ABOUFADDA c. FRANCE

Secțiunea a cincea Cerere nr 28457/10 Ahmed ABOUFADDA și Fatima ABOUFADDA împotriva Franței introduse la 18 mai 2010 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamanții, dl Ahmed Aboufadda și dl Fatima Aboufadda, sunt resortisanți marocani născuți în 1946 și, respectiv, 1960 și rezidenți în Mulhouse. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către dl Nicolas Fady, avocat la Strasbourg. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. În martie 2005, reclamanții au achiziționat la Bitschwiller-le-Tann, la prețul de 246 120 EUR, o casă formată din două apartamente și înconjurată de o grădină. Ei au finanțat această achiziție printr-un aport de 96 120 EUR și un împrumut bancar de 150 000 EUR. În octombrie 2005, jandarmeria a inițiat o anchetă preliminară ca urmare a punerii în circulație a unui trafic de canabis. Informația judiciară care a fost apoi deschisă a actualizat un trafic important orchestrat de A., fiul reclamanților, care vindea mari cantități de canabis provenind din Țările de Jos unor persoane care se deserveau ulterior de propriul trafic. În iunie 2008, mai multe persoane au fost trimise la tribunalul corecțional din Mulhouse, inclusiv A. și reclamanții. : primul pentru, în special, deținere, transport, achiziție, ofertă sau import neautorizat de narcotice; al doilea pentru, fiind în relație obișnuită cu una sau mai multe persoane implicate în traficul de uluitoare, nu este în măsură să justifice resurse corespunzătoare stilului lor de viață. Ei au fost găsiți vinovați printr-o hotărâre din 11 iulie 2008. A. a fost condamnat la șapte ani de închisoare, în special, și reclamanții, la trei ani, dintre care doi au fost suspendați. Tribunalul a pronunțat, în plus, împotriva acestora din urmă interdicție de a părăsi teritoriul francez timp de cinci ani, și a ordonat confiscarea și confiscarea a 28 de ani. 070 EUR depus într-un cont în numele recurentei, precum și, în temeiul articolului 422-49 din Codul penal, confiscarea proprietăii Bitschwiller-le-Tann. Sesizată de recurente, instana de apel a lui Colmar a confirmat această hotărâre printr-o hotărâre din 23 ianuarie 2009. [...] Așteptându-se că este constant că [A.] s a vândut pe o perioadă lungă de timp unui trafic de droguri pe scară largă, din care a obținut beneficii substanțiale, având doar un contract de muncă de zidar ca sursă oficială de venituri, în timp ce a plătit sume pretinsului său angajator pentru a-și crea din toate părțile un fel de situație regulată [A.] a beneficiat în mare măsură membrii familiei sale de beneficiile obținute din traficul său de droguri, conducând el însuși la un stil de viață neproporțional cu așa-numitele venituri din muncă ; (i) părinții săi (...) au dat în cursul procedurii explicații mincinoase, și cu geometrie extrem de variabilă în ceea ce privește subsidele distribuite pe scară largă de fiul lor [A.], cu privire la uzul pe care l-au făcut și asupra dobândirii și lucrărilor de amploare realizate pe proprietatea Bitschwiller-le-Tann; (ii) după minciuni repetate și evolutive, cei doi inculpați au acceptat declarația de vinovăție și condamnările conținute în hotărârea pronunțată, cu excepția celei referitoare la confiscarea clădirii menționate anterior Prevăzut că rezultă din toate investigațiile efectuate în prezenta procedură că cei doi inculpați dețineau trei vehicule (...) ; că au fost vărsate sume mari în numerar și au tranzitat numeroasele lor conturi bancare, toate prezentând solduri pozitive substanțiale; că și cecurile (...) au fost încasate de ei pentru 54 232 ,80 EUR;ca un seif închiriat (...) conținea 28 070 EUR, specii marocane și bijuterii Antrenorat, pe de altă parte, în afară de prețul de achiziție propriu-zis al imobilului din Bitschwiller-le-Tann, s-au realizat foarte multe și importante lucrări de îmbunătățire, din care o parte considerabilă a fost plătită prin intermediul numerarului și fără nici o factură ; că, în special, s-au realizat lucrări de pavare și de organizare a instanței pentru aproximativ 30 000 EUR: că rezultă din elementele colectate în cursul procedurii, astăzi constante, că [A.] a fost singurul interlocutor al întreprinderilor în timpul acestor lucrări de îmbunătățire și pe care le atribuia el însuși vorbitorilor, cea mai mare parte în numerar, și aproape întotdeauna fără factură Așteptând ca acest comportament să fie pe deplin cunoscut de inculpați, care l-au recunoscut prin acordul lor la hotărârea din 17 iulie 2008, fiul lor i-a făcut prudenți în ceea ce privește cheltuielile lor somptuoase în timpul unei conversații telefonice lipsite de ambiguitate Prevăzut că nu este inutil să se reamintească faptul că, în ciuda elementelor menționate mai sus, cei doi inculpați au declarat în 2004 venituri în valoare de 15 132 EUR, în timp ce fiul lor [A.] dispunea în temeiul contractului său de muncă fictiv de zidar numai 2 000 EUR pe lună Prevăzut că rezultă din ansamblul acestor elemente constante că [reclamanții] cunoșteau pe deplin originea frauduloasă a fondurilor furnizate de fiul lor [A.] și că au profitat în mare măsură de pe urma întinderii acestuia din urmă, atât sub formă de așezări de specii, cât și sub formă de lucrări efectuate asupra imobilului familiei (...) Reclamanții s-au ocupat de casare, în special prin încălcarea articolelor 8 din Convenție și 1 din Protocolul nr. Ei au reproșat în mod constant și continuu comerțului cu narcotice pe care fiul lor le-a avut, pentru a pronunța confiscarea întregii lor clădiri, reținut că cea mai mare parte a acestui patrimoniu provine în mod constant și continuu din fructul traficului cu narcotice pe care îl deținea fiul lor, în timp ce ei susținuseră în fața ei că numai o parte din lucrările realizate fusese finanțată ilegal și că achiziționarea și restul lucrărilor fuseseră finanțate din propriile lor venituri și resurse. Mai mult decât atât, ei au criticat - o pentru că nu au răspuns la argumentul lor potrivit căruia această confiscare era disproporționată nu numai din cauza sumelor mici provenite de la fiul lor în achiziționarea și renovarea locuinței lor, ci și din cauza situației lor familiale. În plus, ei susțineau faptul că, prin ordonarea confiscării acestei clădiri, locul de reședință al familiei și al copilului cu handicap aflat în întreținerea lor, instanța de apel a încălcat în mod excesiv dreptul lor la respectarea vieții lor de familie. Curtea de Casație a respins recursul printr-o hotărâre din 18 noiembrie 2009. în acest sens și din moment ce, în afara cazurilor prevăzute în mod expres de lege, judecătorii nu sunt obligați să motiveze în mod special alegerea sancțiunii pe care o aplică în limitele legale, curtea de judecată, care le-a răspuns liderilor permanenți la concluziile pe care le-a sesizat, [] și-a justificat decizia la statul în care a fost învestit la data de 1 iunie 2011, și a emis două titluri executorii pentru a obține plata de către titularii de polițe de muncă pentru lunile ianuarie-mai 2011. Acestea din urmă sunt îndatorate în valoare de aproximativ 100 000 EUR băncii de la care au contractat un împrumut pentru achiziționarea casei lor. Dreptul intern relevant Dispozițiile relevante din Codul penal sunt următoarele: (în versiunea lor aplicabilă la momentul faptelor) : art. 321-6 Faptul de a nu putea justifica resurse care corespund stilului său de viață sau de a nu putea justifica originea unui bun deținut, în timp ce în relații obișnuite cu una sau mai multe persoane care fie se ocupă de comiterea infracțiunilor sau a infracțiunilor penale de cel puțin cinci ani de închisoare și care le conferă acestora un profit direct sau indirect, fie sunt victime ale uneia dintre aceste infracțiuni, este de trei ani de închisoare și de 75 000 EUR de închisoare. ... art. 321-6-1 (...) [Pedepsele prevăzute la art. 321-6] sunt extinse la șapte ani de închisoare și 200 000 de euro de închisoare atunci când infracțiunile comise constituie infracțiuni sau infracțiuni de trafic de persoane, extorcare sau asociere de răufăcători sau când acestea constituie infracțiuni sau infracțiuni de trafic de droguri, inclusiv în cazul relațiilor obișnuite cu una sau mai multe persoane care utilizează droguri. (...) art. 321-10-1 Persoanele fizice vinovate de infracțiunile prevăzute la articolele 321-6 și 321-6-1 suportă, de asemenea, pedeapsa suplimentară de confiscare a tuturor sau a unei părți din bunurile lor, indiferent de natura, mobila sau clădirea, divizată sau indivizică, de care nu au putut justifica originea. (...)art. 222-49 În cazurile prevăzute la articolele 222-34- 222-40 [referitoare la traficul de uluitor], trebuie să se pronunțe confiscarea instalațiilor, materialelor și bunurilor care au servit, direct sau indirect, în fața comisiei de piscicultură, precum și orice produs provenit din aceasta, oricărei persoane pe care o dețin și în orice loc în care se află, în cazul în care proprietarul lor nu putea ignora originea sau utilizarea frauduloasă a acestora. [...] GRIFS Invocând art. 8 din Convenție, reclamanții se plâng de o încălcare a dreptului lor la respectarea vieții private și familiale și a domiciliului lor, care rezultă din confiscarea casei lor de către instanțele de aplicare a legii. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1 din Convenție, reclamanții se plâng de o încălcare a dreptului lor de a-și respecta bunurile rezultate din aceleași circumstanțe. Întrebări și alte solicitări adresate părților A existat o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 ca urmare a confiscării proprietății reclamanților ? Ce concluzie trebuie trasă în această privință din faptul că instanțele interne nu au căutat dacă o parte din acest bun ar fi fost finanțată din fonduri care nu provin din traficul de stupefiante pentru care fiul reclamanților a fost acuzat Această confiscare implică încălcarea articolului 8 din convenție, având în vedere faptul că imobilul despre care se vorbește era domiciliul reclamanților Părțile sunt invitate să prezinte o copie a raportului consilierului raportor și a avizului avocatului general.

CINQUIÈME SECTION

Requête n

o

28457/10

Ahmed ABOUFADDA et Fatima ABOUFADDA

contre la France

introduite le 18 mai 2010

EXPOSÉ DES FAITS

Les requérants, M. Ahmed Aboufadda et M

me

Fatima Aboufadda, sont des ressortissants marocains nés respectivement en 1946 et en 1960 et résidant à Mulhouse. Ils sont représentés devant la Cour par M

e

Nicolas

Fady, avocat à Strasbourg.

A.

Les circonstances de l’espèce

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit.

En mars 2005, les requérants acquirent à Bitschwiller-les-Thann, au prix de 246

120 EUR, une maison composée de deux appartements et entourée d’un jardin. Ils financèrent cet achat par un apport de 96

120 EUR et un emprunt bancaire de 150

000 EUR.

En octobre 2005, la gendarmerie initia une enquête préliminaire à la suite de la dénonciation d’un trafic de cannabis. L’information judiciaire qui fut ensuite ouverte mit à jour un important trafic orchestré par A., fils des requérants, qui vendait de grandes quantités de cannabis en provenance des Pays-Bas à des personnes qui se livraient ensuite à leur propre trafic. Des investigations financières furent conduites sur le patrimoine de A. et de son entourage afin de déterminer si des infractions de non-justification de ressources et de blanchiment avaient été commises.

En juin 2008, plusieurs personnes furent renvoyées devant le tribunal correctionnel de Mulhouse dont A. et les requérants

: le premier pour, notamment, détention, transport, acquisition, offre ou cession et importation non autorisés de stupéfiants

; les seconds pour, étant en relation habituelle avec une ou plusieurs personnes se livrant au trafic de stupéfiant, ne pas être en mesure de justifier de ressources correspondant à leur train de vie.

Ils furent reconnus coupables par un jugement du 11 juillet 2008. A. fut condamné à sept ans d’emprisonnement notamment, et les requérants, à 3

ans, dont deux avec sursis. Le tribunal prononça en outre à l’encontre de ces derniers l’interdiction de quitter le territoire français durant cinq ans, et ordonna la saisie et la confiscation de 28

070 EUR déposé sur un compte au nom de la requérante ainsi que, au titre de l’article 422-49 du code pénal, la confiscation de l’immeuble de Bitschwiller-les-Thann.

Saisie par les requérants, la cour d’appel de Colmar confirma ce jugement par un arrêt du 23 janvier 2009. Elle retint notamment ce qui suit

:

«

(...) Attendu qu’il est constant que [A.] s’est livré sur une longue période à un trafic de stupéfiants à grande échelle, dont il a tiré des bénéfices substantiels, ne disposant que d’un contrat de travail de maçon comme source officielle de revenus, alors qu’il versait des montants à son prétendu employeur pour se créer de toutes pièces un semblant de situation régulière

; qu’il résulte à suffisance des éléments recueillis au cours de la procédure que [A.] a fait largement profiter les membres de sa famille des bénéfices tirés de son trafic de stupéfiants, menant lui-même un train de vie sans proportion avec des prétendus revenus du travail

; qu’ainsi ses parents (...) ont donné au cours de la procédure des explications mensongères, et à géométrie extrêmement variable quant aux subsides largement distribués par leur fils [A.], sur l’usage qu’ils en ont fait et sur l’acquisition et les travaux d’ampleur réalisés sur l’immeuble de Bitschwiller-les-Thann ; qu’après les mensonges répétés et évolutifs, les deux prévenus ont acquiescé à la déclaration de culpabilité et aux condamnations contenues dans le jugement déféré, à l’exception de celle portant confiscation dudit immeuble

;

Attendu qu’il résulte de l’ensemble des investigations réalisées dans la présente procédure que les deux prévenus étaient propriétaires de trois véhicules (...)

; que des montants importants en espèces ont été versés et ont transité sur leurs nombreux comptes bancaires, qui présentent tous des soldes positifs considérables

; que des chèques (...) ont été également encaissés par eux pour 54

232

,80 EUR

; qu’un coffre loué (...) contenait 28

070 EUR, des espèces marocaines et des bijoux

;

Attendu d’autre part, outre le prix d’achat lui-même de l’immeuble à Bitschwiller-les-Thann, de très nombreux et importants travaux d’amélioration y ont été réalisés, dont une partie considérable a été payée au moyen d’espèces et sans aucune facture

; que, notamment, il a été réalisé des travaux de pavage et agencement de cour pour environ 30

000 EUR

: qu’il résulte des éléments recueillis au cours de la procédure, aujourd’hui constants, que [A.] était le seul interlocuteur des entreprises pendant ces travaux d’amélioration et qu’il rétribuait lui-même les intervenants, la majeure partie en espèce, et quasiment toujours sans facture

;

Attendu que ce comportement était tout-à-fait connu des prévenus, qui l’ont reconnu par leur acquiescement au jugement du 17 juillet 2008, leur fils les ayant d’ailleurs incités à la prudence en ce qui concerne leurs dépenses somptuaires au cours d’une conversation téléphonique dépourvue de toute ambiguïté

;

Attendu qu’il n’est pas inutile de rappeler que malgré les éléments cités plus haut, les deux prévenus ont déclaré au titre de l’année 2004 des revenus à hauteur de 15

132

EUR, alors que leur fils [A.] ne disposait en vertu de son contrat de travail fictif de maçon que de 2

000 EUR par mois

;

Attendu qu’il résulte de l’ensemble de ces éléments constants que les [requérants] connaissaient parfaitement l’origine frauduleuse des fonds remis par leur fils [A.] et qu’ils ont très largement profité des largesses de ce dernier, tant sous forme de remises d’espèces que sous forme de travaux réalisés sur l’immeuble familial (...)

».

Les requérants se pourvurent en cassation au moyen notamment d’une violation des articles 8 de la Convention et 1 du Protocole n

o

La Cour de cassation rejeta le pourvoi par un arrêt du 18 novembre 2009. Elle constata que, pour prononcer la confiscation de l’immeuble, la Cour d’appel avaient relevé que «

l’essentiel de ce patrimoine prov[enait] de façon constante et reconnu des fruits du trafic de stupéfiant ». Elle jugea ensuite «

qu’en statuant ainsi, et dès lors que, hormis les cas expressément prévus par la loi, les juges ne sont pas tenus de motiver spécialement le choix de la sanction qu’ils appliquent dans les limites légales, la cour d’appel, qui [avait] répondu aux chefs péremptoires des conclusions dont elle était saisie, [avait] justifié sa décision

».

L’Etat prit possession de l’immeuble le 1

er

juin 2011, et émit deux titres exécutoires afin d’obtenir payement par les requérants d’une indemnité d’occupation pour les mois de janvier à mai 2011. Ces derniers sont redevables d’environ 100

000 EUR à la banque auprès de laquelle ils avaient contracté un emprunt pour l’achat de leur maison.

B.

Le droit interne pertinent

Les dispositions pertinentes du code pénal sont les suivantes

(dans leur version applicable à l’époque des faits) :

Article 321-6

«

Le fait de ne pas pouvoir justifier de ressources correspondant à son train de vie ou de ne pas pouvoir justifier de l’origine d’un bien détenu, tout en étant en relations habituelles avec une ou plusieurs personnes qui soit se livrent à la commission de crimes ou de délits punis d’au moins cinq ans d’emprisonnement et procurant à celles-ci un profit direct ou indirect, soit sont les victimes d’une de ces infractions, est puni d’une peine de trois ans d’emprisonnement et de 75 000 Euros d’amende.

(...)

»

Article 321-6-1

«

(...)

[Les peines prévues par l’article 321-6] sont portées à sept ans d’emprisonnement et 200 000 Euros d’amende lorsque les infractions commises constituent les crimes ou délits de traite des êtres humains, d’extorsion ou d’association de malfaiteurs, ou qu’elles constituent les crimes ou délits de trafic de stupéfiants, y compris en cas de relations habituelles avec une ou plusieurs personnes faisant usage de stupéfiants.

(...)

»

Article 321-10-1

«

Les personnes physiques coupables des délits prévus aux articles 321-6 et 321-6-1 encourent également la peine complémentaire de confiscation de tout ou partie de leurs biens, quelle qu’en soit la nature, meuble ou immeuble, divis ou indivis, dont elles n’ont pu justifier l’origine.

(...)

»

Article 222-49

«

Dans les cas prévus par les articles 222-34 à 222-40 [relatifs au trafic de stupéfiant], doit être prononcée la confiscation des installations, matériels et de tout bien ayant servi, directement ou indirectement, à la commission de l’infraction, ainsi que tout produit provenant de celle-ci, à quelque personne qu’ils appartiennent et en quelque lieu qu’ils se trouvent, dès lors que leur propriétaire ne pouvait en ignorer l’origine ou l’utilisation frauduleuse.

(...)

»

GRIEFS

Invoquant l’article 8 de la Convention, les requérants se plaignent d’une violation de leur droit au respect de leur vie privée et familiale et de leur domicile, résultant de la confiscation de leur maison ordonnée par les juridictions répressives.

Invoquant l’article 1 du Protocole n

o

1 de la Convention, les requérants se plaignent d’une violation de leur droit au respect de leurs biens résultant de ces mêmes circonstances.

QUESTIONS ET AUTRES DEMANDES AUX PARTIES

1.

Y a-t-il eu violation de l’article 1 du Protocole n

o

1 du fait de la confiscation de l’immeuble des requérants

? Quelle conclusion y a-t-il lieu de tirer à cet égard du fait que les juridictions internes n’ont pas recherché si une part de ce bien avait été financée par des deniers ne provenant pas du trafic de stupéfiants pour lequel le fils des requérants était poursuivi

?

2.

Cette confiscation emporte-t-elle violation de l’article 8 de la convention, eu égard au fait que l’immeuble dont il est question était le domicile des requérants

?

Les parties sont invitées à produire une copie du rapport de la conseillère rapporteure et de l’avis de l’avocat général.