CASE OF TSIMEYKO v. UKRAINE

CAUZA CU STIMEYKO v. UKRAINE (Documentul nr. 32960/13) HOTĂRÂREA DE JUSTERE Strasburg 27 iunie 2024 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Tsimeyko v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Lado Chanturia , Președintele Stéphanie Mourou-Vikström, Mykola Gnatovskyy , judecători și Martina Keller , Grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere: cererea (nu. 32960/13) împotriva Ucrainei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 17 mai 2013 de către un național ucrainean, dl Bogdan Andreyevich Tsimeyko („reclamantul”), care s-a născut în 1958, locuiește în Kyiv și a fost reprezentat de dl M.V. Kamenyev, avocat care practică în Kyiv; hotărârea de a anunțarea plângerile în temeiul articolelor 11 și 13 din Convenție către Guvernul Ucrainean („Guvernul”), reprezentate de agentul interimar, dna Olga Davydchuk, și de a declara restul cererii inadmisibile având deliberat în privat la 6 iunie 2024, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: Cazul se referă la plângerea reclamantului că a fost împiedicat să facă evenimente publice și că nu are un remediu în acest sens (articolele 11 și 13 din Convenție). Reclamantul a fost proprietarul societății S. și șeful unei ONG-uri care reprezentau investitorii băncii O. care au falimentat. Demonstrația reclamantului în fața comisiei electorale centrale Alegerile parlamentare au fost programate pentru 28 octombrie 2012 La 23, 25 și 26 octombrie 2012 mai multe organizații neguvernamentale au informat administrația de stat Kyiv că au intenționat să desfășoare demonstrații în fața Comisiei Electorale Centrale. La 27 octombrie 2012, Curtea Administrativă de District Kyiv a impus o interdicție generală privind organizarea evenimentelor publice în fața Comisiei Electorale Centrale din 28 octombrie până la 12 noiembrie 2012. Curtea a făcut trimitere la art. 39 din Constituție și la art. 182 din Codul de Justiție Administrativă. Societatea S. a apelat împotriva acestei decizii. La 29 octombrie 2012, reclamantul a sosit la Comisia Electorală Centrală care intenționează să organizeze o demonstrație. Poliția i-a informat că, în temeiul unei hotărâri din 27 octombrie 2012, el nu a fost autorizat să facă acest lucru și a plecat. Poliția a acuzat reclamantul cu o infracțiune administrativă în temeiul articolului 185-1 din Codul de Justiție Administrativă (violarea procedurii de desfășurare a evenimentelor publice), dar instanțele l-au achitat, după ce nu au găsit niciun delict de corpus în acțiunile sale, subliniind că poliția nu a specificat în ce mod reclamantul a încălcat această dispoziție. La 20 decembrie 2012, Curtea Administrativă de Apel a respins recursul societății S. și a susținut decizia din 27 octombrie 2012 în plus invocarea Deciziei Consiliului Municipal al Kyiv din 24 iunie 1999 privind aprobarea Regulamentelor temporare privind procedura de organizare și de organizare a evenimentelor publice neguvernamentale privind politica, religia, cultura, educația, sportul sau alte aspecte. La 22 februarie 2013, Curtea Administrativă Superioră a respins recursul în casație depus de societatea S. Demonstrații reclamantului În fața băncii naționale În fiecare joi, 2006-2012, reclamantul a efectuat demonstrații pașnice în fața Băncii Naționale. 10. La 2 februarie și 15 octombrie 2012, reclamantul a informat administrația de stat Kyiv că intenționează să facă demonstrații în fața Băncii Naționale protestând împotriva unei investigații penale presupuse ineficace împotriva unui oficial al Băncii Naționale și împotriva presupuselor acțiuni ilegale ale poliției în ceea ce privește afacerea reclamantului. La 29 octombrie 2012, Curtea Administrativă de districtul Kyiv, referindu-se la art. 182 din Codul de Justiție Administrativă, a interzis demonstrațiile pe care organizațiile neguvernamentale T., K., A, V. și P. au intenția de a deține în fața Băncii Naționale din 30 octombrie până la 31 decembrie 2012. La 1 noiembrie și 8 noiembrie 2012, reclamantul, însoțit de un grup de oameni, a sosit la Banca Națională pentru a organiza demonstrațiile sale obișnuite de joi. Poliția a dispersat demonstrațiile, referindu-se la o decizie din 29 octombrie 2012 (a se vedea punctul 11 mai sus). 13. Poliția a acuzat reclamantul cu o infracțiune administrativă în temeiul articolului 185-1 din Codul de Justiție Administrativă (violarea procedurii de desfășurare a evenimentelor publice), dar instanțele l-au achitat, după ce a constatat că nu a încălcat nicio legislație și că hotărârea din 29 octombrie 2012 nu se aplică acestuia. În 2013 reclamantul s-a plâns la procurori, încercând să inventeze anchete penale cu privire la acțiunile poliției care l-au împiedicat să efectueze demonstrații la 1 și 8 noiembrie 2012. Acțiunea penală cu privire la plângerea reclamantului a fost închisă și redeschisă de mai multe ori. La 12 februarie 2020 Curtea de district Pecherskyy a anulat hotărârea procurorilor de a încheia procedura și le-a ordonat să relueze ancheta. Rămân necunoscut ceea ce s-a întâmplat cu procedura după aceea. Hotărârile de judecată din 5 decembrie 2012 și 28 februarie 2013 La 5 decembrie 2012, Curtea Administrativă de District Kyiv a interzis Compania S. și toate celelalte persoane să organizeze evenimente publice în fața Băncii Naționale din 6 decembrie 2012 până la 31 martie 2013. 16. Curtea a făcut trimitere la art. 39 din Constituție, art. 182 din Codul de Justiție Administrativă, decretul Presidium al Supremului Sovietic al URSS din 28 de ani. Iulie 1988 privind procedura de organizare și de organizare a reuniunilor, raliilor, marșuri de stradă și demonstrații în URSS, precum și decizia din 24 iunie 1999 (a se vedea punctul 7 de mai sus). La 19 martie 2013, Curtea de Apel din districtul Kyiv a susținut această decizie adăugând această companie S. Nu au informat administrația de stat câte persoane vor participa la evenimentul său care a împiedicat autorităților să se pregătească în mod corespunzător pentru demonstrație. La 9 aprilie 2013, Curtea de Administrație Superioră a respins apelul în casație depus de societatea S. 17. La 28 februarie 2013, Curtea Administrativă de districtul Kyiv a interzis toate demonstrațiile în fața Oficiului Procurorului General, de la 1 martie la 30 aprilie 2013, citand art. 182 din Codul de Justiție Administrativă. Reclamantul a apelat, dar nu în folos. EVALUAREA TRIBUNALULUI 18. Reclamantul s-a plâns, referindu-se la art. 11 din Convenție, că a fost împiedicat să organizeze evenimente publice în fața Comisiei Electorale Centrale la 29 octombrie 2012, și în fața Băncii Naționale la 1 și 8 noiembrie 2012, precum și de la 6 decembrie 2012 la 31 martie 2013. De asemenea, el s-a plâns în conformitate cu aceeași dispoziție că o decizie a instanței din 28 februarie 2013 a interzis toate demonstrațiile din fața Procurorului General. Reclamantul s-a plâns în continuare că nu are un remediu eficace în ceea ce privește plângerile de mai sus (art. 13 din Convenție). 19. Observațiile guvernului nu au fost incluse în dosarul de caz, deoarece au fost depuse din timp. 20. În observațiile sale, reclamantul și-a menținut plângerile. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 11 DE CONVENȚIE 21. Principiile generale aplicabile în acest caz și dreptul intern relevant sunt rezumate în Vyerentsov v. Ucraina , nr. 20372/11, §§ 57, 11 aprilie 2013, și Cheremskyy c. Ucraina , nr. 20981/13, §§ 11 13 și §§ 25-33, 7 decembrie 2023. Evenimentele din 29 octombrie, 1 și 8 noiembrie 2012 22. Curtea constată că această parte a cererii nu este în mod manifestant bolnavă fondată în sensul articolului 35 § 3 litera (a) din Convenție sau inadmisibilă pe niciun alt motiv. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. 23. Curtea remarcă că, la 29 octombrie 2012, poliția a interzis demonstrația reclamantului să se refere la o interdicție generală a demonstrațiilor impuse prin decizia instanței din 27 octombrie 2012. La 1 și 8 noiembrie 2012, poliția a dispersat demonstrațiile reclamantului în fața Băncii Naționale, referindu-se la o hotărâre din 29 octombrie 2012. 24. Mai târziu, poliția a acuzat reclamantul de infracțiuni administrative pentru evenimentele din 29 octombrie, 1 și 8 noiembrie 2012, însă instanțele l-au achitat după ce a declarat că nu a încălcat nicio legislație (a se vedea punctele 6, 13 și 14 de mai sus). 25. Acest lucru este suficient pentru ca Curtea să concluzioneze că acțiunile poliției la 29 octombrie, 1 și 8 noiembrie 2012 nu au fost bazate pe lege în sensul articolului 11 § 2 din convenție și au existat o încălcare a acestei dispoziții. Hotărârea Curții din 5 decembrie 2012 26. De la 6 decembrie 2012 la 31 martie 2013, reclamantul nu a putut organiza demonstrațiile sale obișnuite în fața Băncii Naționale, deoarece o hotărâre a instanței din 5 decembrie 2012 a interzis toate demonstrațiile din cadrul acestei perioade. 27. Curtea constată că a examinat în detaliu dispozițiile legislative la care Curtea Administrativă de District de Kyiv a menționat în decizia sa din 5 decembrie 2012 (a se vedea Cheremskyy c. Ucraina , citat mai sus §§ 29-40) și a constatat că nu au îndeplinit cerințele de calitate a legii. În special, exercițiul de reglementare de către autoritățile locale cu privire la o chestiune atât de importantă ca libertatea de asamblare nu pare să aibă o bază juridică în legislația ucraineană. Decretul Presidium al Supremului Sovietic al URSS din 28 de ani Iulie 1988, art. 39 din Constituție și art. 182 din Codul de Justiție Administrativă, luat separat sau cumulativ, nu constituie, de asemenea, un motiv juridic suficient pentru a impune restricții privind dreptul la libertatea de asamblare. Prin urmare, nu este necesar să se verifice dacă celelalte două cerințe (obiectiv legitim și necesitatea interferenței) prevăzute la art. 11 § 2 au fost respectate. 28. Curtea nu consideră niciun motiv să se îndepărteze de concluziile sale în acest caz. În consecință, a existat o încălcare a articolului 11 din convenție. Decizia din 28 februarie 2013 29. În ceea ce privește decizia din 28 februarie 2013, Curtea observă că plângerea reclamantului în acest sens este destul de generală și nu este clar dacă reclamantul a intenționat de fapt să depună o demonstrație în fața Oficiului Procurorului General. Curtea consideră că, având în vedere tot materialul în posesia sa și în măsura în care chestiunile pe care le-a făcut-o sunt în competența sa, plângerea sa în acest sens nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și a libertăților consemnate în Convenția sau în Protocolurile sale. 4 din Convenție. ALEGAT ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 13 AL CONVENȚIEI 30. Având în vedere concluziile sale în temeiul articolului 11 în ceea ce privește decizia din 28 februarie 2013, Curtea consideră că reclamantul nu a avut o cerere argumentabilă în temeiul articolului 13 în ceea ce privește această decizie. 31. În ceea ce privește restul deciziilor instanțelor contestate, având în vedere concluziile sale în temeiul articolului 11 din Convenție, Curtea concluzionează că reclamantul a avut o cerere argumentară cu privire la drepturile sale în temeiul articolului 13. 32. Noțiunea de remediere eficace a însemnat că reclamantul ar fi putut avea apelurile sale împotriva hotărârilor din 27 și 29 octombrie 2012 și 5 decembrie 2012 examinate de instanțe înainte de data evenimentelor planificate (a se vedea Baczkowski și alții c. Polonia) , nr. 1543/06, §§ 83-84, 3 mai 2007). 33. Când reclamantul a sosit la Comisia Electorală Centrală la 29 octombrie 2012 și la Banca Națională la 1 noiembrie 2012, el nu a fost conștient de hotărârile judecătorești care interziceu evenimentele publice în apropierea acestor instituții. Din aceste motive, el nu a putut apela împotriva lor înainte de data evenimentelor sale planificate. 34. De asemenea, este remarcabil că instanțele nu au fost obligate de nici un termen obligatoriu juridic să își dea deciziile finale înainte de data planificată a evenimentelor reclamante. Curtea nu este, prin urmare, convinsă că căile de recurs disponibile reclamantului, toate fiind de caracter post-hoc, ar putea oferi o soluție adecvată în ceea ce privește presupusele încălcări ale convenției (a se vedea 35. Curtea observă că ancheta privind plângerea reclamantului privind acțiunile de poliție la 1 și 8 noiembrie 2012 a rămas în suspensie de la 2013 până la cel puțin 2020. 36. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că reclamantul nu dispune de un remediu eficace în ceea ce privește plângerile sale în temeiul articolului 11 și că a existat o încălcare a articolului 13 din convenție. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 37. Reclamantul a solicitat 35 000 de euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciile morale. 38. Guvernul a susținut că această afirmație a fost complet nefondată deoarece drepturile reclamantului în temeiul Convenției nu au fost încălcate. 39. Având în vedere natura plângerilor reclamantei, Curtea consideră că constatarea unei încălcări, declanșând obligația statului contestat de a lua măsuri care vizează respectarea dreptului la libertatea de asamblare indicat în hotărârea Vyerentsov v. Ucraina , nr. 20372/11, 11 aprilie 2013, constituie suficientă satisfacție. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, declara plângerile referitoare la decizia din 28 februarie 2013 inadmisibilă și la restul cererii admisibile; susține că a existat o încălcare a articolului 11 din Convenție; susține că a existat o încălcare a articolului 13 din Convenție; că constatarea unei încălcări constituie, în sine, o satisfacție suficientă pentru orice prejudiciu moral suportate de reclamant; respinge restul cererii reclamantei pentru o justă satisfacție. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 27 iunie 2024, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Martina Keller Lado Chanturia Președintele adjunct al grefierului

FIFTH SECTION

CASE OF TSIMEYKO v. UKRAINE

(Application no. 32960/13)

JUDGMENT

STRASBOURG

27 June 2024

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Tsimeyko v. Ukraine,

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting as a Committee composed of:

Lado Chanturia

, President

,

Stéphanie Mourou-Vikström,

Mykola Gnatovskyy

, judges

,

and Martina Keller,

Deputy Section Registrar,

Having regard to:

the application (no.

32960/13) against Ukraine lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 17 May 2013 by a Ukrainian national, Mr Bogdan Andreyevich Tsimeyko (“the applicant”), who was born in 1958, lives in Kyiv and was represented by Mr M.V. Kamenyev, a lawyer practising in Kyiv;

the decision to give notice of the

complaints under Articles 11 and 13 of the Convention to the Ukrainian Government (“the

Government”), represented by the Acting Agent, Ms Olga Davydchuk, and to declare the remainder of the application inadmissible

Having deliberated in private on 6 June 2024,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

SUBJECT MATTER OF THE CASE

1.

The case concerns the applicant’s complaint that he had been prevented from holding public events and that he did not have a remedy in that respect (Articles

11 and 13 of the Convention).

2.

The applicant was the owner of company S. and the head of an NGO representing investors of bank O. which had gone bankrupt.

the applicant’s demonstration in front of the central electoral commission

3

.

Parliamentary elections were scheduled for 28 October 2012. On 23,

25 and 26 October 2012 several non-governmental organisations informed the Kyiv State Administration that they intended to hold demonstrations in front of the Central Electoral Commission.

4

.

On 27 October 2012 the Kyiv District Administrative Court imposed a general ban on holding public events in front of the Central Electoral Commission from 28 October to 12 November 2012. The court referred to Article 39 of the Constitution and Article 182 of the Code of Administrative Justice.

5.

Company S. appealed against this decision.

6

.

On 29 October 2012 the applicant arrived at the Central Electoral Commission intending to hold a demonstration. The police informed him that, pursuant to a judgment of 27 October 2012, he was not allowed to do so and he left. The police charged the applicant with an administrative offence under Article 185-1 of the Code of Administrative Justice (violation of the procedure for conducting public events), but the courts acquitted him, having found no

corpus delicti

in his actions, pointing out that the police had not specified in what manner the applicant had violated that provision.

7.

On 20 December 2012 the Kyiv Administrative Court of Appeal rejected the appeal of company S. and upheld the decision of 27 October 2012 additionally invoking the Decision of the Kyiv City Council of 24 June 1999 on the approval of the Temporary Regulations on the procedure for organising and holding non-governmental public events concerning politics, religion, culture, education, sport or other issues.

8.

On 22 February 2013 the Higher Administrative Court rejected the appeal in cassation lodged by company S.

The applicant’s DEmonstrations In front of the national bank

9

.

Every Thursday from 2006 to 2012 the applicant conducted peaceful demonstrations in front of the National Bank.

10.

On 2 February and 15 October 2012, the applicant informed the Kyiv State Administration that he intended to hold demonstrations in front of the National Bank protesting against an allegedly ineffective criminal investigation against an official of the National Bank, and against alleged illegal actions of the police in respect of the applicant’s business.

11

.

On 29 October 2012 the Kyiv District Administrative Court, referring to Article 182 of the Code of Administrative Justice, banned demonstrations which the non-governmental organisations T., K., A, V., and P. intended to hold in front of the National Bank from 30 October to 31 December 2012.

12

.

On 1 November and 8 November 2012, the applicant, accompanied by a group of people, arrived at the National Bank to hold his usual Thursday demonstrations. The police dispersed the demonstrations, referring to a decision of 29 October 2012 (see paragraph 11 above).

13.

The police charged the applicant with an administrative offence under Article 185-1 of the Code of Administrative Justice (violation of the procedure for conducting public events), but the courts acquitted him, having found that he had not violated any legislation and that the judgment of 29

October 2012 did not apply to him.

14

.

In 2013 the applicant complained to the prosecutors, seeking to institute criminal investigations into the actions of the police preventing him from holding demonstrations on 1 and 8 November 2012. Criminal proceedings into the applicant’s complaint were closed and re-opened several times. On 12 February 2020 the Pecherskyy District Court quashed the prosecutors’ decision to terminate the proceedings and ordered them to resume the investigation. It remains unknown what happened to the proceedings after that.

court decisions of 5 December 2012 and 28 february 2013

15

.

On 5 December 2012 the Kyiv District Administrative Court prohibited Company S. and all other persons from organising public events in front of the National Bank from 6 December 2012 to 31 March 2013.

16.

The court referred to Article 39 of the Constitution, Article 182 of the Code of Administrative Justice, the Decree of the Presidium of the Supreme Soviet of the USSR of 28

July 1988 on the procedure for organising and holding meetings, rallies, street marches and demonstrations in the USSR, and the Decision of 24 June 1999 (see paragraph 7 above). On 19 March 2013 the Kyiv District Court of Appeal upheld this decision adding that company S. had not informed the State Administration how many people would participate at its event which prevented the authorities from properly preparing for the demonstration. On 9 April 2013 the Higher Administrative Court rejected the appeal in cassation lodged by company S.

17.

On 28 February 2013 the Kyiv District Administrative Court prohibited all demonstrations in front of the Prosecutor General’s Office from 1 March to 30 April 2013 citing Article 182 of the Code of Administrative Justice. The applicant appealed but to no avail.

THE COURT’S ASSESSMENT

18.

The applicant complained, referring to Article 11 of the Convention, that he had been prevented from holding public events in front of the Central Electoral Commission on 29 October 2012, and in front of the National Bank on 1 and 8 November 2012, as well as from 6 December 2012 to 31 March 2013. He also complained under the same provision that a court decision of 28 February 2013 banned all demonstrations in front of the Prosecutor General’s Office. The applicant further complained that he did not have an effective remedy in respect of the above complaints (Article 13 of the Convention).

19.

The Government’s observations were not included in the case file as they had been lodged out of time.

20.

In his observations the applicant maintained his complaints.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 11 OF THE CONVENTION

21.

The general principles applicable in the present case and the relevant domestic law are summarized in

Vyerentsov v. Ukraine

, no. 20372/11, §§

52

‑

57, 11 April 2013, and

Cheremskyy v. Ukraine

, no. 20981/13, §§ 11

‑

13 and §§ 25-33, 7 December 2023.

Events on 29 October, 1 and 8 November 2012

22.

The Court notes that this part of the application is not manifestly ill

‑

founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention or inadmissible on any other grounds. It must therefore be declared admissible.

23.

The Court observes that on 29 October 2012 the police prohibited the applicant’s demonstration referring to a general ban on demonstrations imposed by a court decision of 27 October 2012. On 1 and 8 November 2012 the police dispersed the applicant’s demonstrations in front of the National Bank referring to a court decision of 29 October 2012.

24.

Later on, the police charged the applicant with administrative offences for the events on 29 October, 1 and 8 November 2012, but the courts acquitted him having stated that he had not violated any legislation (see paragraphs 6, 13 and 14 above).

25.

This is sufficient for the Court to conclude that the actions of the police on 29 October, 1 and 8 November 2012 were not based on law within the meaning of Article 11

Court decision of 5 December 2012

26.

From 6 December 2012 to 31 March 2013 the applicant could not hold his usual demonstrations in front of the National Bank because a court decision of 5 December 2012 banned all demonstrations there during that period.

27.

The Court notes that it examined in detail the legislative provisions to which the Kyiv District Administrative Court referred in its decision of 5

December 2012 (see

Cheremskyy v. Ukraine

, cited above, §§ 29-40) and found that they did not meet the Convention requirements of quality of the law. In particular, the rule-making exercise by local authorities on such an important matter as freedom of assembly does not appear to have a legal basis in Ukrainian law. The Decree of the Presidium of the Supreme Soviet of the USSR of 28

July 1988, Article 39 of the Constitution and Article 182 of the Code of Administrative Justice, taken separately or cumulatively, also do not constitute a sufficient legal ground for imposing restrictions on the right to freedom of assembly. Therefore, there is no need to verify whether the other two requirements (legitimate aim and necessity of the interference) set forth in Article 11 § 2 have been complied with.

28.

The Court sees no reason to depart from its findings in the present case. Accordingly, there has been a violation of Article 11 of the Convention.

Decision of 28 February 2013

29.

As so far as the decision of 28 February 2013 is concerned, the Court observes that the applicant’s complaint in this respect is rather general, and it is unclear whether the applicant actually intended to hold a demonstration in front of the Prosecutor General’s Office.

The Court considers that, in the light of all the material in its possession and in so far as the matters complained of are within its competence, his complaint in this respect does not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms enshrined in the Convention or the Protocols thereto. It follows that this part of the application must be rejected in accordance with Article

35 §

4 of the Convention.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 13 OF THE CONVENTION

30.

In view of its finding under Article 11 in respect of the decision of 28

February 2013, the Court considers that the applicant did not have an arguable claim under Article 13 in respect of this decision.

31.

As regards the rest of the disputed court decisions, in view of its findings under Article 11 of the Convention,

the Court concludes that the applicant had an arguable claim concerning his rights under Article 13.

32.

The notion of effective remedy meant that the applicant should have been able to have his appeals against the decisions of 27 and 29 October 2012 and 5 December 2012 examined by the courts before the date of the planned events (see

Baczkowski and Others v. Poland

, no. 1543/06, §§ 83-84, 3 May 2007).

33.

When the applicant arrived at the Central Electoral Commission on 29

October 2012 and the National Bank on 1 November 2012, he was not aware of the court decisions prohibiting public events near those institutions. For these reasons he could not appeal against them before the dates of his planned events.

34.

It is also notable that the courts were not obliged by any legally binding time-frame to give their final decisions before the planned date of the applicant’s events. The Court is not therefore persuaded that the remedies available to the applicant, all of them being of a post-hoc character, could provide adequate redress in respect of the alleged violations of the Convention (see

Baczkowski and Others v. Poland

, cited above).

35.

The Court observes that the investigation into the applicant’s complaint regarding the police actions on 1 and 8 November 2012 remained pending from 2013 until at least 2020.

36.

In the light of the above, the Court considers that the applicant did not have an effective remedy in respect of his complaints under Article 11 and there was a violation of Article 13 of the Convention.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

37.

The applicant claimed 35,000 euros (EUR) in respect of non

‑

pecuniary damage.

38.

The Government submitted that this claim was fully unsubstantiated because the applicant’s rights under the Convention had not been violated.

39.

Having regard to the nature of the applicant’s complaints, the Court considers that the finding of a violation, triggering the respondent State’s obligation to take measures aimed at ensuring the respect of the right to freedom of assembly indicated in the judgment of

Vyerentsov v. Ukraine

, no.

20372/11, 11 April 2013, constitutes sufficient just satisfaction.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Declares

the complaints concerning the decision of 28 February 2013 inadmissible and the remainder of the application admissible;

Holds

that there has been a violation of Article 11 of the Convention;

Holds

that there has been a violation of Article 13 of the Convention;

Holds

that the finding of a violation constitutes in itself sufficient just satisfaction for any non-pecuniary damage sustained by the applicant;

Dismisses

the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 27 June 2024, pursuant to Rule

77

§§

2 and 3 of the Rules of Court.

Martina Keller

Lado Chanturia

Deputy Registrar

President