Primă cerere nr. 8055/11 Dunyakhanim JARULLAYEVA împotriva Azerbaidjanului depusă la 22 ianuarie 2011 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dna Dunyakhanim Jarullayeva, este un național azerbaidjan, născut în 1960 și trăiește în Baku. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl I. Aliyev, un avocat practicant în Azerbaidjan. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost desemnat de o coaliție a Frontului Popular și a partidelor Müsavat pentru a fi unul dintre candidații săi în alegerile parlamentare din 7 noiembrie 2010 și a solicitat înregistrarea ca candidat în cadrul Constitutivității electorale unice Ismayilli nr. 86. În timp ce Codul electoral a solicitat ca fiecare nominalizare ca candidat la alegerile parlamentare să fie susținută de un minim de 450 de alegători, la 2 octombrie 2010, reclamantul a prezentat Comisiei Electorale de Constituție („ConEC”) douăsprezece liste de semnătură care conțin 586 de semnături electorale în sprijinul candidatului. Refuzează înregistrarea reclamantului ca candidat Prin decizia din 7 octombrie 2010, ConEC a refuzat cererea de înregistrare a reclamantului în calitate de candidat. La 9 octombrie 2010, reclamantul a primit o copie a extraselor deciziei ConCE din 7 octombrie 2010, precum și o copie a protocolului de verificare a listelor de semnături prezentate de reclamant (imza vÄręręqlərindęki imzaların düzgünlüyün yoxlanması barŏdŏprotokol ; „protocolul de rezultate”, emis de ConCE „grup de lucru” care a efectuat verificarea. Potrivit documentelor de mai sus, cererea de înregistrare a reclamantului a fost respinsă în conformitate cu art. 60 din Codul Electoral, deoarece numai 429 din cele 586 semnături ale votantului prezentate de către reclamant au fost considerate valabile, iar cele 157 rămase au fost considerate invalide din următoarele motive: (a) 39 semnături au fost „repetate”, sau falsificate, semnături (cu alte cuvinte, au fost executate de o persoană în numele mai multor persoane); (b) 90 semnături au fost obținute de la cetățeni „pe mijloace înșelătoare”; și (c) 28 de semnături au aparținut persoanelor ale cărților de identitate care au expirat termenii de valabilitate. Decizia Comisiei Electorale Centrale Reclamantul a depus o plângere la Comisia Electorală Centrală („CEC”) împotriva deciziei ConCE din 7 octombrie 2010. Ea s-a plâns, printre altele, că: (a) constatările „grupului de lucru” al ConEC că un număr atât de mare de semnături nu erau de fapt greșite, nesubstanțiate și arbitrare. În special, concluzia că unii alegători au fost înșelați în scopul obținerii semnăturilor lor a fost nesubstanțiată și nesuportată de orice probă. În plus, nu au existat experți specializați în scris la mână în rândul membrilor „grupului de lucru” al ConEC și, prin urmare, constatările sale privind autenticitatea anumitor semnături au fost extrem de subiective și arbitrare; (b) decizia ConEC de a declara semnăturile invalide a fost arbitrară și în încălcarea cerințelor susținute și procedurale ale legii. În baza articolelor 60.2.2, 60.4 și 58.2 din Codul electoral, reclamantul a susținut că erorile involuntare și rectificabile din listele de semnătură nu ar putea constitui o bază pentru declararea unei semnături ale votului invalide. În cazul în care erorile găsite ar putea fi corectate prin efectuarea unor corecții relevante, Codul electoral a solicitat ConEC să notifice candidatul relevant în termen de 24 de ore și să îi ofere posibilitatea de a face corecții în documentele înainte de a decide înregistrarea sa ca candidat. Cu toate acestea, în cazul reclamantului, ConEC a declarat invalide un număr mare de semnături pe baza erorilor rectificabile, fără să o informeze în avans și fără să-i dea posibilitatea de a le rectifica; (c) procedura urmată de ConEC a încălcat, de asemenea, alte cerințe ale Codului electoral. 59.3, reclamantul nu a fost informat în avans cu privire la momentul și locul examinării listelor de semnătură și prezența ei nu a fost asigurată. Contrar cerințelor prevăzute la art. 59.13 din Codul electoral, reclamantul nu a fost furnizat o copie a procesului-verbal al examinării validității listelor de semnătură cu cel puțin 24 de ore înainte de reuniunea ConEC care se ocupă de cererea de înregistrare a reclamantului. La 14 octombrie 2010, un expert al CEC „grup de lucru” a emis un aviz care a afirmat că, în conformitate cu Protocolul de rezultate al examinării listelor de semnătură de către CEC „grup de lucru” (nedisponibil în dosarul de caz), 198 din 586 semnături prezentate de reclamant au fost invalide. În aceeași zi, 14 octombrie 2010, CEC a respins apelul reclamantului, menționând că propriul său „grup de lucru” a examinat listele semnăturii și a constatat că 198 de semnături nu erau valabile și a decis să susțină decizia ConCE de a refuza înregistrarea reclamantului. Nu este clar atunci când documentele de mai sus au fost puse la dispoziția reclamantului. La 16 octombrie 2010, reclamanta a depus un recurs împotriva hotărârii CEC la Curtea de Apel de la Baku și a reiterat plângerile formulate în fața CEC cu privire la decizia și procedurile ConCE. Considerând o serie de dispoziții ale dreptului intern și la art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenție, ea a susținut că dreptul ei de a se ridica la alegeri a fost încălcat. Fără a propune plângeri specifice cu privire la decizia și procedurile CEC, ea a solicitat instanței să anuleze decizia CEC din 14 octombrie 2010, deoarece a susținut decizia ConEC nedreptată. Prin o hotărâre din 25 octombrie 2010, Curtea de Apel a respins recursul reclamantului, constatând că listele de semnătură au fost examinate de comisioane electorale în conformitate cu procedura prevăzută de lege și că plângerile reclamantei cu privire la ilegalitatea și arbitrabilitatea procedurii și deciziile comisioanelor electorale au fost nefondate. Curtea a acceptat argumentul reclamantului potrivit căreia concluzia inițială a ConEC privind faptul că 90 de semnături au fost obținute „pe mijloace înșelătoare” nu a fost susținută, dar a remarcat că examinarea ulterioară a CEC a dezvăluit un număr mai mare de semnături care nu erau valabile din alte motive. În special, având în vedere documentele prezentate de CEC, instanța a remarcat că „grupul de lucru” CEC a efectuat o nouă examinare a listelor de semnătură și a constatat că un total de 240 de semnături (consistand în 50 de grupuri separate) au fost executate de aceleași persoane în numele altor persoane și că 50 dintre aceste semnături sunt considerate valabile (în calitate de prima semnătură în cadrul unui grup) și restul de 190 de invalide. S-au constatat că opt alte semnături nu sunt valabile din alte motive (cum ar fi informațiile personale necorespunzătoare sau incomplete cu privire la votant), aducând totalul 198 de semnături invalide. Prin urmare, numărul de semnături valide a scăzut sub valoarea minimă de 450 solicitate de lege. În ceea ce privește argumentul reclamantului de a nu fi fost informată cu privire la constatarea erorilor în listele de semnătură în prealabil, în conformitate cu articolele 60.2.2, 60.4 și 58.2 din Codul Electoral, instanța a remarcat că cerințele Codului Electoral în acest sens nu se aplică decât atunci când erorile sunt rectificabile, dar în cazul reclamantului majoritatea deficiențelor constatate (190 semnături falsificate) nu sunt rectificabile. La 26 octombrie 2010, reclamantul a depus un recurs la Curtea Supremă. Ea a reiterat plângerile sale cu privire la decizia și procedurile ConCE, iar în continuare s-a plâns în legătură cu procedurile CEC: în special, ea a remarcat că, în conformitate cu cerințele legii, prezența sa la reuniunea CEC din 14 octombrie 2010 nu a fost asigurată și că decizia CEC nu a fost susținută. Ea a plâns, de asemenea, că examinarea recursului de către Curtea de Apel a fost ineficientă, că instanța nu a examinat dovezile prezentate de ea și că hotărârea sa nu a fost susținută. Prin decizia din 1 noiembrie 2010, Curtea Supremă a respins recursul reclamantului, reprezentând raționamentul Curții de Apel de către ea. 1 la Convenția și la art. 13 din Convenție, reclamantul se plânge că dreptul ei de a fi candidat la alegeri libere și dreptul ei la un remediu eficace au fost încălcate, deoarece ea a fost arbitrar discalificată de la alegeri. În special, procedurile de verificare a semnăturilor electorale în sprijinul candidatului ei și pentru examinarea plângerilor ei lipsesc de transparență și de garanții suficiente împotriva arbitrarității, iar deciziile comisioanelor electorale și ale instanțelor naționale au fost arbitrare și contrarie la o serie de cerințe ale legislației electorale interne. A existat o încălcare a dreptului reclamantului în temeiul articolului 3 din Protocolul nr. 1 de a fi un candidat în alegerile libere care să asigure libera exprimare a avizului poporului în alegerea legislației? Procedura de determinare a eligibilității candidaților conține suficiente garanții pentru prevenirea deciziilor arbitrare? Guvernul este invitat să prezinte copii ale tuturor documentelor comisioanelor electorale și ale grupurilor de lucru ale acestora în ceea ce privește cazul reclamantului, indicând, dacă este posibil, data fiecărui document a fost pus la dispoziția reclamantului. 13 din Convenție? Părțile sunt invitate să prezinte informații detaliate privind metodele de compoziție și funcționare a „grupurilor de lucru” la diferite niveluri ale comisioanelor electorale (inclusiv comisia electorală din circonscription), modalitatea de selecție și de numire a membrilor acestora, precum și informații privind faptul că aderarea acestora includea experți și/sau specialiști calificați ( Mütęxęssis ) deținea expertiza relevantă pentru sarcinile cu care au fost atribuți. Partidele sunt invitate să informeze Curtea dacă membrii comisioanelor electorale „grupuri de lucru” au primit orice formare specializată înainte de numirea lor și, dacă este cazul, descrie tipurile de formare primită.
Application no. 8055/11
Dunyakhanim JARULLAYEVA
against Azerbaijan
lodged on 22 January 2011
The applicant, Ms Dunyakhanim Jarullayeva, is an Azerbaijani national, who was born in 1960 and lives in Baku. She is represented before the Court by Mr I. Aliyev, a lawyer practising in Azerbaijan.
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
The applicant was nominated by a coalition of the Popular Front and Müsavat parties to stand as one of its candidates in the parliamentary elections of 7 November 2010 and applied for registration as a candidate in the single-mandate Ismayilli Electoral Constituency No. 86.
As the Electoral Code required that each nomination as a candidate for parliamentary elections be supported by a minimum of 450 voters, on 2
October 2010 the applicant submitted to the Constituency Electoral Commission (“the ConEC”) twelve signature lists containing 586 voter signatures in support of her candidacy.
A.
Refusal to register the applicant as a candidate
By a decision of 7 October 2010, the ConEC refused the applicant’s request for registration as a candidate.
On 9 October 2010 the applicant was given a copy of the extracts of the ConEC decision of 7 October 2010, and a copy of the protocol of verification of the signature lists submitted by the applicant (
imza vərəqlərindəki imzaların düzgünlüyünün yoxlanması barədə protokol
; “the Results Protocol”), issued by the ConEC “working group” which conducted the verification.
According to the above documents, the applicant’s registration request was rejected in accordance with Article 60 of the Electoral Code, because only 429 out of the 586 voter signatures submitted by the applicant were found to be valid, and the remaining 157 were considered invalid for the following reasons: (a) 39 signatures were “repeat”, or falsified, signatures (in other words, were executed by one person in the name of several other persons); (b) 90 signatures were obtained from citizens “by deceptive means”; and (c)
28 signatures belonged to persons whose identity cards’ terms of validity had expired.
B.
Decision of the Central Electoral Commission
The applicant lodged a complaint with the Central Electoral Commission (“the CEC”) against the ConEC decision of 7 October 2010. She complained,
inter alia
, that:
(a)
the findings of the ConEC “working group” that such a large number of signatures were invalid were factually wrong, unsubstantiated, and arbitrary. In particular, the finding that some voters had been deceived in order to obtain their signatures was unsubstantiated and unsupported by any evidence. Moreover, there were no specialised hand-writing experts among the members of the ConEC “working group” and, therefore, its findings concerning the authenticity of some signatures were highly subjective and arbitrary;
(b)
the ConEC decision to declare the signatures invalid was arbitrary and in breach of the substantive and procedural requirements of the law. Relying on Articles 60.2.2, 60.4 and 58.2 of the Electoral Code, the applicant argued that unintentional and rectifiable errors in the signature lists could not be a basis for declaring a voter signature invalid. If the errors found could be rectified by making relevant corrections, the Electoral Code required the ConEC to notify the relevant candidate of this within 24 hours and to provide him or her with an opportunity to make corrections in the documents before deciding on his or her registration as a candidate. However, in the applicant’s case, the ConEC declared invalid a large number of signatures on the basis of rectifiable errors, without informing her in advance and without giving her an opportunity to rectify them;
(c)
the procedure followed by the ConEC also breached other requirements of the Electoral Code. Contrary to the requirements of Article
59.3, the applicant was not informed in advance of the time and place of the examination of the signature lists and her presence was not ensured. Contrary to the requirements of Article 59.13 of the Electoral Code, the applicant was not provided with a copy of the minutes of the examination of the validity of signature lists at least 24 hours prior to the ConEC meeting dealing with the applicant’s registration request.
On 14 October 2010 an expert of the CEC “working group” issued an opinion stating that, according to the Results Protocol of the examination of the signature lists by the CEC “working group” (not available in the case file), 198 out of 586 signatures submitted by the applicant were invalid.
On the same day, 14 October 2010, the CEC rejected the applicant’s appeal, noting that its own “working group” had examined the signature lists and found that 198 signatures were invalid. It decided to uphold the ConEC’s decision to refuse the applicant’s registration.
It is unclear when the above documents were made available to the applicant.
C.
Appeals lodged with the domestic courts
On 16 October 2010 the applicant lodged an appeal against the CEC decision with the Baku Court of Appeal. She reiterated her complaints made before the CEC concerning the ConEC decision and procedures. Relying on
a number of provisions of the domestic law and on Article 3 of Protocol
No.
1 to the Convention, she claimed that her right to stand for election was breached. Without advancing any specific complaints about the CEC decision and procedures, she requested the court to quash the CEC decision of 14 October 2010 because it had upheld the wrongful ConEC decision.
By a judgment of 25 October 2010, the Baku Court of Appeal rejected the applicant’s appeal, finding that the signature lists had been examined by the electoral commissions in accordance with the procedure specified by law and that the applicant’s complaints about the unlawfulness and arbitrariness of the procedure and the electoral commissions’ decisions were ill-founded. The court accepted the applicant’s argument that the ConEC’s initial finding that 90 signatures were obtained “by deceptive means” was unsubstantiated, but noted that the subsequent CEC examination had revealed a greater number of signatures which were invalid on other grounds. In particular, having regard to the documents submitted by the CEC, the court noted that the CEC “working group” had conducted a new examination of the signature lists and found that a total of 240 signatures (consisting of 50 separate groups) had been executed by the same persons in the name of other persons, and that 50 of those signatures were considered valid (as the first signature within a group) and the remaining 190 invalid. Eight other signatures were found to be invalid for other reasons (such as wrong or incomplete personal information in respect of the voter), bringing the total to 198 invalid signatures. As a result, the number of valid signatures fell below the minimum of 450 required by law. As for the applicant’s argument that she had not been informed of the finding of errors in signature lists in advance in accordance with Articles 60.2.2, 60.4 and
58.2 of the Electoral Code, the court noted that the requirements of the Electoral Code in this respect applied only when errors were rectifiable, but in the applicant’s case the majority of shortcomings found (190 falsified signatures) were not rectifiable.
On 26 October 2010 the applicant lodged an appeal with the Supreme Court. She reiterated her complaints concerning the ConEC decision and procedures. She further complained about the CEC procedures: in particular, she noted that, contrary to the requirements of the law, her presence at the CEC meeting of 14 October 2010 had not been ensured and that the CEC decision was unsubstantiated. She further complained that the examination of her appeal by the Baku Court of Appeal had been ineffective, that the court had not examined evidence presented by her and that its judgment was unsubstantiated.
By a decision of 1 November 2010, the Supreme Court rejected the applicant’s appeal, reiterating the Baku Court of Appeal’s reasoning.
Relying on Article 3 of Protocol No. 1 to the Convention and Article 13 of the Convention, the applicant complains that her right to stand as a candidate in free elections and her right to an effective remedy were breached, because she was arbitrarily disqualified from running for election. In particular, the procedures for verification of voter signatures in support of her candidacy and for examination of her complaints lacked transparency and sufficient safeguards against arbitrariness, and the decisions of the electoral commissions and domestic courts were arbitrary and contrary to a number of requirements of the domestic electoral law.
1.
Has there been a breach of the applicant’s right under Article 3 of Protocol No. 1 to stand as a candidate in free elections which ensure the free expression of the opinion of the people in the choice of legislature? Did the procedure for determination of candidates’ eligibility contain sufficient safeguards to prevent arbitrary decisions? The Government are requested to submit copies of all documents of the electoral commissions’ and their working groups’ concerning the applicant’s case, indicating, where possible, the date each document was made available to the applicant.
2.
Did the applicant have at her disposal an effective domestic remedy for her complaint under Article 3 of Protocol No. 1, as required by Article
13 of the Convention?
3.
The parties are requested to submit detailed factual information concerning the methods of composition and functioning of the “working groups” at various electoral-commission levels (including the constituency electoral commission in the applicant’s constituency), the manner of selection and appointment of their members, as well as information as to whether their membership included any qualified experts and/or specialists (
mütəxəssis
) possessing expertise relevant to the tasks they were charged with. The parties are requested to inform the Court whether members of electoral commissions’ “working groups” had received any specialised training before their appointment and, if so, describe the types of trainings received.