CASE OF NUNEZ AGAINST NORWAY

A 1173-a ședință – 11-12 iunie 2013 Apendicele 3 (Pointa H46-1) Rezoluție CM/ResDH(2013)117 Nunez împotriva Norvegiai Execuție a hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului (Documentul nr. 55597/09, Hotărârea din 28 iunie 2011, finală la 28 septembrie 2011) (Adoptat de Comitetul de Miniștri la 11 iunie 2013 la a 1173-a ședință a Deputaților Miniștri) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”), având în vedere hotărârea finală transmisă de Curte Comitetului în cazul de mai sus și încălcarea stabilită; Amintind obligația statului interesat în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta toate hotărârile finale în cazurile în care este parte și că această obligație constă, mai mult decât plata sumelor atribuite de Curte, în adoptarea de către autoritățile statului interesat, dacă este necesar: a măsurilor individuale pentru a pune capăt încălcărilor stabilite și a șterge consecințele acestora, astfel încât să atingă, în măsura posibilului, restabilirea în integritate și a măsurilor generale de prevenire a încălcărilor similare; după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a respecta obligația menționată anterior; După examinarea raportului de acțiune furnizat de guvern în care se indică măsurile adoptate pentru a aduce atingere hotărârii și subliniind că în prezent, Curtea nu a pronunțat nicio atribuire justă de satisfacție (a se vedea documentul DH-DD(2013)433); având în vedere că toate măsurile prevăzute la art. 46 alineatul (1) au fost adoptate, DECLARA că a exercitat funcțiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz și DECIDE să închidă examinarea acestuia. Cererea Nunez împotriva Norvegiei (nr. 55597/09) Raportul de acțiune consolidat privind executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului eliberat la 28 iunie 2011 Se face trimitere la raportul de acțiune al Norvegiei din 28 februarie 2012 și la actualizarea ulterioară a 10 august 2012. Comitetul de miniștri a solicitat un raport consolidat. Încălcarea Convenției determinată de Curtea Curții Europene a constatat că va exista o încălcare a articolului 8 din Convenție în cazul expulzării reclamantului din Norvegia. Reclamantul a fost expulzat cu o bandă de reîntrare de doi ani, din cauza încălcărilor grave ale Legii Norvegiene privind imigrația. Ea a avut două fiice, născute în 2002 și respectiv în 2003. La punctul 84 din hotărâre, Curtea a afirmat că Având în vedere toate considerațiile de mai sus, în special legăturile lungi și apropiate ale copiilor cu mama lor, hotărârea în cadrul procedurii de custodie, perturbarea și sublinierea pe care le-au experimentat deja copiii și perioada lungă care a trecut înainte ca autoritățile de imigrare să ia decizia de a ordona expulzarea reclamantului cu o interdicție de reintrare, Curtea nu este convinsă în circumstanțele concrete și excepționale ale cazului că o greutate suficientă a fost atașată interesului superior al copiilor în sensul articolului 8 din Convenție. Reclamantul nu a primit satisfacție echitabilă în temeiul articolului 41 din Convenție. Măsuri individuale În urma hotărârii Curții 39, Comisia Norvegienă de Apeluri pentru Immigrație a suspendat obligația reclamantului de a părăsi Norvegia. Această măsură intermediară a fost introdusă la 30 octombrie 2009. În urma deciziei finale a Curții, Consiliul de Apeluri pentru Immigrație și-a anulat decizia de expulzare la 17 Noiembrie 2011. O cerere de reunificare a familiei cu copiii reclamantului a fost depusă la 4 octombrie 2011. Cererea a fost respinsă de către Hotărârea de Immigrație la 1 ianuarie 2012, din motivul că reclamantul nu și-a documentat identitatea. Decizia a fost apelată la 7 februarie 2012. Reclamantul a prezentat un pașaport, după cum a fost solicitat. La 16 iunie 2012, Hotărârea de Immigrație și-a anulat fosta decizie. Deși nu s-au îndeplinit cerințele de reunificare a familiei, Hotărârea a acordat reclamantului un permis de reședință pentru motive umanitare (Secțiunea 38 din Legea privind imigrația). Permisul este valabil timp de trei ani. Acesta poate fi reînnoit dacă cerințele sunt îndeplinite la momentul cererii de reînnoire. În evaluarea lor, autoritățile norvegiene vor ține seama în mod corespunzător de obligațiile lor în temeiul art. 8 din Convenție și de considerațiile care au condus Curtea la constatarea unei încălcări în cazul instant. Măsuri generale 3.1 Publicare Un rezumat al hotărârii în norvegiană, cu legătură cu hotărârea inițială din partea Curții Europene a Drepturilor Omului, a fost publicat pe site-ul Internet Lovdata 28 iunie 2011 [1]. Rezumatele norvegiene sunt scrise de Centrul Norvegiei pentru Drepturile Omului de la Universitatea din Oslo. Site-ul Lovdata este principala sursă de internet pentru informații legale în Norvegia și este folosită pe scară largă de toți cei care practică profesia de drept, inclusiv avocați, funcționari și judecători. 3.2 Noile instrucțiuni privind cazurile de expulzare care afectează copiii La 4 noiembrie 2011, Ministerul Justiției a emis instrucțiuni [2] Direcției de Imigrație privind cazurile de expulzare care afectează copiii. Instructiunile abordează chestiunile evidențiate în hotărârea Nunez, precum și alte evoluții în legislația și jurisprudența și sunt menite să se asigure că practicile norvegiene sunt conforme cu jurisprudența Curții. Hotărârea este instruită, în mod specific, să prelucreze cazurile nejustificate în greutate în defavorizarea expulzării, precum și legăturile deosebit de puternice ale unui copil cu părintele fiind considerate expulzate. În plus, instrucțiunile indică faptul că perturbarea și dificultatea anterioară în viața de familie a unui copil pot fi un factor relevant în evaluarea. În plus, Ministerul descrie mai multe principii și considerații generale care trebuie luate în considerare în cazurile de expulzare care afectează copiii. Se pune accentul, de exemplu, asupra importanței unei evaluări aprofundate a circumstanțelor specifice ale fiecărui caz și a principiului stabilit că statul beneficiază de o anumită marjă de apreciere. Ministerul a declarat că instrucțiunile nu sunt preconizate să decurgă în modificări majore ale practicilor norvegiene de expulzare. Concluzie Având în vedere cele de mai sus, Guvernul Norvegiei consideră obligațiile Norvegiei în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție, îndeplinind cu sinceritate, Nina E. D. Mørk (p.p.) Adjunct Director General Sigurd Bordvik Consilier interimar [1] http://websir.lovdata.no/cgi-lex/wiftzsok?bas=emdn&emne1=nunez&sok=fast [2] GI-2011-014, http://www.udiregelverk.no/default.aspx?path=%7BCB4641E6-1F13-4B54-9E39-0893AF2F6CB9%7D . Instrucțiunile nu au fost traduse în limba engleză.

1173rd meeting – 11-12 June 2013

Appendix 3

(Item H46-1)

Resolution CM/ResDH(2013)117

Nunez against Norway

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

(Application No. 55597/09, judgment of 28 June 2011, final on 28 September 2011)

(Adopted by the Committee of Ministers on 11 June 2013

at the 1173rd meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”),

Having regard to the final judgment transmitted by the Court to the Committee in the above case and to the violation established;

Recalling the respondent State’s obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by all final judgments in cases to which it is a party and that this obligation entails, over and above the payment of any sums awarded by the Court, the adoption by the authorities of the respondent State, where required:

-

of individual measures to put an end to violations established and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

-

of general measures preventing similar violations;

Having invited the government of the respondent State to inform the Committee of the measures taken to comply with the above-mentioned obligation;

Having examined the action report provided by the government indicating the measures adopted in order to give effect to the judgment and noting that no award of just satisfaction was made by the Court in the present (see document DH-DD(2013)433);

Having satisfied itself that all the measures required by Article 46, paragraph 1, have been adopted,

DECLARES that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and

DECIDES to close the examination thereof.

Application Nunez against Norway (No. 55597/09)

Consolidated action report on the execution of the judgment of the

European Court of Human Rights delivered on 28 June 2011

Reference is made to Norway's action report of 28 February 2012, and subsequent update of 10

August

1.

Violation of the Convention determined by the Court

The European Court of Human Rights found that there would be a violation of Article 8 of the Convention in the event of the applicant’s expulsion from Norway. The applicant had been expelled with a two year re-entry band, on the grounds of serious breaches of the Norwegian Immigration Act. She had two daughters, born in 2002 and 2003 respectively. In paragraph 84 of the judgment, the Court stated that

Having regard to all of the above considerations, notably the children's long lasting and close bonds to their mother, the decision in the custody proceedings, the disruption and stress that the children had already experienced and the long period that elapsed before the immigration authorities took their decision to order the applicant's expulsion with a re-entry ban, the Court is not convinced in the concrete and exceptional circumstances of the case that sufficient weight was attached to the best interests of the children for the purposes of Article 8 of the Convention.

The applicant was not awarded just satisfaction under Article 41 of the Convention.

2.

Individual measures

Following the Court’s Rule 39 decision, the Norwegian Immigration Appeals Board suspended the applicant's obligation to leave Norway. This interim measure was introduced on 30 October 2009.

Following the Court's final decision, the Immigration Appeals Board reversed its expulsion decision on 17

November 2011.

An application for family reunification with the applicant's children was lodged on 4 October 2011. The application was denied by the Immigration Directorate on 1 January 2012, on the grounds that the applicant had not documented her identity. The applicant was requested, in case of appeal, to present identification documents issued to her stated identity.

The decision was appealed on 7 February 2012. The applicant presented a passport as requested.

On 16 June 2012, the Immigration Directorate reversed its former decision. Though the requirements for family reunification were not met, the Directorate granted the applicant a residence permit on humanitarian grounds (Section 38 of the Immigration Act).

The permit is valid for three years. It may be renewed if the requirements are met at the time of application for renewal. In their assessment the Norwegian authorities will take due account of their obligations under Article 8 of the Convention and of the considerations that led the Court to the finding of a violation in the instant case.

3.

General measures

3.1

Publication

A summary of the judgment in Norwegian, with a link to the original judgment from the European Court of Human Rights, was published on the Internet site Lovdata 28 June 2011.

[1]

The Norwegian summaries are written by the Norwegian Centre for Human Rights at the University of Oslo. The Lovdata web site is the principal Internet source for legal information in Norway, and is widely used by all who practice the law profession, including lawyers, civil servants and judges.

3.2

New instructions regarding expulsion cases affecting children

On 4 November 2011, the Ministry of Justice issued instructions

[2]

to the Immigration Directorate regarding expulsion cases affecting children. The instructions address the issues highlighted in the Nunez judgment, as well as other developments in legislation and jurisprudence, and are meant to ensure that Norwegian practices are in accordance with the Court’s jurisprudence.

The Directorate is instructed, specifically, that unreasonably prolonged case processing shall be attached due weight in disfavour of expulsion, as shall a child's particularly strong ties to the parent being considered expelled. Furthermore, the instructions state that earlier disruption and hardship in a child's family life may be a relevant factor in the assessment.

In addition, the Ministry outlines more general principles and considerations to be taken into account in expulsion cases affecting children. Emphasis is given to, e.g. the importance of a thorough assessment of the particular circumstances of each case, and the established principle that the State enjoys a certain margin of appreciation. The Ministry has stated that the instructions are not expected to result in major changes in Norwegian expulsion practices.

4.

Conclusion

In the light of the above, The Norwegian Government considers Norway's obligations under Article 46 paragraph 1 of the Convention, fulfilled.

Yours sincerely,

Nina E. D. Mørk (p.p.)

Acting Deputy Director General

Sigurd Bordvik

Adviser

[1]

http://websir.lovdata.no/cgi-lex/wiftzsok?bas=emdn&emne1=nunez&sok=fast

[2]

GI-2011-014,

http://www.udiregelverk.no/default.aspx?path=%7BCB4641E6-1F13-4B54-9E39-0893AF2F6CB9%7D

. The instructions have not been translated into English.