CtEDO 07.05.2013 Auto

LIMAN v. UKRAINE

RESPONDENT
UKR
HOTĂRÂRE
07.05.2013
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
LIMAN v. UKRAINE (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

Reclamantul, dl Oleg Nikolayevich Liman, este un național ucrainean, care s-a născut în 1973. Înainte de a fi închis reclamantul trăiește în regiunea Slovyansk, Donetsk. Guvernul ucrainean (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl N. Kulchytskyy. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 16 august 2002, reclamantul și doi complici au atacat și jefuit dl K.S., dna K.N. și dl K.Yu. La 27 august 2002, reclamantul a fost arestat de ofițeri de poliție după ce a fost identificat de dna K.N. La 30 mai 2003, Curtea de Oraș din Slovyansk („Curtea de Oraș”) a declarat reclamantul vinovat de jaf și l-a condamnat la zece ani și șase luni de închisoare, cu confiscare a proprietății sale. La 26 august 2003 și 17 iunie 2004, Curtea de Apel Donetsk („Curtea de Apel”) și, respectiv, Curtea Supremă, au susținut hotărârea din 30 mai 2003. La 2 iulie 2004, Curtea Orașului, în cursul procedurii civile, a ordonat reclamantului să plătească 84.837.10 hryvnia ucraineană (UAH) în ceea ce privește prejudiciu material și 20.000 UAH în ceea ce privește prejudiciile morale în favoarea dlui K.S. La 21 iulie 2004, reclamantul a apelat împotriva acestei hotărâri. La 17 septembrie 2004, Curtea de Apel a trimis apelul Tribunalului pentru o decizie privind dacă aceaceasta a fost pregătită în conformitate cu cerințele procedurale. 11. La 29 septembrie 2004, Tribunalul a constatat că recursul reclamantului nu a fost depus în mod corespunzător. Curtea a remarcat, în special, că recursul nu a fost scris; că nu conține informațiile necesare cu privire la celelalte părți la procedură; că nu a fost suficient de motivat; că nu au fost închise copii ale acestora pentru celelalte părți; și că taxa instanței pentru depunerea unui recurs nu a fost plătită. Prin urmare, instanța a invitat reclamantul să rectifice aceste deficiențe până la 18 octombrie 2004. Nu au fost incluse dovezi care sugerează că reclamantul a plătit o taxă judecătorească, iar reclamantul nu a solicitat scutirea de la plata taxei judecătorești. 14. La 29 noiembrie 2004, Curtea de Apel a remis recursul la Tribunalul Orașului și a sugerat să ia în considerare dacă ar trebui luate măsuri pentru a furniza reclamantului facilitățile necesare pentru a pregăti recursul în conformitate cu formalitățile procedurale. 15. La 20 martie 2005, reclamantul a semnat un acord cu avocatul G. 16 la 21 martie 2005, Tribunalul a prelungit termenul de apel împotriva hotărârii din 2 iulie 2004 și a acceptat apelul reclamantului. Această audiere a fost asistată de avocatul G. 17. La o dată neespecificată, cazul a fost trimis Curții de Apel. 18. La 11 mai 2005, Curtea de Apel a constatat că recursul reclamantului nu a fost din nou scris, prin urmare, a refuzat să deschidă procedurile de recurs și a returnat dosarul Tribunalului. 19. Dispozițiile relevante ale Codului de procedură civilă din 18 iulie 1963 (eficace până la 1 septembrie 2005, data în care a intrat în vigoare Codul de procedură civilă din 18 martie 2004) se află în hotărârea Volovik c. Ucraina (n. 15123/03, §§ 24-31, 6 decembrie 2007).

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă