BEN AHMED c. FRANCE

SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 4301/09 prezentată de Djemaa BEN AHMED împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 22 martie 2011 într-un comitet compus din Mark Villiger, președinte, Isabelle Berro-Lefevre, Ann Power, judecători, și Stephen Phillips, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea prezentată la 9 ianuarie 2009 Având în vedere declarațiile formale ale Curții, după ce a luat în considerare acceptarea unui regulament confidențial al cauzei, Având în vedere decizia de a trata cu prioritate cererea în temeiul art. 41 din Regulamentul Curții, după ce a intenționat să o soluționeze, pronunța decizia următoare: reclamanta, dl Djemaa Ben Ahmed, este resortisant al algeriei, născută în 1944 și rezidentă în Toulouse.

Ea a fost reprezentată în fața Curții de către M. A. Thalamas, avocat în Toulouse. Guvernul francez ( 1 combinat, recurenta consideră că refuzul autorităților franceze de a-și revaloriza pensia de inversare în mod egal cu cele plătite resortisanților cu cetățenie franceză a constituit o diferență de tratament bazată pe cetățenie și fără justificare obiectivă și rezonabilă. La 21 și 25 februarie 2011, Curtea a primit declarații de soluționare amiabilă semnate de părți conform cărora reclamanta a fost de acord să renunțe la orice pretenție viitoare împotriva Franței pentru faptele la origine ale prezentei cereri în schimbul plății sumei de 65 000 Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi scutită de orice impozit aplicabil și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului.

În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. Această declarație nu se referă la recunoașterea de către guvernul Franței a unei încălcări a Convenției europene a drepturilor omului în speță. Acest regulament amiabil nu împiedică dl Ben Ahmed să introducă noi instanțe judiciare în conformitate cu dispozițiile articolului 211 din Legea nr. 2010-1657 din 29 decembrie 2010 privind finanțele pentru 2011 și textele sale de punere în aplicare pentru perioada de după 31 decembrie 2010. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile.

Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum le recunosc convenția și protocoalele sale și că nu are nici un motiv de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) în fine din Convenție]. Prin urmare, este necesar să se elimine cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Stephen Phillips Mark Villiger grefier adjunct Președinte

CINQUIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 4301/09 présentée par Djemaa BEN AHMED contre la France La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 22 mars 2011 en un comité composé de : Mark Villiger, président, Isabelle Berro-Lefèvre, Ann Power, juges, et de Stephen Phillips, greffier adjoint de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 9 janvier 2009 ; Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire ; Vu la décision de traiter en priorité la requête en vertu de l’article 41 du règlement de la Cour ; Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : PROCÉDURE La requérante, M me Djemaa Ben Ahmed, est une ressortissante algérienne, née en 1944 et résidant à Toulouse.

Elle a été représentée devant la Cour par M e A. Thalamas, avocat à Toulouse. Le gouvernement français (« le Gouvernement ») a été représenté par son agent, M me E. Belliard, directrice des affaires juridiques au ministère des Affaires étrangères. Invoquant les articles 14 de la Convention et 1 du Protocole n o 1 combinés, la requérante estime que le refus des autorités françaises de revaloriser sa pension de réversion à égalité avec celles versées à des ressortissants ayant la nationalité française, a constitué une différence de traitement fondée sur la nationalité et dénuée de justification objective et raisonnable. Les 21 et 25 février 2011, la Cour a reçu des déclarations de règlement amiable signées par les parties selon lesquelles la requérante accepte de renoncer à toute prétention future contre la France pour les faits à l’origine de la présente requête en contrepartie du versement de la somme de 65 000 euros (soixante-cinq mille euros).

Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, sera exempte de tout impôt éventuellement applicable. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.

La présente déclaration n’implique de la part du Gouvernement de la France aucune reconnaissance d’une violation de la Convention européenne des droits de l’homme en l’espèce. Ce règlement amiable ne fait pas obstacle à ce que M me Ben Ahmed introduise de nouvelles instances juridictionnelles en application des dispositions de l’article 211 de la loi n o 2010-1657 du 29 décembre 2010 de finances pour 2011 et de ses textes d’application pour la période postérieure au 31 décembre 2010. EN DROIT La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses Protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif d’ordre public justifiant de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1 in fine de la Convention).

En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Stephen Phillips Mark Villiger Greffier adjoint Président