MARDALE v. ROMANIA - [Romanian translation] by the SCM Romania and IER

Reclamanta, doamna Ioana Mardale, este cetățean român, s-a născut în 1955 și locuiește în Brăila. Aceasta este reprezentată în fața Curții de Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului (OADO), organizație neguvernamentală cu sediul în București.

Guvernul român („Guvernul) a fost reprezentat de Agentul guvernamental, domnul R.-H. Radu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, se pot rezuma după cum urmează.

Închirierea și cumpărarea unui apartament de către reclamantă

La 31 mai 1991, a fost încheiat un contract de închiriere a unui apartament din Brăila între reclamantă și Regia Autonomă de Administrare a Domeniului Public și Privat Brăila, administrator al imobilelor aparținând statului.

La 29 septembrie 1994, reclamanta a încheiat cu Brailoc un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect apartamentul sus-menționat. Reclamanta a plătit un avans de 10

Reclamanta susține că la 20 ianuarie 1997 a plătit ultima rată. La aceeași dată, un funcționar al Brailoc a întocmit un proces-verbal de punere în posesie a apartamentului.

Acțiunea în rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare încheiat în 1994

La 28 septembrie 2000, Direcția Serviciilor Publice Brăila („DSPB”), care i-a succedat lui Brailoc în 1995, a sesizat Judecătoria Brăila cu o acțiune în rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare din 1994 pentru neplata prețului.

Prin hotărârea din 8

Reclamanta a declarat apel, susținând că solicitase autorizația Brailoc de a plăti suma în rate lunare plătite direct vânzătorului, fără a mai fi necesară contractarea unui împrumut, că solicitarea sa fusese acceptată în octombrie 1994 și că de la data respectivă până în ianuarie 1997 achitase prețul integral. În susținerea sa, aceasta a prezentat cinci chitanțe și procesul-verbal din 20

Prin decizia din 12

Împotriva deciziei sus-menționate, DSPB a declarat recurs la Curtea de Apel Galați, susținând că acele chitanțe și procesul-verbal prezentate de reclamantă pentru a justifica plata ratelor erau false și că, în orice caz, aceasta nu ar fi plătit decât 244

La 28

Cu toate acestea, 24

La o dată neprecizată, curtea de apel a decis repunerea pe rol a cauzei.

În timpul ședinței din 18

Prin decizia definitivă din 18

Rezilierea contractului de închiriere încheiat în 1991

La 20

La 15 iunie 2005, DSPB a sesizat instanțele cu o a doua acțiune având ca obiect rezilierea contractului de închiriere, evacuarea reclamantei din apartament și plata chiriilor pentru perioada ianuarie 2000 – iunie 2005.

Prin sentința din 5 septembrie 2006, Judecătoria Brăila a respins cererile pentru rezilierea contractului de închiriere și evacuarea reclamantei, considerând că închirierea încetase deja în momentul cumpărării apartamentului de către reclamantă. Rezilierea acestui ultim contract prin decizia definitivă a Curții de Apel Galați din 18 noiembrie 2003 nu i-a reatribuit acesteia din urmă calitatea de locatară. Totuși, întrucât reclamanta a continuat să locuiască în apartament ulterior acestei date, cererea privind plata chiriilor a fost admisă de instanță pentru perioada noiembrie 2003 – iunie 2005.

Reclamanta a declarat apel împotriva acestei hotărâri în fața Tribunalului Brăila.

În ședința din 24 aprilie 2007, tribunalul a suspendat judecata, în temeiul art.

Procedura penală declanșată împotriva reclamantei

La 5 noiembrie 2001, DSPB a depus plângere penală împotriva reclamantei pentru fals și uz de fals. DSPB susținea că reclamanta prezentase, în cadrul procedurii având ca obiect rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare, un proces-verbal și chitanțe falsificate.

La 8 martie 2002, s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva reclamantei.

La 18 iulie 2002, poliția judiciară a județului Brăila a întocmit un raport de expertiză grafologică. În raport se constata că trei dintre chitanțele în litigiu prezentau modificări efectuate de reclamantă. La 12 noiembrie 2002, un nou raport a arătat că procesul-verbal din 20 ianuarie 1997 fusese de asemenea scris de reclamantă. Ca urmare a obiecțiilor formulate de reclamantă, poliția a dispus efectuarea unei expertize grafologice. La 17 iunie 2003, expertiza efectuată de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București a confirmat că procesul-verbal din 20 ianuarie 1997 fusese scris de reclamantă.

Audiată de organele de urmărire penală, reclamanta a declarat că plățile fuseseră efectuate, în realitate, de către tatăl ei în numele ei.

La 6 octombrie 2003, reclamantei i s-a făcut prezentarea materialului de urmărire penală.

Prin rechizitoriul din 14 decembrie 2003, Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila a dispus declanșarea acțiunii penale și trimiterea în judecată a reclamantei pentru fals și uz de fals. În baza probelor aflate la dosar, în special a rapoartelor de expertiză și a expertizei efectuate, parchetul a considerat că reclamanta falsificase chitanțele și procesul-verbal în litigiu, modificând mai multe chitanțe și un proces-verbal cu privire la un apartament pe care tatăl său îl cumpărase de la Brailoc în aceeași perioadă. Pe aceste documente, reclamanta modificase numele, numărul, data, suma plătită, precum și adresa apartamentului pentru care se făcuse plata. În schimb, antetul documentelor nu a fost schimbat. De asemenea, parchetul a constatat că una dintre chitanțe provenea de la CEC, instituție bancară de la care reclamanta, în cele din urmă, nu contractase niciun împrumut. Mai mult, procesul-verbal din 20 ianuarie 1997 avea numărul 746, deși ultimul proces-verbal întocmit de DSPB în 1997 avea numărul 586. În fine, funcționarul A.C., care ar fi semnat procesul-verbal, nu mai era salariat DSPB la acea dată. Parchetul a constatat că tot din probele aflate la dosar reieșea că reclamanta nici măcar nu semnase contractul de vânzare-cumpărare a apartamentului în 1994 și că se angajase prin declarații scrise, făcute în aprilie și mai 2000, să plătească chiriile datorate.

După un prim ciclu procesual încheiat cu o hotărâre de casare cu trimitere, cauza a fost repusă pe rolul Judecătoriei Brăila la 5 iulie 2005. Judecătoria a dispus, la cererea reclamantei, efectuarea unei expertize grafologice asupra celor două chitanțe care nu făcuseră încă obiectul niciunei expertize. La 26 martie 2007, o nouă expertiză efectuată de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București a stabilit că acele două chitanțe, acoperite parțial de cerneală, nu au fost completate de reclamantă.

Prin hotărârea din 25 mai 2007, în baza unui nou raport de expertiză grafologică, judecătoria a achitat-o pe reclamantă. Cu toate acestea, instanța a decis, în temeiul art.

Prin hotărârea din 18 noiembrie 2008, Tribunalul Brăila, în urma apelului declarat de parchet, a anulat hotărârea pronunțată în primă instanță și a condamnat-o pe reclamantă la 6

Prin hotărârea din 25 mai 2009, Curtea de Apel Galați a anulat hotărârea pronunțată în apel pe motivul nerespectării dreptului la apărare al reclamantei, care nu fusese asistată de avocatul său ales în timpul mai multor ședințe.

În urma reexaminării cauzei, Tribunalul Brăila a admis, prin hotărârea din 11 decembrie 2009, apelul parchetului, a anulat hotărârea pronunțată în primă instanță și a confirmat măsura anulării chitanțelor și a procesului-verbal. Cu toate acestea, tribunalul a constatat prescripția răspunderii penale și, în consecință, a dispus încetarea procesului.

Reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei din 11 decembrie 2009, solicitând continuarea procesului penal și achitarea sa.

Prin decizia definitivă din 27 aprilie 2010, Curtea de Apel Galați a respins recursul reclamantei și a confirmat hotărârea din 11 decembrie 2009 a Tribunalului Brăila. Făcând referire la probele aflate la dosar, curtea de apel a reținut că reclamanta falsificase chitanțele și procesul-verbal.

Evacuarea reclamantei din apartament

La 12 martie 2004, DSPB a solicitat executarea silită a hotărârii definitive din 8 decembrie 2000 pronunțate de Judecătoria Brăila (

La 20 septembrie 2005, reclamanta și fiul său au fost evacuați din apartament.

La 17 martie 2005, reclamanta a sesizat instanța cu o contestație a măsurilor de executare silită întreprinse de un executor judecătoresc în vederea evacuării sale din apartament.

Prin decizia din 16 iunie 2005, Judecătoria Brăila a respins contestația reclamantei.

În urma apelului reclamantei, Tribunalul Brăila, prin decizia definitivă din 12 octombrie 2005, a admis contestația reclamantei și a dispus anularea măsurilor întreprinse de executorul judecătoresc în procedura executării silite. Tribunalul a reținut că, în pofida rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului, contractul de închiriere continua să-și producă efectele.

În urma anulării măsurilor de executare silită, reclamanta a formulat o acțiune în vederea reinstalării sale în apartamentul în litigiu, în calitate de locatară.

Prin sentința din 28 februarie 2006, Judecătoria Brăila a admis acțiunea.

În urma apelului declarat de DSPB, Tribunalul Brăila, prin decizia din 12 iulie 2006, a anulat sentința judecătoriei, întrucât aceasta nu s-a pronunțat expres asupra condițiilor reinstalării reclamantei în apartament.

Prin sentința din 21 septembrie 2006, Judecătoria Brăila a admis acțiunea reclamantei și a dispus reinstalarea acesteia în apartament.

DSPB a atacat această sentință.

Prin decizia definitivă din 14 februarie 2007, Tribunalul Brăila a suspendat judecata, la cererea DSPB. În această privință, tribunalul a reținut că procedura pentru rezilierea contractului de închiriere și evacuarea reclamantei era pendinte pe rolul instanțelor (

La 20 iunie 2007, tribunalul a respins cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată de reclamantă.

Curtea nu a fost informată despre desfășurarea procedurii ulterior acestei date.

Plângerea penală formulată de reclamantă împotriva a doi agenți ai poliției judiciare

În decembrie 2004, reclamanta a depus două plângeri penale, fără constituire ca parte civilă, pentru abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, împotriva lui D.N., agent al poliției judiciare însărcinat cu ancheta declanșată împotriva sa (

Prin rezoluția din 26 iunie 2006, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a dispus neînceperea urmăririi penale, reținând că agenții de poliție acționaseră în exercitarea atribuțiilor lor și în conformitate cu legea. Decizia a fost confirmată în ultimă instanță prin decizia din 29 septembrie 2009 a Tribunalului Brăila.

Plângerea penală împotriva a doi avocați care au asistat-o pe reclamantă în cursul procedurilor

La 12 mai 2006, reclamanta a depus o plângere penală, fără constituire ca parte civilă, aducând acuzații împotriva unui avocat pe care îl angajase să o asiste în procedurile declanșate împotriva sa sau pe care ea însăși le declanșase. În cursul cercetării prealabile, reclamanta și-a îndreptat plângerea și împotriva unui al doilea avocat, care îl înlocuise pe primul. Reclamanta critica, în esență, modul în care cei doi avocați și-au îndeplinit obligațiile profesionale.

Prin rezoluția din 17 septembrie 2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a dispus neînceperea urmăririi penale. Rezoluția a fost confirmată, în recurs, de Înalta Curte de Casație și Justiție în data de 23 octombrie 2009.

Dispozițiile relevante din Codul de procedură civilă prevăd următoarele:

Invocând art.

Reclamanta susține, de asemenea, că rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare, prin hotărârea definitivă din 18 noiembrie 2003, aduce atingere dreptului său la protecția bunurilor sale, garantat la art.

Invocând art.

Cu privire la capătul de cerere întemeiat pe art.

Reclamanta se plânge că procesul încheiat cu rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului său nu a fost echitabil. Astfel, Curtea de Apel Galați a luat o decizie în baza rechizitoriului parchetului din 14 octombrie 2003 în cadrul procesului penal declanșat împotriva acesteia pentru fals și uz de fals, fără să aștepte soluționarea procesului. Aceasta invocă art.

Guvernul consideră că reclamanta a beneficiat de un proces echitabil, cu respectarea principiului contradictorialității și celui al egalității armelor. Pe de altă parte, din dosar nu reiese nicio lipsă aparentă de imparțialitate sau de independență din partea judecătorilor. Instanțele și-au motivat pe larg deciziile, răspunzând la argumentele părților. Guvernul subliniază, în special, că hotărârea Curții de Apel Galați din 18 noiembrie 2003 era întemeiată pe expertizele grafologice care i-au fost prezentate și care dovedeau falsificarea atât a chitanțelor ce atestau efectuarea plății, cât și a procesului-verbal de punere în posesie. În plus, reclamanta – care ar fi fost reprezentată de un avocat ales în faza de recurs - avea posibilitatea să formuleze toate argumentele pe care le considera utile pentru apărarea sa și de a solicita administrarea probelor conform normelor procedurii civile.

Curtea reamintește că nu îi revine sarcina de a se pronunța cu privire la erorile de fapt sau de drept prezumtiv comise de o instanță internă, sau de a substitui propria sa motivare celei formulate de instanțele naționale, decât dacă și în măsura în care aceste erori ar fi putut aduce atingere drepturilor și libertăților garantate de Convenție [

Pe de altă parte, deși art.

În prezenta speță, Curtea reține că inițial Curtea de Apel Galați a dat curs cererii reclamantei de suspendare a judecății în procedura având ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului până la soluționarea procedurii penale având ca obiect falsificarea atât a chitanțelor care atestau plata prețului apartamentului, cât și a procesului-verbal de punere în posesie. Odată ce parchetul a dispus trimiterea în judecată a reclamantei, în baza expertizelor grafologice, curtea de apel a repus cauza pe rol, la cererea părții adverse. Rechizitoriul și expertizele grafologice au fost depuse la dosarul curții de apel (

Într-adevăr, Curtea de Apel Galați a repus cauza pe rol, cu toate că procedura penală nu fusese soluționată definitiv. Cu toate acestea, Curtea consideră că decizia respectivă nu ar putea, ca atare, să vicieze procedura prin arbitrariu. Astfel, DSPB a prezentat mai multe expertize curții de apel, ceea ce i-a permis acesteia din urmă să își formeze o opinie cu privire la autenticitatea chitanțelor și a procesului-verbal pe care reclamanta intenționa să le utilizeze pentru a face dovada plății prețului apartamentului.

În motivarea hotărârii, curtea de apel nu s-a limitat la a face referire la rechizitoriul din 14 octombrie 2003, ci a făcut referire și la expertizele efectuate în cadrul procedurii penale. În această privință, Curtea reamintește că faptul că o instanță civilă face referire la înscrisuri obținute în cadrul procedurii penale nu poate ridica, în sine, o problemă în sensul art.

În prezenta speță, reclamanta nu a susținut în niciun moment că nu luase cunoștință de expertizele efectuate în cadrul procedurii penale (a se vedea,

De asemenea, Curtea reține că reclamanta a beneficiat de o procedură în contradictoriu. Acesta a putut prezenta, în diverse stadii ale procedurii, argumentele pe care le considera relevante pentru apărarea cauzei sale. În fine, reiese că hotărârea definitivă prin care se dispunea anularea contractului de vânzare-cumpărare era motivată suficient, atât în fapt, cât și în drept.

Rezultă că acest capăt de cerere este în mod vădit nefondat și trebuie respins în temeiul art.

Cu privire la capătul de cerere întemeiat pe art.

Reclamanta se plânge de rezoluțiunea, de către Curtea de Apel Galați, a contractului de vânzare-cumpărare în temeiul unui verdict de vinovăție stabilit în baza unui rechizitoriu al parchetului întocmit în cadrul unei proceduri penale îndreptate împotriva sa. Aceasta invocă art.

Guvernul contestă aplicabilitatea art.

Pe fond, Guvernul consideră că niciun pasaj din textul hotărârii Curții de Apel Galați nu poate fi interpretat ca o declarație sau un comentariu din partea vreunui magistrat cu privire la culpa penală a reclamantei înainte ca aceasta să fie stabilită definitiv în cadrul acțiunii penale îndreptate împotriva acesteia. Guvernul precizează că instanța de apel nu și-a întemeiat hotărârea pe concluziile parchetului, act care avea aceeași forță probatorie ca și celelalte mijloace de probă în cadrul procedurii civile, ci pe elemente obiective provenite din documentele depuse la dosar. În fine, invocând hotărârea

Curtea reamintește că domeniul de aplicare a art.

În cazul de față, Curtea trebuie să cerceteze dacă procedura în fața instanțelor civile, care nu s-a încheiat cu o „acuzație în materie penală” împotriva reclamantei, avea legătură cu procedura penală astfel încât să intre sub incidența domeniului de aplicare a art.

În prezenta speță, procedura penală nu se încheiase încă la data la care Curtea de Apel Galați a pronunțat hotărârea definitivă. Problema care se ridică în acest caz este de a stabili dacă, prin modul în care a acționat, prin motivarea hotărârii sau prin limbajul folosit în motivarea sa, instanța civilă a ridicat un semn de întrebare cu privire la nevinovăția reclamantei și a adus astfel atingere principiului prezumției de nevinovăție, astfel cum este garantat la art.

Curtea consideră că instanța civilă nu a folosit termeni care depășeau cadrul civil al litigiului. Simpla preluare a concluziilor parchetului din rechizitoriul din 14 octombrie 2003, hotărârea din 18 noiembrie 2003 a Curții de Apel Galați nu este suficientă pentru a constata răspunderea penală a reclamantei pentru infracțiunile pentru care fusese trimisă în judecată. În cele din urmă, curtea de apel a avut grijă să precizeze că falsul în înscrisuri era dovedit de expertizele grafologice care au fost efectuate în cadrul procesului penal și care fuseseră de altfel depuse la dosarul civil. Singura referire făcută de instanța civilă la conținutul rechizitoriului parchetului nu ar putea reprezenta stabilirea vinovăției, contrară principiului prezumției de nevinovăție. Instanța civilă nu a afirmat în niciun moment că reclamanta era vinovată de infracțiunile imputate.

Rezultă că acest capăt de cerere este în mod vădit nefondat și trebuie respins în temeiul art.

Cu privire la capătul de cerere întemeiat pe art.

Reclamanta invocă totodată o atingere adusă dreptului la protecția bunurilor prin rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare, prin hotărârea definitivă din 18 noiembrie 2003, în urma unui proces pe care îl consideră inechitabil, în condițiile în care ea a plătit prețul apartamentului și a fost pusă în posesie încă din 1997. Aceasta invocă art.

Guvernul solicită Curții să declare inadmisibil acest capăt de cerere, afirmând că reclamanta nu deținea un „bun” în sensul art.

Curtea reamintește că art.

În prezenta speță, Curtea consideră că rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare încheiat de reclamantă s-a făcut în cadrul unei proceduri care a respectat garanțiile specifice procesului echitabil. Întrucât sarcina interpretării și aplicării dreptului intern le revine în primul rând instanțelor interne [a se vedea, în acest sens,

În aceste condiții, Curtea consideră că reclamanta nu se poate pretinde titulara unui drept de proprietate asupra unui „bun actual” și nici a unei „speranțe legitime” în sensul art.

Invocând art.

Ținând seama de ansamblul elementelor de care dispune și în măsura în care este competentă să se pronunțe cu privire la pretențiile formulate, Curtea nu constată nicio încălcare aparentă a drepturilor și libertăților garantate de Convenție. Prin urmare, Curtea consideră că acest capăt de cerere este în mod vădit nefondat și trebuie respins în temeiul art.