CtEDO 21.03.2013 Auto

POLAT c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
21.03.2013
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Affaire communiquée
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
POLAT c. TURQUIE (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

Secțiunea a doua Cerere nr. 3221/07 Cüneyt POLAT împotriva Turciei introdusă la 20 iulie 2007 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Cüneyt Polat, este un resortisant turc născut în 1959 și rezident în Tekirda. Acesta este reprezentat în fața Curții de către dl Kanar, avocat la Istanbul. Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Procedura penală inițiată împotriva reclamantului la 4 septembrie 2005, reclamantul, cu sprijinul și sprijinul PKK, o organizație ilegală armată, a fost arestată și reținută de forțele de securitate din Istanbul. În aceeași zi, reclamantul a fost examinat de un specialist în spitale din spitalul dr Sadi Konuk. Acesta din urmă a constatat o incizie epidermică și subepidermică de 2'3 cm în capul reclamantului. În declarația sa către Hotărârea de Securitate, reclamantul și-a negat apartenența la organizația ilegală respectivă și a desfășurat activități în numele acesteia. La 5 septembrie 2005, reclamantul a fost examinat de către Institutul de Medicină Legală, care a arătat că rănile reclamantului necesitau o intervenție medicală simplă și că nu exista niciun risc vital. După spusele reclamantului, acesta a fost rănit de loviturile de baston ale polițiștilor în timpul arestării și nu a fost supus abuzurilor în direcția de siguranță. Partea relevantă a raportului medical întocmit poate fi tradusă după cum urmează: : Starea generală de sănătate a pacientului este normală, el este conștient, [este] orientat, [el] a cooperat, edem suturat pe partea parietala stânga, dichimoză roșie de 1.5 Degetul mâinii stângi, [quil'il a declarat] că sunt cauzate de loviturile de baston la arestarea sa (...) mail. În aceeași zi, reclamantul a fost pus în arest provizoriu. Printr-un act de acuzare din 17 octombrie 2005, procurorul Republicii Dalja l-a acuzat pe reclamant pentru ajutor și sprijin pentru PK. În cursul procedurii penale, mai multe audieri au stat în fața instanței judecătorești în care se afla instanța de judecată, care a dispus, la sfârșitul fiecărei audieri, menținerea în detenție provizorie a reclamantului, având în vedere calitatea infracțiunilor și conținutul dosarului. Mai mulți martori au fost audiați și reclamantul a avut posibilitatea de a contesta mărturiile martorilor aflați în întreținere. La 19 februarie 2007 și la 26 martie 2007, reclamantul a formulat două opoziții împotriva deciziilor de menținere în arest provizoriu din 13 februarie 2007 și 20 martie 2007, care au fost respinse la 28 februarie 2007 și, respectiv, la 6 aprilie 2007, având în vedere calitatea încălcării dreptului comunitar și conținutul dosarului, aceste acțiuni în opoziție au fost examinate și respinse la dosar. Prin hotărârea din 20 martie 2007, tribunalul a condamnat reclamantul la o pedeapsă cu închisoarea de 10 ani și la o amendă de 300 de lire turcești (aproximativ 160 de euro) pentru transferul de produse explozive și periculoase fără permisiunea autorităților competente și pentru apartenența la o organizație ilegală. La 23 mai 2007, reclamantul a luat măsuri împotriva acestei hotărâri. Printr-o hotărâre din 28 ianuarie 2008, Curtea de Casație a confirmat hotărârea pronunțată de Curtea. Investigație penală cu privire la polițiștii de poliție la 4 decembrie 2006, reclamantul a depus o plângere împotriva polițiștilor de poliție pe care l-a considerat răspunzător pentru rănirea sa. Printr-o ordonanță de nejudiciare din 18 mai 2007, procurorul Republicii Bakirköy concluzionează că nu există dovezi care să demonstreze că faptele în litigiu fuseseră comise de polițiști și că declarațiile reclamantului nu au fost convingătoare. La 20 septembrie 2007, reclamantul a contestat acest ordin de refuz. Printr-o decizie din 5 decembrie 2007, având în vedere lipsa unor dovezi care să demonstreze că faptele în litigiu fuseseră comise de polițiști, președintele instanței de judecată a fost informat cu privire la ordonanța de nejudiciare atacată. La 5 februarie 2009, această decizie a fost notificată reprezentantului reclamantului. Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge că a suferit abuzuri în timpul arestării sale, în special că se plânge de bătăile de băț ale polițiștilor în timpul arestării sale. Invocând articolele 6 alineatul (1) și 13 din convenție, reclamantul susține că instanța nu a examinat în mod corespunzător toate dovezile și nici nu a tras concluziile care au stat la baza plângerii sale împotriva poliției. Invocând, de asemenea, art. 6 alineatul (3) litera (d) din Convenție, reclamantul susține că autoritățile naționale au luat în considerare mărturiile polițiștilor, dar nu și ale acestora. În plus, invocând articolele 5 alineatul (3) și 6 alineatul (2) din Convenție, reclamantul se plânge de durata excesivă a detenției sale provizorii. Invocând articolele 6 alineatul (1) și 5 alineatul (3) din convenție, acesta se plânge, de asemenea, de durata procedurilor penale inițiate împotriva sa. Pe teren de la art. 6 alin. (3) lit. (b) și (d) și 13 din Convenție, reclamantul susține că nu a dispus de timpul și de facilitățile necesare pregătirii apărării sale în fața instanței de judecată, în măsura în care nu a avut posibilitatea de a interoga anumiți martori necesari apărării sale în timpul procedurii penale împotriva sa. Pe de altă parte, reclamantul susține că respingerea cererilor sale suplimentare de competență a afectat procesul în fața instanței de judecată. Invocând articolele 6 alineatul (1) și 13 din convenție, reclamantul se plânge și de lipsa unei căi de atac în dreptul intern care să îi permită să își exercite dreptul la libertate și la securitate din cauza lipsei unei detenții în cadrul procedurii privind recursul în opoziție împotriva deciziilor de menținere în detenție. A fost reclamantul supus, cu încălcarea articolului 3 din convenție, unor tratamente inumane sau degradante? În special, rănile menționate în rapoartele medicale corespund afirmațiilor specifice ale reclamantului cu privire la relele tratamente pe care le-ar fi suferit din cauza protecției procedurale împotriva tratamentelor inumane sau degradante (a se vedea Labita c. Italia [GC], nr 26772/95, § 131, CEDH 2000 IV), ancheta efectuată în speță de autoritățile interne a îndeplinit cerințele articolului 3 din convenție? Guvernul este invitat să comunice Curții o copie a tuturor documentelor referitoare la ancheta desfășurată la nivel național împotriva membrilor forțelor de ordine implicate în acest caz.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă