Djelloul și Belgour împotriva Franței

SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 328310 Djemaa DJELLOUL și Halima BELGOUR împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 18 iunie 2013 într-un comitet compus din Angelika Nußberger, președinte, Ganna Yudkivska, André Potocki, judecători, și Stephen Phillips, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea formulată anterior la 3 iunie 2010 Având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 6 februarie 2013 prin care se solicită Curții să șteargă cererea de rol, precum și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, face următoarea decizie FUGĂ ȘI PROCEDURA Recurentele, dle președinte Djemaa Djelloul și Halima Belgour sunt cetățeni algerieni născuți în 1935 și, respectiv, 1961. Prima reclamantă a decedat la 6 septembrie 2010. Cea de-a doua constă în Saida (Algeria).

Ele sunt reprezentate în fața Curții de către domnul Othman Farah, avocat în Bordeaux. Belliard, director de afaceri juridice la Ministerul Afacerilor Externe. Cererea a fost comunicată guvernului. Invocând art. 14 din Convenție, coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 din Convenție, recurentele se plâng de refuzul autorităților de a revaloriza pensia de inversare în condițiile de drept comun aplicabile resortisanților francezi, în conformitate cu art. 68 din Legea din 30 decembrie 2002, ceea ce ar fi constituit o diferență de tratament bazată pe naționalitate, fără o justificare obiectivă și rezonabilă. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, recurentele se plâng de o ruptură a egalității armelor din cauza aplicării de către Consiliu a dispozițiilor art. 68 din Legea din 30 decembrie 2002 în litigiul lor, în timp ce procedura contencioasă fusese deja inițiată înainte de intrarea în vigoare a acestei legi.

În urma eșecului încercărilor de soluționare pe cale amiabilă, printr-o scrisoare din 6 februarie 2013, guvernul a informat Curtea că intenționa să formuleze o declarație unilaterală pentru a soluționa problema ridicată de către instanță. În plus, a invitat Curtea să o elimine din rolul său în aplicarea articolului 37 din Convenție. Subsemnatul, Géraud de Bergues, agent al guvernului francez, declară că guvernul francez oferă dlui Djemaa Djelloul și dlui Halima Belgour suma globală de 990 (9 mii nouă sute nouă sute nouăzeci) de euro (EUR) pentru cererea înregistrată la nr. 328310/10. Această sumă nu va fi supusă nici unui impozit și va fi plătită în contul bancar indicat de recurente în termen de trei luni de la data la care hotărârea de radiere pronunțată de Curte în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție.

Plata va avea ca rezultat soluționarea definitivă a cauzei. Guvernul recunoaște, în speță, că, pe de o parte, aplicarea imediată a legii în cazul organismelor aflate în curs de desfășurare la art. 68 din Legea nr. 2002-1576 din 30 decembrie 2002 a adus atingere normelor de echitate a procesului garantate prin art. 6 din Convenție și că, pe de altă parte, aplicarea dispozițiilor art. 68 din aceeași lege a încălcat art. 14 din Convenția combinată cu art. 1 din Protocolul nr. 1. Printr-o scrisoare din 7 martie 2013, avocatul celei de-a doua recurente a indicat că … Curtea amintește că, în temeiul articolului 37 din convenție, în orice moment al procedurii, Curtea poate decide să elimine o cerere din rol în cazul în care circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat.

În acest caz, pentru a stabili dacă trebuie să șteargă cererea de rol, Curtea examinează cu atenție declarația în lumina principiilor care se desprind din jurisprudența sa, în special din Hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], n 26307/95, § 77, CEDO 2003 VI, și WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) n 11602/02, 26 iunie 2007). Curtea ia act de declarația oficială a guvernului. Aceasta arată că, în declarația sa, acesta a recunoscut fără echivoc că aplicarea articolului 68 din legea din 2002 la prezentul litigiu aducea atingere drepturilor garantate prin art. 6 alineatul (1) din convenție și prin art. 14 combinat cu art. 1 din Protocolul nr. (1) Pentru a remedia această situație, guvernul a propus plata sumei de 990 EUR recurentelor.

Având în vedere natura concesiilor pe care le conține declarația guvernului și valoarea despăgubirii propuse, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin Convenție și a protocoalelor sale nu necesită examinarea cererii [art. 37 alineatul (1) în fine]; mutatis mutandis Rabah Mahiout c. Franța (dec.), n 25907/10, 7 februarie 2012). Curtea amintește în special că dreptul intern a făcut obiectul unei evoluții pozitive ca urmare a unei decizii a Consiliului Constituțional din 28 mai 2010 care declară neconstituționale dispozițiile menționate anterior referitoare la cristalizarea pensiilor, în special art. 68 din Legea din 2002 (CC, nr. 2010-1 QPC, 28 mai 2010 consorts Labane.

Având în vedere cele de mai sus, Curtea concluzionează că nu se mai justifică continuarea examinării cererii. Prin urmare, cererea de rol trebuie eliminată. Suma de 9 990 EUR va trebui plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. În lipsa decontării în termenul respectiv, guvernul va trebui să plătească, începând cu data expirării acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale.

În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului pârât cu privire la art. 6 § 1 din Convenție și art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 și cu modalitățile prevăzute pentru asigurarea respectării angajamentelor astfel luate hotărăște să șteargă cererea de rol în aplicarea art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție. Stephen Phillips Angelika Nußberger adjunct președinte

CINQUIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 32831/10 Djemâa DJELLOUL et Halima BELGOUR contre la France La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 18 juin 2013 en un comité composé de : Angelika Nußberger, présidente, Ganna Yudkivska, André Potocki, juges, et de Stephen Phillips, greffier adjoint de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 3 juin 2010 ; Vu la déclaration déposée par le gouvernement défendeur le 6 février 2013 invitant la Cour à rayer la requête du rôle, ainsi que la réponse de la partie requérante à cette déclaration ; Après en avoir délibéré, rend la décision suivante :

FAITS ET PROCÉDURE

Les requérantes, M mes Djemâa Djelloul et Halima Belgour, sont des ressortissantes algériennes nées respectivement en 1935 et 1961. La première requérante est décédée le 6 septembre 2010. La seconde réside à Saida (Algérie). Elles sont représentées devant la Cour par M e H. Othman ‑ Farah, avocat à Bordeaux. Le gouvernement français (« le Gouvernement ») est représenté par son agent, M me Belliard, directrice des affaires juridiques au ministère des Affaires étrangères. La requête avait été communiquée au Gouvernement.

Invoquant l’article 14 de la Convention combiné avec l’article 1 du Protocole n o 1 de la Convention, les requérantes se plaignent du refus des autorités de revaloriser la pension de réversion dans les conditions de droit commun applicables aux ressortissants français, en application de l’article 68 de la loi du 30 décembre 2002, ce qui aurait constitué une différence de traitement fondée sur la nationalité, dénuée de justification objective et raisonnable. Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, les requérantes se plaignent d’une rupture de l’égalité des armes en raison de l’application par le Conseil d’Etat de l’article 68 de la loi du 30 décembre 2002 à leur litige, alors que la procédure contentieuse avait déjà été engagée avant l’entrée en vigueur de cette loi.

Elles dénoncent l’immixtion de l’Etat dans l’exercice de l’autorité judiciaire. EN DROIT Après l’échec des tentatives de règlement amiable, par une lettre du 6 février 2013, le Gouvernement a informé la Cour qu’il envisageait de formuler une déclaration unilatérale afin de résoudre la question soulevée par la requête. Il a en outre invité la Cour à rayer celle-ci du rôle en application de l’article 37 de la Convention. La déclaration était ainsi libellée : « Je soussigné, Géraud de Bergues, agent du Gouvernement français, déclare que le Gouvernement français offre de verser à M me Djemâa Djelloul et à M me Halima Belgour la somme globale de 9 990 (neuf mille neuf cent quatre-vingt-dix) euros (EUR) au titre de la requête enregistrée sous le n o 32831/10.

Cette somme ne sera soumise à aucun impôt et sera versée sur le compte bancaire indiqué par les requérantes dans les trois mois à compter de la date de l’arrêt de radiation rendu par la Cour sur le fondement de l’article 37 § 1 c) de la Convention. Le paiement vaudra règlement définitif de la cause. Le Gouvernement reconnaît, en l’espèce, que d’une part l’application immédiate aux instances en cours de l’article 68 de la loi n o 2002-1576 du 30 décembre 2002 a porté atteinte aux règles d’équité du procès garanties par l’article 6 de la Convention et que d’autre part l’application des dispositions de l’article 68 de cette même loi a emporté violation de l’article 14 de la Convention combiné avec l’article 1 du protocole n o 1».

Par une lettre du 7 mars 2013, l’avocat de la seconde requérante a indiqué qu’il n’était pas satisfait des termes de la déclaration unilatérale formulée par le Gouvernement. La Cour rappelle qu’en vertu de l’article 37 de la Convention, à tout moment de la procédure, elle peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. L’article 37 § 1 c) lui permet en particulier de rayer une affaire du rôle si : « pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête ». En pareil cas, pour déterminer si elle doit rayer la requête du rôle, la Cour examine attentivement la déclaration à la lumière des principes se dégageant de sa jurisprudence, en particulier de l’arrêt Tahsin Acar ( Tahsin Acar c. Turquie (question préliminaire) [GC], n o 26307/95, §§ 75 ‑ 77, CEDH 2003 VI, et WAZA Spółka z o.o.

c. Pologne (déc.) n o 11602/02, 26 juin 2007). La Cour prend acte de la déclaration formelle du Gouvernement. Elle relève que celui-ci a, dans sa déclaration, reconnu sans équivoque que l’application de l’article 68 de la loi de 2002 au présent litige avait porté atteinte aux droits garantis par l’article 6 § 1 de la Convention et par l’article 14 combiné avec l’article 1 du Protocole n o 1. Pour y remédier, le Gouvernement a proposé de verser la somme de 9 990 EUR aux requérantes.

Eu égard à la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement et au montant de l’indemnisation proposée, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de la requête (article 37 § 1 in fine ; voir, mutatis mutandis , Rabah Mahiout c. France (déc.), n o 25907/10, 7 février 2012). La Cour rappelle en particulier que le droit interne a fait l’objet d’une évolution positive à la suite d’une décision du Conseil constitutionnel du 28 mai 2010 déclarant inconstitutionnelles les dispositions précitées relatives à la cristallisation des pensions, et notamment l’article 68 de la loi de 2002 (CC, n o 2010-1 QPC, 28 mai 2010 consorts Labane).

Compte tenu de ce qui précède, la Cour conclut qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête. Il y a lieu dès lors de rayer la requête du rôle. La somme de 9 990 EUR devra être versée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement devra verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.

Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article 37 § 2 de la Convention ( Josipović c. Serbie (déc.), nº 18369/07, 4 mars 2008). Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Prend acte des termes de la déclaration du gouvernement défendeur concernant l’article 6 § 1 de la Convention et de l’article 14 combiné avec l’article 1 du Protocole n o 1 et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris ; Décide de rayer la requête du rôle en application de l’article 37 § 1 c) de la Convention. Stephen Phillips Angelika Nußberger Greffier adjoint Présidente