SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 2259/12 Giuseppa SCHERMA și alții împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află la 4 iunie 2013 într-un comitet compus din Dragoljub Popović, președinte, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, judecători, și François Elens-Passos, graffière de secțiune f.f., având în vedere cererea formulată anterior la 29 decembrie 2011 Având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 11 septembrie 2012 și invitând Curtea să șteargă cererea de rol, precum și răspunsul părților reclamante la această declarație După ce au deliberat, face următoarea decizie FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamanții, a căror listă figurează în anexă, au fost reprezentați în fața Curții de către V. Passalacqua, avocat la Partanna. Guvernul italian a fost reprezentat de agentul său, E. Spatafora, și de co-agentul său, P. Acardo. Stefano Pannizzo (născut în 1910) a fost parte la o procedură civilă în fața Curții de Conturi (Secțiunea judiciară pentru Sicilia) privind dreptul său la o pensie de război. În iunie 2007, el a preluat instanța de apel La 20 februarie 2008, dl Stefano Pannizzo (născut în 1936) ca moștenitor al său. Prin decizia din 6 martie 2009, instanța de apel a respins acțiunea. Prin Hotărârea nr. 14482 din 30 iunie 2011, Curtea de Casație În conformitate cu art. 6 alineatul (1) din Convenție, decizia de inițiere a procedurii a constituit o încălcare a termenului rezonabil și i-a acordat domnului Stefano Pannizzo 16 000 EUR drept daune morale ca moștenitor al părții la procedura principală, care a dispus distragerea cheltuielilor și plata cheltuielilor avocatului său. În fața Curții, reclamanții, în calitate de moștenitori ai domnului Stefano Pannizzo (născut în 1936), se plâng de insuficiența sumei de Reclamanții susțin că hotărârea Curții de Casație (denumită în continuare "Cour des cassation") nu a fost executată. Ei invocă art. 6 alineatul (1) din Convenție și art. 1 din Protocolul nr După eșecul încercărilor de soluționare amiabilă, la 11 septembrie 2012, guvernul a trimis Curții o declarație unilaterală astfel formulată (...) guvernul italian propune să plătească (...): - suma acordată prin decizia mai sus menționată, reevaluată și majorată cu dobânda legală la data plății, minus orice sumă plătită deja în conformitate cu decizia menționată, - 200 EUR (două sute de euro) pentru fiecare dintre cei cinci reclamanți, acoperind orice prejudiciu moral care rezultă din întârzierea plății sumei Pinto, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit și - 500 EUR (cinci sute de euro), care acoperă toate cheltuielile și cheltuielile de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către solicitanți. Aceste sume vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumelor în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. Guvernul, în conformitate cu jurisprudența Curții în această privință, recunoaște că neexecutarea hotărârilor judecătorești mai întâi a condus la încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 (Simaldone c. Italia, n 22644/03, 31 martie 2009) și consideră că aceste sume constituie o redresare adecvată a încălcării (Gaglione și alții c. Italia, 45867/07 și altele, 21 decembrie 2010). Guvernul invită cu respect Curtea să afirme că nu mai este justificat să continue examinarea cererii și să o elimine din rol în conformitate cu art. 37 din convenție. Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu mai este justificat să se continue examinarea cererii Curții amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc. În acest scop, Curtea trebuie să examineze cu atenție declarația în lumina principiilor pe care le consacră jurisprudența sa, în special Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, § 77, CEDH 2003 WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) n 11602/02, 26 iunie 2007 ; și Sulwińska c. Polonia (dec.) n 28953/03). Curtea a stabilit într-un anumit număr de cauze, inclusiv cele îndreptate împotriva Italiei, practica sa în ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe art. 6 alineatul (1) din Convenția nr. 1 și art. 1 din Protocolul nr. 1, neexecutarea hotărârilor judecătorești (a se vedea, de exemplu, Bourdov c. Rusia, nr. 59498/00, §§ 37-42, CEDH 2002 III Metaxas Grecia, n 8415/02, § 24-31, 27 mai 2004) și, în special, decizii Având în vedere natura concesiunilor pe care le cuprinde declarația guvernului, precum și cuantumul taxei de judecată propuse mai întâi, care este în conformitate cu sumele alocate în cauze similare, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării acestei părți a cererii [art. 37 alineatul (c) ]. În plus, în lumina considerațiilor de mai sus și în special având în vedere jurisprudența sa clară și abundentă în această privință, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta din urmă să examineze această parte a cererii [art. 37 alineatul (1) in fine] În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, această parte a cererii ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamanții se plâng de durata procedurii principale și de insuficiența procedurii de casare acordate de Curtea de Casație 000 EUR ca daune morale, și anume 53% din suma pe care Curtea ar fi acordat-o în același mod. Având în vedere jurisprudența Garino c. Italia ((dec.), 16605/03, 16641/03 și 16644/03, 18 mai 2006), Curtea consideră că suma acordată este adecvată și, prin urmare, capabilă să repare încălcarea principiului termenului rezonabil. Prin urmare, reclamanții nu mai pot pretinde că sunt victime, în sensul articolului 34 din Convenție, ale încălcării articolului 6 1 din Convenție. Prin urmare, rezultă că această parte a cererii este în mod evident greșit întemeiată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) litera (a) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului pârât cu privire la cauza decăzută din neexecuția deciziei 1) și modalitățile prevăzute pentru a asigura respectarea angajamentelor astfel luate Decide să se elimine această parte din cererea de rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din convenție. Se declară restul cererii inadmisibile. F. Elens-Passos Dragoljub Popović Modulul adjunct f.f. Președinte Anexă Prenume Data nașterii Data nașterii Locul de reședință Francesco PANNIZZO 30/09/1958 Italian Nichelino Antonina PANNIZZO 14/12/1960 Italian Moncalieri Teresa PANNIZZO 22/09/1962 Italian Nichelino Daniela PANNIZZO 17/03/1969 Italian Nichelino Giuseppa SCHERMA 08/01/1938 Italian Nichelino
Requête n
o
2259/12
Giuseppa SCHERMA et autres
contre l’Italie
La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 4 juin 2013 en un comité composé de
:
Dragoljub Popović,
président,
Paulo Pinto de Albuquerque,
Helen Keller,
juges,
et de François Elens-Passos,
greffière adjointe de section f.f.,
Vu la requête susmentionnée introduite le 29 décembre 2011
;
Vu la déclaration déposée par le gouvernement défendeur le 11
septembre 2012 et invitant la Cour à rayer la requête du rôle, ainsi que la réponse des parties requérantes à cette déclaration
;
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Les requérants, dont la liste figure en annexe, ont été représentés devant la Cour par M V. Passalacqua, avocat à Partanna.
Le gouvernement italien («
le Gouvernement
») a été représenté par son agent, M
me
me
M.
Stefano Pannizzo (né en 1910) fut partie à une procédure civile devant la Cour des comptes (Section juridictionnelle pour la Sicile) portant sur son droit à une pension de guerre.
En juin 2007, il saisit la cour d’appel «
Pinto
» de Palerme pour se plaindre de la durée de cette procédure (33 ans et 1 mois jusqu’à la date d’introduction du recours «
Pinto
»).
Le 20 février 2008, il décéda, laissant l’homonyme M. Stefano Pannizzo (né en 1936) comme son héritier.
Par une décision du 6 mars 2009, la cour d’appel rejeta le recours «
Pinto
» en raison du défaut manifeste de fondement des prétentions qui constituaient l’objet de la procédure principale.
octobre 2010, il décéda.
Par l’arrêt n
o
14482 du 30 juin 2011, la Cour de cassation «
Pinto
» annula la décision entreprise, constata la violation du délai raisonnable au sens de l’article 6 § 1 de la Convention et accorda à M. Stefano Pannizzo
16 000 EUR à titre de dommage moral en tant qu’héritier de la partie à la procédure principale, ordonnant la distraction des frais et dépens à son avocat.
La décision de la Cour de cassation «
Pinto» n’a pas été exécutée.
Devant la Cour, les requérants, en tant qu’héritiers de M. Stefano Pannizzo (né en 1936), se plaignent de l’insuffisance du montant «
Pinto
» et de la non-exécution de la décision «
Pinto
».
La partie
de la requête relative à
la non-exécution de la décision «
Pinto
» a été communiquée au Gouvernement
.
A.
Sur la non-exécution de la décision «
Pinto
»
Les requérants allèguent que la décision de la Cour de cassation «
Pinto
» n’a pas été exécutée. Ils invoquent les articles 6 § 1 de la Convention et 1 du Protocole n
o
1.
Après l’échec des tentatives de règlement amiable, le 11 septembre 2012 le Gouvernement a fait parvenir à la Cour une déclaration unilatérale ainsi libellée
:
«
(...) le Gouvernement italien offre de verser (...) :
- la somme accordée par la décision «
Pinto
» en question, réévaluée et majorée des intérêts légaux à la date du paiement, déduction faite de tout montant éventuellement déjà payé en exécution de ladite décision,
- 200 EUR (deux cents euros) à chacun des cinq requérants, couvrant tout préjudice moral découlant du retard dans le paiement de la somme Pinto, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt et
- 500 EUR (cinq cents euros), couvrant l’ensemble des frais et dépens, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt par les requérants.
Ces sommes seront payées dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif des sommes en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.
Le gouvernement, à l’aune de la jurisprudence de la Cour en la matière, reconnaît que la non-exécution des décisions «
Pinto
» a entraîné la violation des articles 6 § 1 de la Convention et 1 du Protocole n
o
1 (
Simaldone c. Italie
, n
o
22644/03, 31
mars
2009) et estime que ces sommes constituent un redressement adéquat de la violation (
Gaglione et autres c. Italie
, n
os
45867/07 et autres, 21 décembre 2010).
Le Gouvernement invite respectueusement la Cour à dire qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête et à la rayer du rôle conformément à l’article 37 de la Convention. »
»
Par une lettre parvenue à la Cour le 9 octobre 2012, les requérants ont indiqué qu’ils n’étaient pas satisfaits des termes de la déclaration unilatérale.
La Cour rappelle qu’en vertu de l’article 37 de la Convention, à tout moment de la procédure, elle peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. L’article 37 § 1 c) lui permet en particulier de rayer une affaire du rôle si
:
«
pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête
».
La Cour rappelle aussi que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive.
A cette fin, la Cour doit examiner de près la déclaration à la lumière des principes que consacre sa jurisprudence, en particulier l’arrêt
Tahsin Acar
(
Tahsin Acar c. Turquie
(question préliminaire) [GC],
n
o
26307/95, §§
75
‑
‑
VI
;
WAZA Spółka z o.o. c. Pologne
(déc.) n
o
11602/02, 26
juin 2007
; et
Sulwińska c. Pologne
(déc.) n
o
28953/03).
La Cour a établi dans un certain nombre d’affaires, dont celles dirigées contre l’Italie, sa pratique en ce qui concerne les griefs tirés, sur le terrain des articles 6 § 1 de la Convention et 1 du Protocole n
o
1, de la non
‑
o
exécution des décisions de justice (voir, par exemple,
Bourdov c.
Russie
, n
o
=
‑
III
;
Metaxas
c.
Grèce
, n
o
8415/02, §§
24-31, 27
mai
2004) et, en particulier, des décisions «
Pinto
» (
Simaldone c. Italie
, n
o
22644/03, §§ 48-64, 31 mars 2009
;
Gaglione et autres c. Italie
, n
os
45867/07 et autres, §§ 32-45, 21
décembre
2010).
Eu égard à la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant de l’indemnisation proposée – qui est conforme aux montants alloués dans des affaires similaires –, la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de cette partie de la requête (article 37 §
1
c)).
En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, et eu égard en particulier à sa jurisprudence claire et abondante à ce sujet, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de cette partie de la requête (article 37 § 1
in fine
).
Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, cette partie de la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article 37 § 2 de la Convention (
Josipović c. Serbie
(déc.), nº 18369/07, 4 mars 2008).
B.
Sur la durée de la procédure principale et l’insuffisance du montant «
Pinto
»
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, les requérants se plaignent de la durée de la procédure principale et de l’insuffisance de l’indemnisation accordée par la Cour de cassation «
Pinto
».
La Cour note que la Cour de cassation «
Pinto
» a constaté la violation du délai raisonnable dans la procédure en question et a accordé au
de cujus
des requérants 16
000 EUR à titre de dommage moral, à savoir 53 % du montant que la Cour aurait octroyé au même titre.
Eu égard à la jurisprudence
Garino c. Italie
((déc.), n
os
16605/03, 16641/03 et 16644/03, 18 mai 2006), la Cour considère que la somme accordée est adéquate et de ce fait apte à réparer la violation du principe du délai raisonnable. Dès lors, les requérants ne peuvent plus se prétendre victimes, au sens de l’article 34 de la Convention, de la violation de l’article 6
§
1 de la Convention.
Il s’ensuit que cette partie de la requête est manifestement mal fondée et doit être rejetée en application de l’article 35 §§ 3 (a) et 4 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Prend acte
des termes de la déclaration du gouvernement défendeur concernant le grief déduit de la non-exécution de la décision « Pinto » (article 6 § 1 de la Convention et 1 du Protocole n
o
1) et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris
;
Décide
de rayer cette partie de la requête du rôle en application de l’article
37 § 1 c) de la Convention.
Déclare
le restant de la requête irrecevable.
Dragoljub Popović
Greffière adjointe f.f.
Président
N
o
.
Prénom NOM
Date de naissance
Nationalité
Lieu de résidence
Francesco PANNIZZO
30/09/1958
italien
Nichelino
Antonina PANNIZZO
14/12/1960
italienne
Moncalieri
Teresa PANNIZZO
22/09/1962
italienne
Nichelino
Daniela PANNIZZO
17/03/1969
italienne
Nichelino
Giuseppa SCHERMA
08/01/1938
italienne
Nichelino