Passos, graffière de secțiune; Având în vedere cererile sus-menționate depuse la 24 mai 2010, având în vedere declarațiile prezentate de guvernul pârât la 10 septembrie 2012 și invitând Curtea să șteargă cererile de rol După ce a deliberat, face următoarea decizie FACUTĂ ȘI PROCEDURA Dl Giovanni Ficarra este un cetățean italian născut în 1947 și rezident în Messina. Dl Sebastiano Gambale este un cetățean italian născut în 1933 și rezident și în Messina. Ei au fost reprezentați în fața Curții de către dl Fiorillo, avocat în Messina. Guvernul italian (atl' a fost reprezentat de agentul său, dl Spatafora, și coagentul său, dl P. Acardo. Fiecare dintre solicitanți a fost parte la o procedură civilă a cărei durată au contestat-o prin recursul de la Pinto prin două decizii din 5 și 9 iunie 2008, Tribunalul de apel din 5 și 9 iunie 2008, Tribunalul din Reggio de Calabria a constatat încălcarea termenului rezonabil în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție; prin urmare, aceasta a acordat domnului Ficarra 3 633,22 EUR și domnului Gambale 7 000 EUR drept daune morale. Prin deciziile nr. 1030 din 17 ianuarie 2011 și nr. 1302 din 20 ianuarie 2011, Curtea de Casație Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamanții se plâng în fața Curții cu privire la durata procedurilor principale și la insuficiența despăgubirilor acordate de instanțele judecătorești. ÎN DREPT Cu privire la reunirea cererilor Ținând cont de similitudinea faptelor și a întrebărilor juridice adresate de cereri, Curtea decide să le atașeze și să le examineze în comun într-o singură decizie (art. 42 din Regulamentul de procedură al Curții). Cu privire la neexecutarea deciziilor Acestea se referă la art. 6 alineatul (1) din Convenție și la art. 1 din Protocolul nr. După eșecul încercărilor de soluționare pe cale amiabilă, la 10 septembrie 2012, guvernul a trimis Curții două declarații unilaterale pentru a soluționa problema ridicată de această parte a celor două cereri. În plus, el a invitat Curtea să le elimine din rol în aplicarea articolului 37 din Convenție. (...) Guvernul italian oferă plata (...) : - suma acordată prin decizia în cauză, reevaluată și majorată cu dobânda legală la data plății, deduce orice sumă care ar putea fi deja plătită pentru executarea deciziei menționate, - 200 EUR reclamantului, care acoperă orice prejudiciu moral care rezultă din întârzierea plății sumei Pinto, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit și - 200 EUR, care acoperă toate cheltuielile și cheltuielile de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către solicitant. Aceste sume vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumelor în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. Guvernul, în conformitate cu jurisprudența Curții în această privință, recunoaște că neexecutarea hotărârilor judecătorești mai întâi a condus la încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 (Simaldone c. Italia, n 22644/03, 31 martie 2009) și consideră că aceste sume constituie o redresare adecvată a încălcării (Gaglione și alții c. Italia, 45867/07 și altele, 21 decembrie 2010). Guvernul invită cu respect Curtea să spună că Õ nu mai este justificat să continue examinarea cererii și să o șteargă din rol în conformitate cu art. 37 din Convenție. Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu se mai justifică continuarea examinării cererii. Curtea amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât (art. 62A din Regulamentul de procedură). În acest scop, Curtea trebuie să examineze îndeaproape declarația în lumina principiilor consacrate de jurisprudența sa Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, §§ 75-77, CEDO 2003 WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) n 11602/02, 26 iunie 2007). Curtea a stabilit într-un anumit număr de cauze, inclusiv cele îndreptate împotriva Italiei, practica sa în ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe art. 6 alineatul (1) din Convenția nr. 1 și art. 1 din Protocolul nr. 1, neexecutarea hotărârilor judecătorești (a se vedea, de exemplu, Bourdov Rusia, nr. 59498/00, §§ 37-42, CEDH 2002 III Metaxas Grecia, n 8415/02, § 24-31, 27 mai 2004) și, în special, decizii Având în vedere natura concesiunilor pe care le conțin declarațiile guvernului, precum și valoarea despăgubirilor propuse În plus, în lumina considerațiilor de mai sus și în special având în vedere jurisprudența sa clară și abundentă cu privire la acest subiect, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta să nu fie supusă examinării interogării (articolul in fine În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarațiilor unilaterale în cauză, cererile ar putea fi reincluse în rolul în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Josipovićc. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamanții se plâng de durata procedurilor principale și de insuficiența despăgubirilor acordate de instanțele judecătorești Pinto Curtea amintește că căile de atac interne nu pot fi considerate epuizate, în temeiul articolului 35 alineatul (1) din convenție, în cazul în care acțiunea a fost declarată inadmisibilă ca urmare a unei informități săvârșite de reclamant (a se vedea Pugliese c. Italia 2 (dec.), nr 45791/99, 25 martie 2004). Curtea arată că recursurile în casare Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să unească cererile Pred act. termenii declarațiilor guvernului pârât cu privire la neexecutarea hotărârilor judecătorești (art. 6 alineatul (1) din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1) și modalitățile prevăzute pentru a asigura respectarea angajamentelor astfel asumate decid să elimine această parte a cererilor din rol în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție. Declarați restul cererilor inadmisibile. Francoise Elens-Passos Dragoljub Popović Grefier Adjunct Președinte