CtEDO 13.05.2013 Auto

ȘIMANDAN v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
13.05.2013
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
ȘIMANDAN v. ROMANIA (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

Cererea nr. 31081/12 Gheorghe ȘIMANDAN împotriva României depusă la 27 aprilie 2012 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Gheorghe Șimandan, este un cetățen român care s-a născut în 1944 și trăiește în Arad. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. În 2003 reclamantul, în calitatea sa de administrator al societății S.C. Californ Construction S.R.L. („fornizorul de servicii”), a semnat un contract cu P.T., administrator al societății S.C. Gomera Arizona S.R.L. („ Beneficiarul”), se angajează să construiască o casă de vacanță în Moneasa. Reclamantul a emis opt facturi pentru serviciile prestate de către el costul total al serviciilor a fost de 858.796 lei român (ROL) (aproximativ 245.370 euro (EUR)). În martie 2004 P.T. a depus o rentabilitate TVA în numele beneficiarului pentru perioada cuprinsă între 1 noiembrie 2003 și 31 martie 2004. La o dată neespecificată, autoritățile fiscale Arad au efectuat un audit al TVA a beneficiarului. Reclamantul a fost mandatat de P.T. să reprezinte beneficiarul în fața autorităților fiscale în cursul auditului. Autoritățile fiscale au ordonat un raport de experți pentru a determina valoarea reală a serviciilor furnizate de furnizorul de servicii, deoarece au considerat că costul serviciilor cotate în facturi este prea ridicat. Potrivit raportului de experți, produs la 27 octombrie 2004, valoarea lucrărilor efectuate de furnizorul de servicii a fost ROL 165.000 (aproximativ EUR) 47.142) Prin urmare, autoritățile fiscale au concluzionat că anumite servicii menționate în facturi nu au fost furnizate în mod real (inter altele În consecință, au decis că beneficiarul nu are dreptul să deducă TVA pentru aceste servicii. După recalcularea TVA deja dedusă în legătură cu aceeași investiție, ei au ordonat beneficiarului să plătească TVA respectivă, împreună cu dobânzile și sancțiunile. La 16 noiembrie 2004, autoritățile fiscale au eliberat un ordin de lichidare împotriva beneficiarului pentru a asigura plata datorielor sale fiscale. La 15 decembrie 2004, Oficiul fiscal Arad a depus o plângere penală împotriva reclamantului, administratorul și fiul beneficiarului (care a fost implicat și în conducerea societății) pentru evaziune fiscală și falsificare. Ei au susținut că prețul real al serviciilor furnizate de furnizor nu era ROL 858.796, ci ROL 165.000. Oficiul procurorului a atașat Curții de District Ineu a ordonat două noi rapoarte de experți. Raportul elaborat la cererea reclamantului a stabilit valoarea investițiilor la ROL 938.847, iar celălalt raport la ROL 860.549. La 17 octombrie 2006, biroul procurorului a decis să întrerupă ancheta penală, menționând că „valoarea investiției a fost calculată corect și înregistrată în cărțile contabile ale companiei S.C. Gomera Arizona S.R.L., astfel cum a confirmat ultimele două rapoarte de experți”. Această decizie a fost confirmată de procurorul principal la 23 noiembrie 2006. La 7 martie 2007, Curtea de Primă Instanță a respins plângerea, susținând că situația descrisă de autoritățile fiscale nu are nici o relevanță penală, menționând că actele presupuse comise de inculpați ar putea fi considerate contravenții, dar nu infracțiuni. Autoritățile fiscale au depus un recurs asupra punctelor de drept susținând că instanța de primă instanță a evaluat în mod echitabil dovezile din dosar. La 30 aprilie 2007, Curtea de județ Arad a permis apelul și a anulat hotărârea. Remarcand diferitele valori stabilite de cele trei rapoarte de experți în legătură cu investițiile beneficiarului, instanța de recurs a considerat că este necesar un nou raport de experți. Prin urmare, acesta a trimis dosarul la biroul procurorului și a ordonat redeschiderea anchetei penale. La 20 iulie 2011, biroul procurorului a remarcat că, în conformitate cu o scrisoare din partea autorităților fiscale, inculpații își îndeplineau obligațiile fiscale. De asemenea, în conformitate cu art. 10 din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea și reprimarea evaziunii fiscale („Legea nr. 241/2005”), un acuzat ar putea evita răspunderea penală pentru actele sale dacă datoriile fiscale sale erau mai mici de 50 000 EUR și le-a plătit înainte de încheierea anchetei. Având în vedere principiul dreptului penal cel mai favorabil, biroul procurorului a considerat că aceste dispoziții legale sunt aplicabile inculpaților, chiar dacă nu au fost în vigoare în momentul în care au fost comise infracțiunile. În consecință, biroul procurorului a decis să întrerupă ancheta și să impună o amendă administrativă în valoare de ROL 1000 (aproximativ 238) pentru fiecare acuzat. Reclamantul a depus o plângere împotriva acestei decizii, susținând că nu a recunoscut niciodată că a comis vreo infracțiune. El a subliniat, de asemenea, că instanța de recurs a ordonat deschiderea anchetei penale pentru a fi elaborat un nou raport de experți. El a subliniat în continuare că obligațiile fiscale au fost îndeplinite de beneficiarul său. servicii și nu de către el sau de societatea sa, și că singurul scop al plății a fost de a evita o creștere a dobânzilor și a sancțiunilor. La 25 august 2011, procurorul șef a confirmat decizia din 20 iulie 2011 fără a ține seama de argumentele formulate de solicitant. Reclamantul a depus o plângere la districtul Ineu Curtea, argumentând că, în conformitate cu art. 13 din Codul de Procedură Penală din România, el a avut dreptul să solicite continuarea procedurii penale, chiar dacă s-a constatat o impunitate. El a reiterat, de asemenea, toate argumentele susținute în fața procurorilor. La 3 noiembrie 2011, Curtea de district Ineu și-a respins plângerea fără a face referire la argumentele sale; a reiterat doar raționamentul procurorilor. Decizia sa a fost finală și nu a făcut obiectul unui recurs suplimentar. Legea internă relevantă art. 10 din Legea nr. 241/2005 prevede o constatare a impunității și impunerea unei amenzi administrative, înregistrate în dosarul penal al autorului, în cazul în care sumele de până la 50 000 EUR sunt recuperate înainte de încheierea anchetei. În conformitate cu art. 278 din CCP, astfel cum a fost modificat de Legea nr. 202/2010, o persoană nesatisfăcută cu decizia procurorului de a întrerupe procedura penală împotriva acestuia, poate depune o plângere instanței care are competența de a examina cazul. Curtea poate respinge reclamația ca fiind inadmisibilă, astfel cum a fost depusă în afara termenului sau ca nefondată. Hotărârea instanței este finală și obligatorie. art. 13 din CCP prevede că acuzatul are dreptul de a cere continuarea procedurii penale chiar și în cazul în care s-a constatat impunitatea. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că Curtea de District Ineu nu a examinat în mod corespunzător toate argumentele susținute în plângerea împotriva deciziei procurorului de a întrerupe procedura împotriva lui. El susține că procurorul și instanța de primă instanță nu au respectat hotărârea dată de Curtea de județ Arad la 30 aprilie 2007; în loc de a redeschide ancheta penală și de a ordona un nou raport de experți au preferat să încheie ancheta pe o altă bază juridică. În baza articolului 13 din Convenție, el se plânge de lipsa unor remedii eficace pentru plângerea sa de proceduri nejustificate. Reclamantul se plânge de asemenea că a fost victim de o încălcare a dreptului său la un recurs în materie penală, astfel cum este garantat de art. 2 din Protocolul nr. Convenția? Curtea de district Ineu a examinat în mod corespunzător argumentele reclamantului și a furnizat motive adecvate pentru decizia sa? Reclamantul a acordat dreptul de recurs prevăzut la art. 1 din Protocolul nr.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă