SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 302198/11 Mevlüt BAYRAKLI împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 21 mai 2013 într-un comitet compus din Peer Lorenzen, președinte, András Sajó, Nebojša Vučinić, judecători, și Françoise Elens-Passos, graffière de secțiune f.f., având în vedere cererea formulată mai sus la 3 ianuarie 2011, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACTE ȘI PROCEDURA Reclamantul, domnul Mevlüt Bayrakl Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plângea că este reținut în ciuda stării sale de sănătate. Cererea a fost comunicată guvernului care și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitate și la temeinicia acesteia. Aceste observații au fost adresate reclamantului care a fost invitat să își prezinte observațiile și să desemneze un avocat pentru a-l reprezenta. Scrisoarea modulului a rămas fără răspuns. Prin scrisoarea recomandată cu confirmare de primire din 6 februarie 2013, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, Curtea a atras atenția reclamantului asupra faptului că termenul care i-a fost acordat pentru prezentarea observațiilor sale a fost mai scurt și că nu a solicitat prelungirea. În plus, Comisia a precizat că, în termenii aceluiași articol, putea elimina o cerere din rol în cazul în care, la fel ca în speță, circumstanțele sugerează că reclamantul nu intenionează să o mențină. Scrisoarea a fost returnată de serviciile poștale pe motiv că destinatarul nu se mai afla la adresa indicată. Nu a fost furnizată nicio altă adresă de către solicitant. Având în vedere cele de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul (n mai intenționează să își mențină cererea [art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție]. În absența unor circumstanțe speciale care privesc respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a protocoalelor sale, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii, în sensul articolului 37 alineatul (1) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Françoise Elens-Passos Peer Lorenzen modulière adjuvante f.f. Președinte
Requête n
o
30298/11
Mevlüt BAYRAKLI
contre la Turquie
La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 21 mai 2013 en un comité composé de
:
Peer Lorenzen,
président,
András Sajó,
Nebojša Vučinić,
juges,
et de Françoise Elens-Passos,
greffière adjointe de section f.f.,
Vu la requête susmentionnée introduite le 3 janvier 2011,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Mevlüt Bayraklı, est un ressortissant turc né en 1954 et résidant à Bolu au moment de l’introduction de la requête. Il n’a pas désigné de représentant.
Le gouvernement turc («
le Gouvernement
») a été représenté par son agent.
Invoquant l’article 3 de la Convention, le requérant se plaignait d’être détenu malgré son état de santé.
La requête a été communiquée au gouvernement qui a transmis ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de celle-ci. Ces observations ont été adressées au requérant qui a été invité à présenter les siennes et désigner un avocat pour le représenter. La lettre du Greffe est demeurée sans réponse.
Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 6 février 2013, sur le fondement de l’article 37 § 1 a) de la Convention, la Cour a attiré l’attention du requérant sur le fait que le délai qui lui
était imparti pour la présentation de ses observations était échu et qu’il n’en avait pas sollicité la prolongation. Elle a en outre précisé qu’aux termes de ce même article, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser que le requérant n’entend pas maintenir celle-ci. La lettre a été retournée au Greffe par les services postaux au motif que le destinataire ne se trouvait plus à l’adresse indiquée. Aucune autre adresse n’a été fournie par le requérant.
A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête (article 37 § 1 a) de la Convention). En l’absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles, la Cour considère qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1 de la Convention.
Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Françoise Elens-Passos
Peer Lorenzen
Greffière adjointe f.f.
Président