CASE OF KOSTECKI v. POLAND

„... martorul în cauză este în străinătate, declarațiile sale [făcute în cursul anchetei] au fost citite și încercările de a stabili adresa sa actuală sunt imateriale pentru rezultatul procedurii.” „În ceea ce privește prima taxă, adică. Traficul de droguri, este în primul rând mărturiile persoanelor care au fost implicate direct în activitățile [algate] criminale și care le-au descris în detaliu, care convinge instanța de vinovăție a lui R. Kosteckki. Se referă în principal [testimonii] de Č.K., frați D.B. și Č.B., precum și K.M. Aceste martori (...) în cursul procedurii, în câteva ocazii, au explicat în detaliu trecutul lor, indicând persoanele cu care au comercializat droguri. Ei au indicat nu numai numele sau porecla persoanelor care le-au vândut droguri, ci și cumpărătorii lor. De asemenea, au indicat cantitatea de droguri vândute și prețul lor. Ceea ce este cel mai important, ei au descris în unison rolul R. Kostecki în întreprindere. Transpiră de la mărturiile D.B. și .B. că inculpatul [ reclamantul] a propus să coopereze cu ei în distribuția drogurilor. Ei au fost de a vinde droguri furnizate de Rafał Kostecki și apoi să-l plătească înapoi. (...) Č.K. a descris cooperarea cu inculpat într-o manieră similară. (...) K.M. De asemenea, a făcut declarații incriminarea reclamantului. (...) Este adevărat că, în cursul procesului [separat], într-un caz dinainte de Curtea Regională Białystok III K 144/04 K.M. a încercat să-și schimbe declarațiile și a susținut că Rafał Kostecki nu a avut nimic de-a face cu drogurile; totuși, a fost dificil să se considere aceste declarații convingătoare în lumina depunerilor coerente și detaliate anterioare.” „Evaluarea credibilității acestor mărturii nu este cu siguranță afectată de faptul că L.K. și K.M. nu au putut fi auzite direct în fața instanței. Aceste martori nu locuiesc în locurile lor de reședință și instanța a avut motive bune pentru a divulga mărturiile acestor martori în conformitate cu art. 391 § 1 din Codul de Procedință Penală.” a fost în străinătate la momentul material (o cerere de a auzi acest martor prin intermediul asistenței judiciare internaționale a fost respinsă de decizia din 15 septembrie 2006) instanța a avut dreptul de a citi declarațiile sale făcute în etapa de anchetă a procedurii. ... Curtea de primă instanță a respins corect cererea de a auzi alți martori propusi de inculpat, inclusiv cei indicați în declarația sa din 12 octombrie 2006 (...). Circumstanțele pe care urmau să depună mărturie ar fi fost irelevante pentru determinarea cazului, în special în lumina altor elemente de probă... Curtea de primă instanță nu a încălcat principiul de directitate [convenția cărora toate dovezile ar trebui să fie prezentate în mod normal la o audiere publică] și dreptul reclamantului la apărare. (...) În orice caz, M.K., precum și cel menționat mai sus, au fost în străinătate. În timp ce, K.M. [de asemenea] se menționează în apelul acuzatului a fost dincolo de atingerea poliției. (...) Nu poate exista nici un acord cu apelanții care susțin că instanța de primă instanță a determinat cantitatea (și valoarea) drogurilor într-o manieră arbitrară. Dimpotrivă – în măsura în care se traduce din raționarea scrisă a hotărârii impușite – concluziile instanței în acest sens rezultă din detalii (în măsura în care acest lucru este posibil în acest tip de cazuri) [analizarea] mărturii martorilor furnizate – în mod înțeles, în special în circumstanțele prezentei cauze – în etapa inițială a procedurii penale, și în special mărturiile D.B. și Č.B. (...) Remarcabil, în timp ce trece din raționamentul hotărârii impugnate, instanța de primă instanție a luat în considerare cantitatea și valoarea minimă [drogurilor]. Prin urmare, aceasta nu a încălcat art. 5 § 2 din Codul de Procedură Penală (principiul dubio pro reo)”. „În ceea ce privește plângerile de o presupusă încălcare a procedurii penale ca urmare a refuzului instanței de judecată de a auzi treize martori și de citirea sa din declarațiile formulate de L.K. în fața procurorului, acestea sunt de fapt îndreptate împotriva hotărârii instanței de judecată și este evident că, într-un recurs de casă, numai hotărârea instanței de a doua instanță poate fi contestată. Prezentările de mai sus au fost deja formulate în apeluri și au fost în mod corespunzător respinse ca fiind nefondate de instanța de apel.” „Termenul este respectat în cazul în care, înainte de expirarea sa, o scrisoare a fost transmisă (...) în cazul unei persoane private de libertate, administrarea respectivului centru de detenție.” 42. art. 391 din Codul prevede următoarele: „1. În cazul în care un martor a refuzat să depună mărturie, sau a dat mărturie diferită de cea anterioară, sau a declarat că nu-și amintește anumite detalii, sau dacă este în străinătate, sau că nu poate fi invocat o convoacă, sau dacă nu a apărut ca urmare a obstacolelor care nu ar putea fi eliminate sau dacă președintele instanței a refuzat să-l invoce în temeiul articolului 333 § 2 [denumit în continuare, pentru că, la depunerea actelor de inculpare, acuzarea a solicitat că înregistrările mărturiei sale sunt citite în proces] și, de asemenea, atunci când a murit un martor, înregistrările declarațiilor sale anterioare pot fi citite, [în lipsit de faptul că au fost făcute în timpul ancherii sau în fața instanței în cauză sau în alt caz sau în orice altă procedură prevăzută de lege. În circumstanțele menționate la alineatul (1) și, de asemenea, în cazul prevăzut la art. 182 § 3, înregistrările dovezilor pe care un martor a dat-o atunci când a fost auzit ca acuzat poate fi, de asemenea, citit.” 43. Secțiunea 56 alineatul (1) din Legea 2005 privind combaterea drogurilor (Ottawa z 29 lipca 2005 r. o przeciwdziałaniu narkomanii) prevede următoarele: „Celăcea care comercializează substanțe intoxicante sau psihoactive sau paie de paie sau participă la vânzarea acestora este supusă unei amenzi și închiderii pentru un termen de între șase luni și opt ani.” 44. Secțiunea 56 alineatul (3) din legea menționată mai sus prevede următoarele: „Dacă subiectul infracțiunii menționate la subsecțiunea 1 este o cantitate semnificativă de substanțe intoxicante sau psihoactive sau paie de paie de padure de padure de padure de padure de padure de padure, autorul este supus unei amenzi și unei încarcerări de până la zece ani.”

“...the witness in question is abroad, his statements [made during the investigation] have been read out and attempts to establish his current address are immaterial for the outcome of the proceedings.” “With regard to the first charge, i.e. trafficking in drugs, it is first of all the testimonies of persons who were directly involved in the [alleged] criminal activities and who described them in detail, which persuade the court of R. Kostecki’s guilt. It concerns primarily [testimonies] of Ł.K., brothers D.B. and Ł.B. as well as K.M. These witnesses (...) in the course of the proceedings on a few occasions explained in detail their past, indicating persons with whom they had traded in drugs. They indicated not only the names or nicknames of the persons who had sold them drugs, but also indicated their buyers. They also indicated the quantity of drugs sold and their price. What is most important, they described in unison the role of R. Kostecki in the enterprise. It transpires from the testimonies of D.B. and Ł.B. that the defendant [the applicant] proposed to cooperate with them in distributing drugs. They were to sell drugs supplied by Rafał Kostecki and then to pay him back. (...) Ł.K. described cooperation with the defendant in a similar manner. (...) K.M. also made statements incriminating the applicant. (...) It is true that in the course of the [separate] trial in a case before the Białystok Regional Court III K 144/04 K.M. attempted to change his statements and argued that Rafał Kostecki had nothing to do with drugs; however, it was difficult to consider these statements convincing in the light of the earlier coherent and detailed depositions.” “The assessment of the credibility of those testimonies is certainly not affected by the fact that Ł.K. and K.M. could not have been heard directly before the court. These witnesses do not live at their places of residence and the court had good reason to disclose the testimonies of these witnesses in accordance with Article 391 § 1 of the Code of Criminal Procedure.” Ł.K. However, since Ł.K. was abroad at the material time (a request to hear this witness by means of international judicial assistance was dismissed by the decision of 15 September 2006) the court had the right to read out his statements made in the investigation stage of the proceedings. ... The first-instance court correctly dismissed the request to hear other witnesses proposed by the defendant, including those indicated in his pleading of 12 October 2006 (...). The circumstances on which they were to testify would have been irrelevant for the determination of the case, in particular in the light of other items of evidence... The first-instance court did not infringe the principle of directness [pursuant to which all evidence should normally be produced at a public hearing] and the applicant’s right to defence. (...) In any event, M.K., as well as the above-mentioned Ł.K., were abroad. While, K.M. [also] referred to in the defendant’s appeal was beyond the reach of the police. (...) There can be no agreement with the appellants who allege that the first-instance court determined the quantity (and the value) of drugs in an arbitrary manner. On the contrary – as it transpires from the written reasoning of the impugned judgment – the court’s findings in this respect result from detailed (in so far as this is possible in this type of cases) [analysis of] witnesses’ testimonies given – understandably, in particular in the circumstances of the present case – at the initial stage of the criminal proceedings, and in particular the testimonies of D.B. and Ł.B. (...) Significantly, as it transpires from the reasoning of the impugned judgment, the first-instance court took into account the minimum quantity and value [of drugs]. Therefore, it did not infringe Article 5 § 2 of the Code of Criminal Procedure (the in dubio pro reo principle).” “As regards the complaints of an alleged violation of criminal procedure as a result of the trial court’s refusal to hear thirteen witnesses and its reading out of the statements given by Ł.K. before the prosecutor, these are in fact directed against the trial court’s judgment and it is obvious that, in a cassation appeal, only the judgment of the second-instance court may be challenged. The above complaints have already been raised in appeals and have been properly dismissed as ill-founded by the appellate court.” “The time-limit is respected if, before its expiry, a letter was handed over (...) in case of a person deprived of his or her liberty, to the administration of the respective detention facility.” 42. Article 391 of the Code provides as follows: “1. If a witness has without good reason refused to testify, or has given testimony different from the previous one, or has stated that he does not remember certain details, or if he is abroad, or a summons cannot be served on him, or if he has not appeared as a result of obstacles that could not be removed or if the president of the court has declined to summon him by virtue of Article 333 § 2 [namely, because upon lodging the bill of indictment the prosecution asked that the records of his testimony be read out at trial], and also when a witness has died, the records of his previous statements may be read out, [regardless of whether they] were made during the investigation or before the court in the case in question or in another case or in any other procedure provided for by the law. 2. In the circumstances referred to in paragraph 1, and also in the case specified in Article 182 § 3, the records of evidence that a witness has given when heard as an accused may also be read out.” 43. Section 56(1) of the Drug Addiction (Combating) Act 2005 (Ottawa z 29 lipca 2005 r. o przeciwdziałaniu narkomanii) provides as follows: “Whoever markets intoxicating or psychoactive substances or poppy straw or participates in the selling thereof shall be subject to a fine and imprisonment for a term of between six months and eight years.” 44. Section 56(3) of the above-mentioned Act provides as follows: “If the subject of the offence referred to in subsection 1 is a significant quantity of intoxicating or psychoactive substances or poppy straw, the perpetrator shall be subject to a fine and imprisonment for up to ten years.”