CtEDO 29.05.2013 Auto

JARULLAYEVA v. AZERBAIJAN

RESPONDENT
AZE
HOTĂRÂRE
29.05.2013
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
JARULLAYEVA v. AZERBAIJAN (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

Primă cerere nr. 8055/11 Dunyakhanim JARULLAYEVA împotriva Azerbaidjanului depusă la 22 ianuarie 2011 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dna Dunyakhanim Jarullayeva, este un național azerbaidjan, născut în 1960 și trăiește în Baku. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl I. Aliyev, un avocat practicant în Azerbaidjan. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost desemnat de o coaliție a Frontului Popular și a partidelor Müsavat pentru a fi unul dintre candidații săi în alegerile parlamentare din 7 noiembrie 2010 și a solicitat înregistrarea ca candidat în cadrul Constitutivității electorale unice Ismayilli nr. 86. În timp ce Codul electoral a solicitat ca fiecare nominalizare ca candidat la alegerile parlamentare să fie susținută de un minim de 450 de alegători, la 2 octombrie 2010, reclamantul a prezentat Comisiei Electorale de Constituție („ConEC”) douăsprezece liste de semnătură care conțin 586 de semnături electorale în sprijinul candidatului. Refuzează înregistrarea reclamantului ca candidat Prin decizia din 7 octombrie 2010, ConEC a refuzat cererea de înregistrare a reclamantului în calitate de candidat. La 9 octombrie 2010, reclamantul a primit o copie a extraselor deciziei ConCE din 7 octombrie 2010, precum și o copie a protocolului de verificare a listelor de semnături prezentate de reclamant (imza vÄręręqlərindęki imzaların düzgünlüyün yoxlanması barŏdŏprotokol ; „protocolul de rezultate”, emis de ConCE „grup de lucru” care a efectuat verificarea. Potrivit documentelor de mai sus, cererea de înregistrare a reclamantului a fost respinsă în conformitate cu art. 60 din Codul Electoral, deoarece numai 429 din cele 586 semnături ale votantului prezentate de către reclamant au fost considerate valabile, iar cele 157 rămase au fost considerate invalide din următoarele motive: (a) 39 semnături au fost „repetate”, sau falsificate, semnături (cu alte cuvinte, au fost executate de o persoană în numele mai multor persoane); (b) 90 semnături au fost obținute de la cetățeni „pe mijloace înșelătoare”; și (c) 28 de semnături au aparținut persoanelor ale cărților de identitate care au expirat termenii de valabilitate. Decizia Comisiei Electorale Centrale Reclamantul a depus o plângere la Comisia Electorală Centrală („CEC”) împotriva deciziei ConCE din 7 octombrie 2010. Ea s-a plâns, printre altele, că: (a) constatările „grupului de lucru” al ConEC că un număr atât de mare de semnături nu erau de fapt greșite, nesubstanțiate și arbitrare. În special, concluzia că unii alegători au fost înșelați în scopul obținerii semnăturilor lor a fost nesubstanțiată și nesuportată de orice probă. În plus, nu au existat experți specializați în scris la mână în rândul membrilor „grupului de lucru” al ConEC și, prin urmare, constatările sale privind autenticitatea anumitor semnături au fost extrem de subiective și arbitrare; (b) decizia ConEC de a declara semnăturile invalide a fost arbitrară și în încălcarea cerințelor susținute și procedurale ale legii. În baza articolelor 60.2.2, 60.4 și 58.2 din Codul electoral, reclamantul a susținut că erorile involuntare și rectificabile din listele de semnătură nu ar putea constitui o bază pentru declararea unei semnături ale votului invalide. În cazul în care erorile găsite ar putea fi corectate prin efectuarea unor corecții relevante, Codul electoral a solicitat ConEC să notifice candidatul relevant în termen de 24 de ore și să îi ofere posibilitatea de a face corecții în documentele înainte de a decide înregistrarea sa ca candidat. Cu toate acestea, în cazul reclamantului, ConEC a declarat invalide un număr mare de semnături pe baza erorilor rectificabile, fără să o informeze în avans și fără să-i dea posibilitatea de a le rectifica; (c) procedura urmată de ConEC a încălcat, de asemenea, alte cerințe ale Codului electoral. 59.3, reclamantul nu a fost informat în avans cu privire la momentul și locul examinării listelor de semnătură și prezența ei nu a fost asigurată. Contrar cerințelor prevăzute la art. 59.13 din Codul electoral, reclamantul nu a fost furnizat o copie a procesului-verbal al examinării validității listelor de semnătură cu cel puțin 24 de ore înainte de reuniunea ConEC care se ocupă de cererea de înregistrare a reclamantului. La 14 octombrie 2010, un expert al CEC „grup de lucru” a emis un aviz care a afirmat că, în conformitate cu Protocolul de rezultate al examinării listelor de semnătură de către CEC „grup de lucru” (nedisponibil în dosarul de caz), 198 din 586 semnături prezentate de reclamant au fost invalide. În aceeași zi, 14 octombrie 2010, CEC a respins apelul reclamantului, menționând că propriul său „grup de lucru” a examinat listele semnăturii și a constatat că 198 de semnături nu erau valabile și a decis să susțină decizia ConCE de a refuza înregistrarea reclamantului. Nu este clar atunci când documentele de mai sus au fost puse la dispoziția reclamantului. La 16 octombrie 2010, reclamanta a depus un recurs împotriva hotărârii CEC la Curtea de Apel de la Baku și a reiterat plângerile formulate în fața CEC cu privire la decizia și procedurile ConCE. Considerând o serie de dispoziții ale dreptului intern și la art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenție, ea a susținut că dreptul ei de a se ridica la alegeri a fost încălcat. Fără a propune plângeri specifice cu privire la decizia și procedurile CEC, ea a solicitat instanței să anuleze decizia CEC din 14 octombrie 2010, deoarece a susținut decizia ConEC nedreptată. Prin o hotărâre din 25 octombrie 2010, Curtea de Apel a respins recursul reclamantului, constatând că listele de semnătură au fost examinate de comisioane electorale în conformitate cu procedura prevăzută de lege și că plângerile reclamantei cu privire la ilegalitatea și arbitrabilitatea procedurii și deciziile comisioanelor electorale au fost nefondate. Curtea a acceptat argumentul reclamantului potrivit căreia concluzia inițială a ConEC privind faptul că 90 de semnături au fost obținute „pe mijloace înșelătoare” nu a fost susținută, dar a remarcat că examinarea ulterioară a CEC a dezvăluit un număr mai mare de semnături care nu erau valabile din alte motive. În special, având în vedere documentele prezentate de CEC, instanța a remarcat că „grupul de lucru” CEC a efectuat o nouă examinare a listelor de semnătură și a constatat că un total de 240 de semnături (consistand în 50 de grupuri separate) au fost executate de aceleași persoane în numele altor persoane și că 50 dintre aceste semnături sunt considerate valabile (în calitate de prima semnătură în cadrul unui grup) și restul de 190 de invalide. S-au constatat că opt alte semnături nu sunt valabile din alte motive (cum ar fi informațiile personale necorespunzătoare sau incomplete cu privire la votant), aducând totalul 198 de semnături invalide. Prin urmare, numărul de semnături valide a scăzut sub valoarea minimă de 450 solicitate de lege. În ceea ce privește argumentul reclamantului de a nu fi fost informată cu privire la constatarea erorilor în listele de semnătură în prealabil, în conformitate cu articolele 60.2.2, 60.4 și 58.2 din Codul Electoral, instanța a remarcat că cerințele Codului Electoral în acest sens nu se aplică decât atunci când erorile sunt rectificabile, dar în cazul reclamantului majoritatea deficiențelor constatate (190 semnături falsificate) nu sunt rectificabile. La 26 octombrie 2010, reclamantul a depus un recurs la Curtea Supremă. Ea a reiterat plângerile sale cu privire la decizia și procedurile ConCE, iar în continuare s-a plâns în legătură cu procedurile CEC: în special, ea a remarcat că, în conformitate cu cerințele legii, prezența sa la reuniunea CEC din 14 octombrie 2010 nu a fost asigurată și că decizia CEC nu a fost susținută. Ea a plâns, de asemenea, că examinarea recursului de către Curtea de Apel a fost ineficientă, că instanța nu a examinat dovezile prezentate de ea și că hotărârea sa nu a fost susținută. Prin decizia din 1 noiembrie 2010, Curtea Supremă a respins recursul reclamantului, reprezentând raționamentul Curții de Apel de către ea. 1 la Convenția și la art. 13 din Convenție, reclamantul se plânge că dreptul ei de a fi candidat la alegeri libere și dreptul ei la un remediu eficace au fost încălcate, deoarece ea a fost arbitrar discalificată de la alegeri. În special, procedurile de verificare a semnăturilor electorale în sprijinul candidatului ei și pentru examinarea plângerilor ei lipsesc de transparență și de garanții suficiente împotriva arbitrarității, iar deciziile comisioanelor electorale și ale instanțelor naționale au fost arbitrare și contrarie la o serie de cerințe ale legislației electorale interne. A existat o încălcare a dreptului reclamantului în temeiul articolului 3 din Protocolul nr. 1 de a fi un candidat în alegerile libere care să asigure libera exprimare a avizului poporului în alegerea legislației? Procedura de determinare a eligibilității candidaților conține suficiente garanții pentru prevenirea deciziilor arbitrare? Guvernul este invitat să prezinte copii ale tuturor documentelor comisioanelor electorale și ale grupurilor de lucru ale acestora în ceea ce privește cazul reclamantului, indicând, dacă este posibil, data fiecărui document a fost pus la dispoziția reclamantului. 13 din Convenție? Părțile sunt invitate să prezinte informații detaliate privind metodele de compoziție și funcționare a „grupurilor de lucru” la diferite niveluri ale comisioanelor electorale (inclusiv comisia electorală din circonscription), modalitatea de selecție și de numire a membrilor acestora, precum și informații privind faptul că aderarea acestora includea experți și/sau specialiști calificați ( Mütęxęssis ) deținea expertiza relevantă pentru sarcinile cu care au fost atribuți. Partidele sunt invitate să informeze Curtea dacă membrii comisioanelor electorale „grupuri de lucru” au primit orice formare specializată înainte de numirea lor și, dacă este cazul, descrie tipurile de formare primită.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă