SECȚIUNEA 3 Cererea nr. 69829/11 Veronica CIOBANU împotriva Republicii Moldova introdusă la 25 octombrie 2011 EXPOSAT DE FAPTE CENTRALĂ, M Veronica Ciobanu, este un resortisant moldovean născut în 1974 și rezident în Strășeni. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează: Ca urmare a unui acord între Guvernul României și Ministerul Tineretului și Sportului din Republica Moldova (Ministerul), o sută optzeci de tineri moldoveni, inclusiv fiul reclamantei, au locuit între 5 și 12 iulie 2010 într-o colonie de vacanță situată la Sulina (România) pe coasta Mării Negre. În iulie 2010, grupul de tineri era încadrat de trei angajați ai Ministerului care fuseseră numiți ca șefi de grup.
La momentul respectiv, fiul recurentei avea 15 ani. La 9 iulie 2010, în jurul orei 15:30, fiul recurentei, însoțit de alți colegi, a plecat de pe plajă special amenajată pentru înot și a intrat în apă în locul în care unul dintre brațele Dunării s-a aruncat în mare. Fiul reclamantei a fost luat de curent și s-a înecat. Corpul ei nu a fost găsit. La 15 septembrie 2010, Parchetul moldovean a inițiat proceduri penale împotriva celor trei angajați ai Ministerului pentru neglijență la locul de muncă care au cauzat decesul unei persoane [art. 329 alineatul (2) litera (a) din Codul Penal]. Prin Ordonanța din 4 martie 2011, procurorul însărcinat cu cazul a clasat fără întârziere cazul. În conformitate cu regulamentul privind coloniile de vacanță adoptat de autoritățile române, înotul era permis numai în locuri special amenajate, în prezența și sub supravegherea responsabililor de grup și dacă semnalizarea și salvamarii permiteau acest lucru.
Procurorul a indicat faptul că cei trei angajați ai Ministerului au declarat că nu au primit informații cu privire la obligațiile sau sarcinile pe care trebuiau să le îndeplinească în colonia de vacanță. În același timp, procurorul nota că subiectul de glazură prevăzut la art. 329 din Codul penal era persoana care exercită funcții de răspundere De aceea, în absența elementelor de înscriere, reclamanta a contestat această decizie în fața procurorului districtual. La 4 mai 2011, adjunctul procurorului general din Chișinău a confirmat clasificarea fără întârziere. Printr-un refuz definitiv din 7 iulie 2011, instanța de judecată a Tribunalului din Râșcani a confirmat hotărârile Parchetului. GRIFS Invocă art. 2 din Convenție, recurenta se plânge de moartea fiului său în colonia de vacanță.
Pe teren de la art. 6 din Convenție, aceasta se plânge de lipsa unei anchete efective. Invocând art. 13 din Convenție, coroborat cu art. 2, recurenta se plânge și de lipsa unei acțiuni interne efective. Întrebări adresate părților Dreptul fiului reclamantei la viață, consacrat prin art. 2 din Convenție, a fost încălcat în speță (a se vedea, de exemplu, punctul 104 din Hotărârea Salman c. Turcia [GC], nr. 2286/93, CEDH 2000-VII), ancheta efectuată în speță de autoritățile interne a îndeplinit cerințele articolului 2 din Convenție, astfel cum prevede art. 13 din Convenție, o acțiune internă efectivă prin care ar fi putut formula obiecțiuni de necunoaștere a articolului 2
Requête n o 69829/11 Veronica CIOBANU contre la République de Moldova introduite le 25 octobre 2011
La requérante, M me Veronica Ciobanu, est une ressortissante moldave née en 1974 et résidant à Strășeni. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la requérante, peuvent se résumer comme suit. A la suite d’un accord entre le Gouvernement roumain et le ministère de la Jeunesse et des Sports de la République de Moldova (le ministère), cent quatre-vingt jeunes moldaves, dont le fils de la requérante, séjournèrent entre les 5 et 12 juillet 2010 dans une colonie de vacances située à Sulina (Roumanie) sur le littoral de la mer Noire. En vertu d’un ordre du ministre du 1 er juillet 2010, le groupe des jeunes était encadré par trois employées du ministère qui avaient été désignées en tant que responsables de groupe.
A l’époque des faits, le fils de la requérante était âgé de quinze ans. Le 9 juillet 2010 vers 15h30, le fils de la requérante, accompagné d’autres camarades, s’écarta de la plage spécialement aménagée pour la baignade et entra dans l’eau à l’endroit où un des bras du Danube se jette dans la mer. Le fils de la requérante fut emporté par le courant et se noya. Son corps ne fut pas retrouvé. Le 15 septembre 2010, le parquet moldave engagea des poursuites pénales contre les trois employées du ministère pour négligence au travail ayant provoqué le décès d’une personne (article 329 § 2 a) du code pénal). Par ordonnance du 4 mars 2011, le procureur en charge du dossier classa sans suite l’affaire.
Il releva que, selon le règlement des colonies de vacances adopté par les autorités roumaines, la baignade était autorisée seulement dans des endroits spécialement aménagés, en présence et sous la surveillance des responsables de groupe et si la signalisation et les maîtres-nageurs le permettaient. Le procureur indiqua que les trois employées du ministère avaient déclaré ne pas avoir reçu d’instructions quant aux obligations ou tâches qu’elles devaient accomplir dans la colonie de vacances. En même temps, le procureur nota que le sujet de l’infraction prévue à l’article 329 du code pénal était « la personne qui exerce des fonctions de responsabilité » (« persoană cu funcții de răspundere ») et que les trois employées n’occupaient pas ce type de poste.
Il conclut dès lors à l’absence des éléments de l’infraction. La requérante contesta cette décision devant le procureur hiérarchique. Le 4 mai 2011, l’adjoint du procureur de Chișinău confirma le classement sans suite. La requérante forma un recours. Par un non-lieu définitif du 7 juillet 2011, le juge d’instruction du tribunal de Râșcani confirma les décisions du parquet. GRIEFS 1. Invoquant l’article 2 de la Convention, la requérante se plaint de la mort de son fils dans la colonie de vacances. 2. Sur le terrain de l’article 6 de la Convention, elle se plaint de l’absence d’une enquête effective. 3. Invoquant l’article 13 de la Convention combiné avec l’article 2, la requérante se plaint également de l’absence d’un recours interne effectif.
1. Le droit du fils de la requérante à la vie, consacré par l’article 2 de la Convention, a-t-il été violé en l’espèce ? En particulier, l’Etat a-t-il observé les obligations positives qui lui incombent sur le terrain de l’article 2 de la Convention (voir, par exemple, Pereira Henriques c. Luxembourg , n o 60255/00, §§ 54 et 56, 9 mai 2006) ? 2. Eu égard à la protection procédurale du droit à la vie (voir le paragraphe 104 de l’arrêt Salman c. Turquie [GC], n o 21986/93, CEDH 2000-VII), l’enquête menée en l’espèce par les autorités internes a-t-elle satisfait aux exigences de l’article 2 de la Convention ? 3. La requérante avait-elle à sa disposition, comme l’exige l’article 13 de la Convention, un recours interne effectif au travers duquel elle aurait pu formuler ses griefs de méconnaissance de l’article 2 ?