3ra-67/26 — Anularea actului administrativ individual defavorabil și obligarea emiterii actului administrativ favorabil

La 28 martie 2025, Nazarenko Victor a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului General pentru Migrație MAI, Direcția Regională Nord, privind anularea actului administrativ defavorabil și obligarea emiterii actului administrativ favorabil.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a menționat că, s-a născut la **** în or. ****, reg. ****, ****, cetățean al Federației Ruse, de naționalitate **** și de religie ****. A locuit în Ucraina, dar din cauza războiului, pentru a-și salva viața a fost impus în anul 2024 să caute refugiu în Republica Moldova.

La 24 iunie 2024, a solicitat azil pe teritoriul Republicii Moldova. Prin Decizia nr. 690/25/DAA din 06 martie 2025, Inspectoratul General pentru Migrație Direcția regional Nord a respins cererea de azil, pe motiv că nu îndeplinește condițiile necesare pentru acordarea unei forme de protecție conform Legii 270/2008 privind azilul în Republica Moldova.

A prezentat Direcției regionale Nord Serviciul azil și apatridie pașaportul național nr.732505799 eliberat la 22 aprilie 2014, valabil până la 02 aprilie 2024.

Cu referire la pașaportul expirat, reclamantul a indicat că, la 31 martie 2024, a venit din Ucraina în Republica Moldova din cauza războiului și având actele cu termenul expirat, a solicitat perfectarea actelor la ambasada Federației Ruse în Republica Moldova.

Reclamantul a menționat că scopul venirii sale în Republica Moldova a fost salvarea propriei vieți și obținerea protecției, nu perfectarea unui nou pașaport la Ambasada Federației Ruse în Republica Moldova, fiind calificate de comisie drept o aventură.

A susținut că intenționează să se întoarcă în Ucraina după încheierea războiului, în condițiile în care viața sa nu va mai fi amenințată, iar până atunci a solicitat acordarea protecției internaționale, sub forma recunoașterii statutului de refugiat.

Sub aspectul elementului subiectiv și al celui obiectiv, rezultă existența unei temeri bine întemeiate de persecuție, întemeiată pe unul dintre motivele 1 prevăzute de Convenția de la Geneva din 1951, respectiv opinia politică și a situației de război.

Reclamantul a opinat că, întrunește condițiile prevăzute de art.17 alin.(1) din Legea privind azilul în Republica Moldova nr. 270 din 18 decembrie 2008.

A susținut că motivarea deciziei de respingere a cererii de azil este una formală și insuficientă. În opinia reclamantului, autoritatea publică nu a prezentat o argumentare adecvată privind excluderea sa de la recunoașterea statutului de refugiat, ceea ce conferă actului administrativ un caracter arbitrar.

Totodată, reclamantul a apreciat ca fiind nefondată și absurdă concluzia reținută în decizie, potrivit căreia, la o vârstă matură, și-ar fi părăsit domiciliul și țara de origine fără motive serioase, fiind motivat de dorința de aventură sau de a „vedea lumea”, în contextul situației de război existente în statul său de origine.

A mai indicat că în decizia emisă de pârât se menționează că pe teritoriul Federației Ruse nu s-ar desfășura în prezent un conflict armat internațional sau intern care să justifice aplicarea dispozițiilor legale relevante, că el nu ar fi fost constrâns să părăsească Federația Rusă și că situația din țara sa de origine nu ar genera un risc pentru viața sau securitatea sa în cazul revenirii. În acest context, a susținut că argumentele reținute de comisie echivalează, în esență, cu negarea existenței războiului dintre Federația Rusă și Ucraina.

Reclamantul, Victor Nazarenco, a solicitat anularea deciziei de nr.690/25/DAA din 06 martie 2025 și obligarea pârâtului să acorde statutul de refugiat

Prin decizia din 16 octombrie 2025 a Curţii de Apel Nord, s-a respins cererea de apel depusă de Victor Nazarenco, reprezentat de avocata Maria Corolevschi, şi s-a menţinut hotărârea din 19 mai 2025 a Judecătoriei Bălți, sediul Central.

În motivarea soluției sale, instanța de apel a reținut că Nazarenko Viktor s-a născut la **** în or. ****, reg. ****, ****, cetățean al ****, de naționalitate **** și de religie ****, pe teritoriul Federației Ruse a locuit în regiunea **** în orașul ****, motivul pentru solicitarea azilului în Republica Moldova a fost indicat: în opoziție cu Putin, opinia politică.

Cu referire la argumentul apelantului despre existența unei temeri bine întemeiate de persecuție din cauza opiniei politice și a situației de război, instanța de apel a menționat faptul că, a plecat din Federația Rusă, fără a avea careva limitări din partea autorităților, mai mult ca atât, în legătură cu expirarea termenului pașaportului eliberat în Federația Rusă, la 05 aprilie 2024, s-a adresat Ambasadei Federației Ruse din Republica Moldova pentru confirmarea cetățeniei în scopul perfectării noului pașaport. Deci, apelantul a plecat din Federația Rusă benevol, nefiind supus unor acţiuni represive din partea autorităţilor care i-ar pune în pericol viaţa.

Conform reglementărilor internaţionale şi naţionale, statutul de refugiat sau cererea de azil trebuie să fie solicitată din motive legitime, respectiv, din cauza persecuţiilor sau a temerii temeinice de a fi persecutat în ţara de origine. Dacă se dovedeşte că cererea de azil a fost depusă în scopuri administrative, pentru a obţine doar un statut de legalizare pe teritoriul Republicii Moldova, aceasta poate fi considerată un abuz al procedurii de azil. Apelantul nu a prezentat dovezi că ar fi supus unor persecuţii în Federația Rusă şi că cererea sa ar fi fost motivată de temeri reale şi temeinice.

Instanța de apel a stabilit că reclamantul/apelant a folosit procedura de azil ca un mijloc pentru a obţine permisiunea de a rămâne în ţară, fară a îndeplini condiţiile legale pentru acordarea statutului de refugiat. Or, procedura de azil este destinată celor care fug de persecuţie şi care nu pot beneficia de protecţie în ţara de origine.

Instanța de apel a notat că Nazarenko Viktor nici în cadrul procedurii administrative de azil, nici la examinarea prezentei cauze în instanțele de judecată nu a prezentat dovezi plauzibile privind acţiunile de persecuţie ale autorităţilor ruseşti în adresa lui, că autorităţile ruse cunoşteau opiniile lui şi acestea ar fi dus la riscuri de persecuţie.

Instanța de apel a reținut că reclamantul/apelantul a invocat existența unor convingeri politice diferite de cele promovate de guvernul Federației Ruse. 3

Totuși, instanța de apel a apreciat că simpla deținere a unor opinii politice divergente nu constituie, prin ea însăși, un temei suficient pentru acordarea statutului de refugiat. Potrivit acesteia, opiniile politice pot justifica acordarea protecției internaționale numai în măsura în care există dovezi credibile și suficiente că persoana este expusă unui risc real de persecuție ca urmare a exprimării sau manifestării acestor opinii.

Chiar dacă apelantul și-a exprimat dezacordul față de politica externă a Federației Ruse, inclusiv față de agresiunea militară împotriva Ucrainei, instanța de apel a constatat că nu au fost prezentate probe care să demonstreze existența unei situații concrete de discriminare, persecuție sau alte măsuri represive exercitate de autoritățile ruse împotriva sa din acest motiv.

Instanța de apel a reținut, de asemenea, că, pentru a se constata existența unei temeri bine întemeiate de persecuție pe motive politice, este necesară demonstrarea unei legături între convingerile politice invocate și activitatea efectiv desfășurată de solicitant. În cazul în care persoana pretinde că este politician, activist civic sau participant activ la viața publică, aceasta trebuie să prezinte dovezi relevante privind implicarea sa, cum ar fi documente care atestă apartenența la un partid politic ori la o organizație obștească, articole de presă, fotografii de la mitinguri, manifestații sau alte evenimente publice, precum și declarații sau rapoarte emise de autorități, organizații pentru apărarea drepturilor omului ori alte persoane publice referitoare la activitatea sa.

Instanța de apel a stabilit că, nu au fost prezentate astfel de probe pentru a considera că există o probabilitate rezonabilă ca apelantul să fie supus acţiunilor ce ar duce la încălcarea drepturilor sale fundamentale care să constituie acte de persecuţie ce ar face aplicabile dispozițiile art. 45 alin. (1) și ( 2) din Legea nr. 270 privind azilul în Republica Moldova.

Recurentul a mai menționat că statutul de refugiat a fost solicitat din motive legitime, din cauza războiului în Ucraina și temerii de a fi persecutat în Federația Rusă, întrucît a menționat în ședința de judecată, că a fost amenințat și preîntâmpinat în Federția Rusă. Totodată, a susținut că, ce dovezi ar putea să prezinte, când fuge de persecuțiile statului unde este cenzură și dreptul la libera exprimare nu există, evident că a fost nevoit să fugă de a nu fi arestat și închis la închisoare pe motive politice.

La 28 ianuarie 2026, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimatului copia cererii de recurs depusă de Victor Nazarenco, reprezentat de avocata Maria Corolevschi, creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței.

Prin referința din 03 martie 2026, Inspectoratul General pentru Migrație a solicitat respingerea recursului, ca fiind nefondat.

Art. 245 din Codul administrativ: „Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiţie în termen de două luni de la pronunţarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabileşte un alt termen.”

Art. 2451 alin. (1) din Codul administrativ: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Art. 246 alin. (1) şi (2) lit. h) din Codul administrativ: „ (1) Curtea Supremă de Justiţie examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, 5 motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se comunică părţilor. (2) Recursul se declară inadmisibil în special când: recursul este vădit neîntemeiat.”

Astfel, cererea de recurs depusă de Victor Nazarenco, reprezentat de avocata Maria Corolevschi, la 16 ianuarie 2026, se consideră depus în termenul stabilit de lege.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea sau inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească, în condițiile Codului administrativ, exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil, bazat pe temeiuri concludente şi serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv al instanţei de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie reţine că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar şi cerinţa de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile şi esenţiale încălcări de drept procedural şi material capabile să răstoarne deciziile instanţei de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curţii de Apel Nord ca primă instanţă într-o eventuală examinare în fond şi invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul Curţii Supreme de Justiţie notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conţină o motivare convingătoare şi întemeiată în condiţiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanţele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului şi filtrului de admisibilitate.

Instanţa de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recursul depus de Victor Nazarenco, reprezentat de avocata Maria Corolevschi, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de Curtea de Apel Nord şi nu relevă interpretarea contrară a legii şi aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. 6

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că recursul depus, conţine obiecţii de fapt şi de drept similare celor expuse în cererea de chemare în judecată și cererea de apel, care au fost analizate de către Curtea de Apel Nord, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecinţă, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanţă, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenţiei.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei şi care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum şi dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii faţă de actul de dispoziţie pronunţat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curţii de Apel Nord şi o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări şi/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Nord, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că admisibilitatea recursului trebuie analizată în contextul rolului și funcției legale atribuite instanței judecătorești supreme, care constau, în principal, în asigurarea aplicării și interpretării unitare a legii în soluționarea cauzelor de contencios administrativ. În acest sens, orice cerere de recurs trebuie să fie motivată în concordanță cu aceste principii fundamentale, pentru a trece filtrul de admisibilitate şi a avea succes.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei [MC], 2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, 7 care se bucură în această privinţă de o anumită marjă de apreciere (a se vedea hotărârea CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85). Condiţiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO Levages Prestations Services c. Franţei, 1996, §45).

Curtea de la Strasbourg a mai reiterat că modul de aplicare a art. 6 din CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de specificul acestor proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național şi de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac şi procedurile care implică doar chestiuni de drept, şi nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea hotărârea CtEDO Helmers c. Suediei, 1991, §31, 36).

Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 şi art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Victor Nazarenco, reprezentat de avocata Maria Corolevschi, împotriva deciziei din 16 octombrie 2025 a Curții de Apel Nord. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 8 9