DUSALIYEV v. RUSSIA

Primă secțiune decizia nr. 15356/11 Artur Ravilevich DUSALIYEV împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 19 martie 2013 în calitate de comitet compus din: Khallar Hajiyev, președinte, Julia Laffranque, Erik Møse, judecători și André Wampach, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 7 februarie 2011, Având deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Artur Ravilevich Dusaliyev, este un național rus, care s-a născut în 1985 și trăiește în Ufa. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl R.S. Dusaliyev, un avocat care practică în Ufa. Guvernul Rus (“Guvernul”) a fost reprezentat de dl. Matyushkin, reprezentantul Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 1 și 13 din Convenție că, la 13-15 februarie 2008, el a fost deținut ilegal și tratat necorespunzător de ofițerii Departamentului Ufa al Serviciului Federal de Control al Drogurilor și că ancheta internă în acuzațiile sale de bolnavi Tratamentul a fost ineficient. În conformitate cu art. 5 alineatul (2), el a susținut că nu a fost informat cu privire la motivele arestării sale, în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1, că ofițerii de control al drogurilor au confiscat ilegal o sumă de bani de la el în timpul anchetei penale și în temeiul articolului 1 că procedurile de judecată referitoare la provocarea sa a convulsiunii au fost nedreptate. Prin scrisoarea din data de 12 În septembrie 2012, trimis prin post înregistrat, reclamantul a fost notificat că perioada autorizată pentru prezentarea observațiilor s-a expirat la 19 iunie 2012 și că nu a fost solicitată prelungirea termenului respectiv. (a) din Convenție, care prevede că Curtea poate să ia un caz din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamanții nu intenționează să urmeze cererea. La 1 octombrie 2012, reprezentantul reclamantului a primit scrisoarea. Având în vedere corespondența cu reclamantul, Curtea constată că nu mai poate fi considerat ca fiind dornic să își continue cererea, în sensul articolului (a) din Convenție. 1 în amenda, Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista cazurilor sale. André Wampach Khanlar Hajiyev Președintele adjunct al grefierului

FIRST SECTION

DECISION

Application no. 15356/11

Artur Ravilevich DUSALIYEV

against Russia

The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 19

March 2013 as a Committee composed of:

Khanlar Hajiyev,

President,

Julia Laffranque,

Erik Møse,

judges,

and André Wampach,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 7

February 2011,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Artur Ravilevich Dusaliyev, is a Russian national, who was born in 1985 and lives in Ufa. He was represented before the Court by Mr

R.S.

Dusaliyev, a lawyer practising in Ufa.

The Russian Government (“the Government”) were represented by Mr

G.

Matyushkin, the Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights.

The applicant complained under Articles

3,

5

§

1 and 13 of the Convention that on 13-15

February 2008 he had been unlawfully detained and ill-treated by the officers of the Ufa Department of the Federal Service of Drug Control and that the domestic investigation in his allegations of ill

‑

treatment had been ineffective. He submitted under Article 5

§

2 that he had not been informed of the reasons for his arrest, under Article

1 of Protocol

No.

1 that the Drug Control officers had unlawfully seized a sum of money from him during the criminal investigation and under Article

6

§

1 that the court proceedings concerning his challenge of the seizure had been unfair.

By letter dated 12

September 2012, sent by registered post, the applicant was notified that the period allowed for submission of the observations had expired on 19

June 2012 and that no extension of that time-limit had been requested. The applicant’s attention was drawn to Article 37

§

1

(a) of the Convention, which provides that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicants do not intend to pursue the application.

On 1

October 2012 the applicant’s representative received the letter. No reply followed.

THE LAW

Having regard to the correspondence with the applicant, the Court finds that he may be regarded as no longer wishing to pursue his application, within the meaning of Article

37

§

1

(a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article

37

§

1 in fine, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

André Wampach

Khanlar Hajiyev

Deputy Registrar

President