SEGUNDA SECȚIUNE Cerere nr. 19828/13 László BÉRES împotriva Ungariei depusă la 21 martie 2012 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl László Béres, este un național maghiar, născut în 1957 și locuiește în Budapesta. El este reprezentat în fața Curții de către dl Bárándy, avocat practicant în Budapesta. La 4 octombrie 2010, Departamentul de Poliție Națională a informat reclamantul, un colonel din poliție, că numirea sa ca comandant al poliției se încheie și a fost oferită alegerea între acceptarea unei poziții mai mici și retragerea unei „pensiuni de serviciu” (szolgálati nyugdíj) ) dintr-o sumă lunară de 283 035 forints maghiari [1] (în 2012). Reclamantul a ales această ultimă opțiune și a retras până la 30 decembrie 2010. La 28 noiembrie 2011, Parlamentul a adoptat legea nr. CLXVII, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2012. În conformitate cu alineatul (5) alineatul (1) al acestuia, pensiile de serviciu ca cele ale reclamantului – cu condiția ca persoana în cauză să se nască în 1955 sau după – să fie transformate într-o „alocație de serviciu” (szolgálati járandóság ), sub rezerva impozitului pe venitul personal (la timpul material, rata forfetară de 16%). În cazul în care rata fiscală evoluează, alocația va fi taxată în consecință. Această legislație, care vizează toate ex-membrele agențiilor de aplicare a legii, brigadele de incendiu și forțele de apărare, implică faptul că beneficiarii pensiilor de servicii nu mai sunt „pensionari” în sensul legii, ci ajung să primească alocația de servicii, adică o anumită alocație socială supusă impozitului pe venit personal, spre deosebire de pensii. În plus, în cazul în care beneficiarul alocației ar fi condamnat pentru anumite infracțiuni intenționate, se pare că depunerea alocației va fi întreruptă, din nou spre deosebire de cea a pensiilor. În plus, se pare că, în cazul în care beneficiarul achiziționează venituri altele decât alocația (care este, din „lucrarea neagră”), dreptul poate fi eliminat ca sancțiune. În sfârșit, spre deosebire de pensionari, primitorii alocației nu mai au dreptul la diferite prestații diverse în natură, ale căror disponibilitate depinde de statutul de pensionat. COMPLAINTĂ Reclamantul se plâng în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1, citiți singur și în conjuncție cu articolele 13 și 14 din Convenție că abolirea pensiilor de serviciu – a căror bruscitate a făcut imposibilă realizarea ajustărilor personale necesare – constituie o interferență nejustificată și discriminatorie cu bucuria pașnică a bunurilor, nu suferă unui remediu intern eficace. Reclamantul a epuizat căile de recurs interne, în conformitate cu art. 35 § 1 din Convenție? A existat o interferență cu bucuria pașnică a poseselor reclamantului, în sensul articolului Protocolului nr. Această interferență impune reclamantului o sarcină individuală excesivă (a se vedea Immobiliare Saffi v. Italia, [GC], nr. 22774/93, § 59, CEDH 1999-V)? În acest context, părțile sunt invitate să elaboreze diferențele dintre statutul celor o dată la pensie de serviciu și al celor care primesc alocații de serviciu, în special în ceea ce privește disponibilitatea diferitelor prestații în natura înainte și după modificarea legislativă în cauză. Se poate spune că măsura nejustificată a fost vizată de cei în situația reclamantului pentru a remedia o situație anomală de privilegii nejustificate încarnate de pensii de sume excesiv de ridicate? Legislația a acordat reclamantului o perioadă de tranziție în care ar putea să se adapteze la noile norme (a se vedea mutatis mutandis) Lakićević și alții c. Muntenegru și Serbia , nos. 27458/06, 37205/06, 37207/06 și 33604/07, § 72, 13 decembrie 2011)? În cele din urmă, Guvernul este solicitat să prezinte dacă, la cunoașterea lor, a fost introdusă în unul sau mai multe state membre ale Consiliului Europei o modificare similară a regimului de pensii al ex-serviciilor. [1] Cam 940 euro
Application no. 19828/13
László BÉRES
against Hungary
lodged on 21 March 2012
The applicant, Mr László Béres, is a Hungarian national, who was born in 1957 and lives in Budapest. He is represented before the Court by Mr
P.
Bárándy, a lawyer practising in Budapest.
A.
The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
On 4 October 2010 the National Police Department informed the applicant, a colonel in the police, that his appointment as a senior police commander would be terminated. He was offered the choice between accepting a lower-ranking position and retiring on a ‘service pension’ (
szolgálati nyugdíj
) of a monthly amount of 283,035 Hungarian forints
[1]
(in 2012). The applicant chose the latter option and retired by 30
December
2010.
On 28 November 2011 Parliament enacted Act no. CLXVII, which entered into force on 1 January 2012. According to its paragraph 5(1), service pensions like that of the applicant – provided that the person concerned was born in 1955 or after – were transformed into a ‘service allowance’ (
szolgálati járandóság
), subject to personal income tax (at the material time, 16% flat rate). Should the tax rate evolve, the allowance will be taxed accordingly.
This legislation, which concerned all ex-members of the law enforcement agencies, fire brigades and defence forces, entails that beneficiaries of the service pension are no longer ‘pensioners’ for the purposes of the law but become entitled to receive the service allowance, that is, a certain social allowance subject to personal income tax, unlike pensions. Moreover, should the receiver of the allowance be convicted of certain intentional offences, the disbursement of the allowance will apparently be interrupted, again unlike that of pensions. Furthermore, it appears that should the beneficiary acquire income other than the allowance (that is, from “black work”), the entitlement may be removed as a sanction. Lastly, as opposed to pensioners, the receivers of the allowance are no longer entitled to various miscellaneous benefits in kind, the availability of which is dependent on the status of pensioner.
The applicant complains under Article 1 of Protocol No. 1, read alone and in conjunction with Articles 13 and 14 of the Convention that the abolition of the service pensions – the suddenness of which made it impossible to make the necessary personal adjustments – amounts to an unjustified and discriminatory interference with the peaceful enjoyment of possessions, not susceptible to an effective domestic remedy.
1.
Has the applicant exhausted domestic remedies, as required by Article
35 § 1 of the Convention?
2.
Has there been an interference with the applicant’s peaceful enjoyment of possessions, within the meaning of Article
1
of
Protocol
No.
1?
3.
Does that interference impose an excessive individual burden on the applicant (see
Immobiliare Saffi v. Italy,
[GC], no. 22774/93, § 59, ECHR
4.
In the latter context, the parties are invited to elaborate the differences between the status of those once on service pension and of those receiving service allowance, with particular regard to the availability of various in-kind benefits before and after the legislative change in question.
5.
Can it be said that the impugned measure has been targeted at those in the applicant’s situation in order to redress an anomalous situation of unjustified privileges incarnated by pensions of excessively high amounts?
6.
Has the legislature afforded the applicant a transitional period within which he would be able to adjust himself to the new rules (see,
mutatis mutandis
,
Lakićević and Others v. Montenegro and Serbia
, nos. 27458/06, 37205/06, 37207/06 and 33604/07, § 72, 13 December 2011)?
7.
Lastly, the Government are requested to submit whether, to their knowledge, a similar amendment to the pension regime of ex-servicemen has been put in place in one or more Member States of the Council of Europe.
[1]
Some 940 euros