LINARD v. UKRAINE

A cincea secțiune decizia nr. 19220/10 Viktor Stanislavovych LINARD împotriva Ucrainei Curții Europene a Drepturilor Omului (a cincea secțiunea), care așeză la 21 mai 2013 în calitate de comitet compus din: Angelika Nußberger, președinte, Ganna Yudkivska, André Potocki, judecători și Stephen Phillips, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 24 martie 2010, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 27 martie 2013 cere Curtea să pună în aplicare cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dl Viktor Stanislavovych Linard, este un național ucrainean, care s-a născut în 1952 și trăiește în Lviv. Guvernul ucrainean („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl N. Kulchytskyy, al Ministerului Justiției. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenția cu privire la lungimea și nedreptatea procedurii și în temeiul articolului 13 din Convenția cu privire la lipsa unui remediu eficace în acest sens. El s-a plâns în continuare în temeiul articolului 3 că lungimea procedurii l-a cauzat suferință care constituie tratament inuman sau degradant. Partea cererii privind durata procedurii și lipsa unui remediu eficace în acest sens au fost comunicate guvernului plângerilor privind durata procedurii și lipsa unui remediu eficace Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii și la art. 13 din Convenție cu privire la lipsa unui remediu eficace în acest sens. După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 31 mai 2012, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor ridicate de această parte a cererii și a solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Cu toate acestea, declarația nu a acoperit plângerea formulată de reclamant în temeiul articolului 13 din Convenție. Prin scrisoarea din 16 iulie 2012, reclamantul a indicat că nu este satisfăcut cu termenii declarației unilaterale. La 27 martie 2013, Guvernul a prezentat o declarație unilaterală modificată. „Guvernul Ucrainei recunoaște durata excesivă a examinării cazului reclamantului în fața instanțelor naționale și lipsa de remediere internă eficace în acest sens. Guvernul Ucrainei oferă să plătească 2,300 EUR (2 mii trei sute de euro) dlui Viktor Stanislavovych Linard. Prin urmare, Guvernul invită Curtea să pună în aplicare cererea din lista cazurilor, sugerând că prezenta declarație ar putea fi acceptată de Curte ca „un alt motiv” care să justifice apariția cazului din lista cazurilor din Curtea, astfel cum se menționează la art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Suma este de acoperire a oricărei prejudiciu moral, precum și a costurilor și cheltuielilor, vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile și vor fi convertite în moneda națională a statului contestat la rata aplicabilă la data decontare. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu a plătit această sumă în termenul de trei luni, Guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI), WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec. n. 28953/03). Curtea a stabilit, în mai multe cazuri, inclusiv cele prezentate împotriva Ucrainei, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 Pavlyulynets c. Ucraina , nr. 70767/01, § 53, 6 septembrie 2005; Majewski c. Polonia , nr. 52690/99, 11 octombrie 2005; și Wende și Kukówka c. Polonia , nr. 56026/00, 10 mai 2007). având în vedere natura admiterilor conținute în declarația unilaterală a Guvernului din 27 martie 2007 2013, precum și cuantumul compensației propus – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare –, Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea cererii (art. 37 alineatul (1) litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă) În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care Guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este oportun să fie eliminată această parte a aplicării din listă. Alte plângeri În baza articolului 6 alineatul (1), reclamantul s-a plângut de asemenea de nedreptatea procedurii, susținând în continuare, în temeiul articolului 3, că durata procedurii a constituit tratamente inumane sau degradante. Având în vedere toate dovezile în posesia sa și în măsura în care este competentă să examineze acuzațiile, Curtea nu a constatat nici o apariție a încălcării drepturilor și libertăților garantate de Convenția sau de protocolele sale, ca urmare a faptului că această parte a cererii este vădit nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ §§ 3 a și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 § 1 și 13 din Convenție (în ceea ce privește durata procedurii și lipsa unor remedii eficace în acest sens) și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva Convenție; de a elimina această parte a cererii din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție; declară restul cererii inadmisibil. Stephen Phillips Angelika Nußberger Președintele adjunct al grefierului

FIFTH SECTION

DECISION

Application no. 19220/10

Viktor Stanislavovych LINARD

against Ukraine

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 21

May

2013 as a Committee composed of:

Angelika Nußberger,

President,

Ganna Yudkivska,

André Potocki,

judges,

and Stephen Phillips,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 24 March 2010,

Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 27 March 2013 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Mr Viktor Stanislavovych Linard, is a Ukrainian national, who was born in 1952 and lives in Lviv.

The Ukrainian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr N. Kulchytskyy, of the Ministry of Justice.

The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention of the length and unfairness of the proceedings and under Article 13 of the Convention of the lack of an effective remedy to that regard. He further complained under Article 3 that the length of proceedings caused him suffering which constituted inhuman or degrading treatment.

The part of the application concerning the length of proceedings and the lack of an effective remedy to that regard was communicated to the Government

.

THE LAW

A.

Complaints concerning the length of the proceedings and the lack of effective remedy

The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention of the length of the proceedings and under Article 13 of the Convention of the lack of an effective remedy in that regard.

After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 31 May 2012 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by this part of the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention. However, the declaration did not cover the complaint made by the applicant under Article

13 of the Convention.

By a letter of 16 July 2012, the applicant indicated that he was not satisfied with the terms of the unilateral declaration.

On 27

March

2013 the Government submitted an amended unilateral declaration. It provided as follows:

“The Government of Ukraine acknowledge the excessive duration of the consideration of the applicant’s case before the national courts and lack of effective domestic remedy in that regard.

The Government of Ukraine offer to pay EUR 2,300 (two thousand three hundred euros) to Mr Viktor Stanislavovych Linard.

The Government therefore invite the Court to strike the application out of the list of cases. They suggest that the present declaration might be accepted by the Court as “any other reason” justifying the striking out of the case of the Court’s list of cases, as referred to in Article 37 § 1 (c) of the Convention.

The sum is to cover any and all non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable, and converted into the national currency of the respondent State at the rate applicable on the date of settlement. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

This payment will constitute the final resolution of the case.”

The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article

37 §

1

(c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if:

“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.

To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the

Tahsin Acar

judgment (

Tahsin Acar v.

Turkey

, [GC], no.

26307/95, §§ 75-77, ECHR

2003-VI);

WAZA Spółka z o.o. v. Poland

(dec.) no. 11602/02, 26

June

2007; and

Sulwińska v. Poland

(dec.) no. 28953/03).

The Court has established in a number of cases, including those brought against Ukraine, its practice concerning complaints about the violation of one’s right to a hearing within a reasonable time (see, for example,

Frydlender v.

France

[GC], no.

30979/96, § 43, ECHR 2000-VII;

Cocchiarella v.

Italy

[GC], no.

64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006

‑

V;

Pavlyulynets v. Ukraine

, no. 70767/01, § 53, 6 September 2005;

Majewski v.

Poland

, no.

52690/99, 11 October 2005; and

Wende and Kukówka v.

Poland

, no.

56026/00, 10 May 2007).

Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s unilateral declaration of 27

March

2013, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1(c)).

Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1

in fine

).

Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article

37 § 2 of the Convention (

Josipović v. Serbia

(dec.), no. 18369/07, 4

March 2008).

In view of the above, it is appropriate to strike this part of application out of the list.

B.

Other complaints

Relying on Article 6 § 1 the applicant also complained of the unfairness of the proceedings. He further alleged under Article 3 that the length of proceedings amounted to inhuman or degrading treatment.

Having regard to all the evidence in its possession, and in so far as it has jurisdiction to examine the allegations, the Court has not found any appearance of a breach of the rights and freedoms guaranteed by the Convention or its Protocols.

It follows that this part of the application is manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 (a) and 4 of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously

Takes note

of the terms of the respondent Government’s declaration under Article 6 § 1 and 13 of the Convention (concerning the length of the proceedings and the lack of effective remedies in that regard) and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;

Decides

to strike this part of the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention;

Declares

the remainder of the application inadmissible.

Stephen Phillips

Angelika Nußberger

Deputy Registrar

President