CASE OF MUSTAFA TUNÇ AND FECİRE TUNÇ v. TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Remainder inadmissible;Violation of Article 2 - Right to life (Article 2-1 - Effective investigation) (Procedural aspect);Non-pecuniary damage - award
CASE OF MUSTAFA TUNÇ AND FECİRE TUNÇ v. TURKEY (CtEDO, 2013)
Dl Mustafa Tunç și dna Fecire Tunç s-au născut în 1946 și, respectiv, 1952 și trăiesc în Istanbul. Ei sunt tatăl și mama Cihan Tunç, care s-a născut în 1983 și a murit la 13 februarie 2004. Dl Yuksel Tunç, fiul și fratele reclamanților Cihan Tunç, s-au născut în 1978 și trăiește în Istanbul. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de partide, pot fi rezumate după cum urmează. La 13 februarie 2004, la aproximativ 5.50 a.m. și în timpul desfășurării serviciului militar în Kocaköy, într-un site a companiei petroliere private NV Turkse Perenco („Perenco”), pentru care gendarmeria națională furnizează servicii de securitate, sergentul Cihan Tunç a fost rănit de focuri de armă. El a fost unul dintre gendarmele de datorie și alocat postului de gardian cunoscut sub numele de „tower nr. 3”. Incidentul a avut loc la postul de gardă cunoscut sub numele de „tower nr. 2”. Cihan Tunç a fost transportat la spital imediat după incidentul de către mai mulți polițiști, inclusiv sergentul A.A. și M.S. privat, care a fost ultima persoană care a văzut Cihan Tunç înaintea incidentului. 10. Cihan Tunç a fost declarat mort la scurt timp după sosirea sa la spitalul militar Diyarbakır. 11. Procurorul militar din Diyarbakır a fost informat imediat după ce a fost deschisă o anchetă judiciară. 12. Un procuror militar s-a dus la spital la care a fost admis Cihan și a fost alăturat acolo, după instrucțiunile sale, de o echipă de experți în investigație penală din gendarmerie națională. El a trimis, de asemenea, o altă echipă la locul incidentului și a cerut procurorului Kocaköy (civilian) să participe, pentru a supraveghea investigațiile inițiale și a lua orice măsură necesară pentru a asigura dovezi. 13. La câteva ore după incident au fost efectuate un examen extern al cadavrului și o autopsie la spital, sub supravegherea procurorului militar. 14. Au fost luate mai multe fotografii din cadavru. Îmbrăcămintea decedatului a fost eliminată și trimisă pentru analiză de laborator, cu scopul de a determina distanța de la care au fost trase focul. Amprentele au fost luate de decedat și de M.S., ultima persoană care a văzut Cihan Tunç în viață. Swabs au fost, de asemenea, luate din mâinile lor, pentru a fi verificate pentru reziduurile de împușcare. În cele din urmă, buzunarele omului decedat au fost goale și conținutul lor înregistrat. 15. Procurorul a instruit apoi medicul legist L.E. să examineze organismul în vederea stabilirii cauzei decesului, și, dacă este cazul, să facă observații cu privire la circumstanțele decesului. 16. Medicul legist a găsit după cum urmează: înălțimea corpului, 1,75 metri; rana de intrare cu inel de abrasie pe partea dreaptă a gâtului; rana de ieșire de 4 x 2 centimetri pe partea stângă a spatei, sub marginea inferioară a lamei umărului. 17. El a observat nici o urmă pe corpul loviturilor sau violenței. 18. El a declarat că moartea a avut loc după o hemorragie cauzată de o rană de glonț, și că glonțul a lovit trachea și a lăsat plămânii. 19. El a menționat, de asemenea, că împușcarea a fost probabil trasă la intervalul punct-blank (yakın atıș). 20. El a bazat această concluzie pe prezența anumitor materiale reziduale. Partea relevantă a raportului său pe acest punct se citește după cum urmează: „Nu s-a observat nici o colorare a pielii datorită arderii sau fumului pe partea dreaptă a feței sau pe zona gâtului. Urmele de polvoare au fost remarcate numai pe partea dreaptă a feței, pe curba inferioară a bărbiei.” 21. Toate aceste observații au fost înregistrate într-un document intitulat „Recordarea examinării post-mortem și autopsiei”. 22. Procurorul militar a interogat, de asemenea, M.S. privat și sergentul A.A. (vezi paragrafele 32-34 și 42-45 mai jos), care au sosit la spital în vehiculul care transporta Cihan Tunç. 23. Simultan, o echipă de experți din laboratorul de investigație penală al gendarmeriei și procurorul Kocaköy au mers la site la câteva ore după evenimente. 24. Potrivit raportului procurorului Kocaköy, site-ul avea un total de șase posturi de pază: un turn de pază, cunoscut sub numele de „turnul înalt” și cinci posturi de pază. incidentul a avut loc într-o clădire de 2 x 2 metri, cu o înălțime a plafonului de 2,33 m și deschideri plasate la 1,5 m de sol. 25. Potrivit raportului, două cartușe și un glonț au fost găsite întinse pe sol în interiorul postului de gardă. Tavanul a avut o marca de impact care arata ca cea de o lovitură. Piese mici de deșeuri de ciment din tavan au fost găsite pe podea, pe care au existat, de asemenea, scântei mari de sânge. 26. Raportul menționează, de asemenea, că o examinare rezumativă a armei decedaților, o pușcă de tip G-3 care a fost plasată sub încuietoare și cheie în așteptarea sosirii procurorului, a permis confirmarea faptului că a fost folosită cu puțin timp înainte. Această armă, precum și arma atribuită M.S. privată, o pușcă de tip MG-3 care părea că nu a fost folosită, au fost trimise la un laborator de analiză științifică. 27. În cele din urmă, raportul a specificat că a fost elaborată o descriere detaliată, au fost desenate două schițe, fotografii luate și o înregistrare video făcută. 28. La 16 februarie 2004, laboratorul de cercetare penală al gendarmeriei a emis un raport de experți (raportul nr. 2004/90/chimic). Aceasta a indicat că analiza eșantioanelor luate din mâinile decedatului și a M.S. folosind așa-numita tehnică de „espectrometrie de absorbție atomică” a dezvăluit prezența plumbului, barioului și antimoniului pe mâinile decedaților, precum și a bariumului și antimoniului pe cele decedate ale M.S. După ce a observat că aceste elemente erau reziduuri din descărcarea unei arme, raportul a remarcat că reziduurile de polvoar conțin particule micrometrice care treceau foarte ușor de la o suprafață la alta și că aceste reziduuri migrau frecvent la mâini la administrarea primului ajutor. 29. De asemenea, raportul a remarcat că testele privind hainele lui Cihan Tunç au indicat că a fost victimă de o lovitură de foc la intervalul punct-blank. 30. La 17 februarie 2004, laboratorul național de criminal de poliție din Diyarbakır a emis, de asemenea, un raport de experți (raportul nr. BLS-2004/464) după teste balistice efectuate pe cochila de glonț și două arme găsite la locul incidentului. Rapoartele au indicat că cele două puști funcționează în mod normal și au confirmat că proiectul de glonț care fusese găsit a venit din arma lui Cihan Tunç. 31. În cadrul anchetelor efectuate de procurorul militar și de investigația internă a gendarmeriei, numeroși polițiști au fost interogați în ziua incidentului. 32. În dovada sa la procurorul militar, M.S. "Cihan a sosit la turnul unde am fost la datorie cu 15 până la 20 de minute înainte de începutul gardianului său, deoarece acolo trebuia să aibă loc predarea... El mi-a spus că se simțea în jos. Când l-am întrebat de ce, el a răspuns "Scuză-te de treaba ta, nu ai înțeles în niciun caz". Răspunsul lui m-a supărat, am avut impresia că am crezut că sunt un idiot. Am aprins o țigară și [Cihan] s-a dus în turn ... el a început să se joace cu manevra de cocos pe pușca lui. Am intrat și i-am spus să se oprească ... El mi-a spus să mă minte afacerea mea și să meargă și să aibă o țigară ... În acel moment am ieșit ... Am fost la cinci sau șase metri de turn când am auzit o împușcătură. Am fugit înăuntru. [Cihan] a fost întins pe pământ ... Pușca lui era pe mâna dreaptă și butoiul era pe umărul lui. Am scos pușca și am încercat să reînvie [Cihan] scufundându-l, sânge a început să curgă... Sergentul A.A. a sosit [cu alți soldați]”. 33. În răspuns la întrebările procurorului, M.S. a răspuns că el nu a avut nici o litigiu sau o problemă cu Cihan Tunç, fie în timpul schimbului de datorie sau înaintea ei. El a confirmat că el nu a încercat să îndepărteze arma din mâinile sale în orice moment. El a mărturisit că el nu a împușcat camaradul său. 34. Ca răspuns la o altă întrebare, el a declarat că, atunci când Cihan Tunç a încărcat și apoi descărcat arma de mai multe ori, el a văzut cartușe complete fiind ejectate din partea pușcăi. 35. În timpul interogativei de către investigatorul intern al gendarmeriei, el a declarat: „Sergeantul A.A. a trecut la aproximativ 5 a.m., în timpul patrulării sale, pentru a verifica. Cihan Tunç a sosit la scurt timp după aceea, la aproximativ 5.50 a.m. ... el a venit în camera turnului și a început să joace cu arma sa, el a încărcat și apoi a descărcat-o de trei sau patru ori, și a scos revista și a pus-o înapoi pe. L-am rugat să se oprească, și am spus că amândoi vom fi pedepsiți dacă un ofițer senior ar fi venit neanunțat... el s-a oprit pentru un moment. Eu stau la șapte sau opt metri distanță de el. Apoi, [când] în afara postului, am auzit zgomotul manevrei de două sau trei ori, urmat de sunetul armei care mergea pe jos... [Cihan] stătea pe pământ, arma era pe piept. Am încercat să-l reviv. În acel moment, sergentul A.A. și soldații care trebuiau să ne înlocuiască au sosit. Am dus Cihan aproape de container, apoi l-am dus la spitalul Diyarbakir într-o mașină Renault aparținând companiei Perenco ...” 36. La întrebarea „Cum explicați faptul că două cartușe au fost găsite pe locul incidentului?” M.S. a răspuns că el nu a avut nicio explicație. El a adăugat că, probabil, acestea sunt cartușe care au căzut atunci când Cihan Tunç încarcă și descarcă arma. 37. Ca răspuns la o altă întrebare, el a spus că el nu a putut declara dacă revista a fost pe arma la momentul incidentului, deoarece el nu a acordat atenție la acest punct. 38. Anchetatorul a întrebat și M.S. despre pozițiile armei și Cihan Tunç. Mai ales, el a întrebat dacă aceasta din urmă stătea sau stătea în picioare atunci când își manipulase pușca. 39. M.S. a indicat că, în timp ce era în interiorul postului cu Cihan Tunç, aceasta din urmă a îndreptat arma spre tavan și a încărcat-o, și apoi a îndepărtat revista și a operat pârghia pentru a ejecta cartușul încarcat. În timp ce a părăsit postul, el a văzut Cihan Tunç stătea pe un piept de muniție. În timp ce încă în afara, el a auzit sunetul pârghiei de cocking de două ori mai mult, apoi un bang. 40. În cele din urmă, investigatorul a interogat M.S. despre locația armelor. Potrivit M.S., pușca lui a fost pe un rack în interiorul postului, și tripodul a fost pliat. Arma lui Cihan a fost pe piept. 41. În aceste două declarații, sediul în care a avut loc incidentul este descris în mod indiscriminat de termenele “stația de muncă nr. 4” (4 nolu nöbet mevzisi) sau „tower nr. 2” (2 nolu kule). 42. În declarația sa către procurorul militar, sergentul A.A. a indicat că a auzit un foc de armă și, împreună cu câțiva particulari, s-a grăbit la locul de unde a venit sunetul. După ce au încercat să găsească pulsul omului rănit, A.A. a ordonat să fie transportat la cantină și apoi la spital. 43. În ceea ce privește posturile de gardian, sergentul A.A. a indicat că doar trei au fost folosite. Primul a fost situat la intrarea la site-ul (nizamiye); al doilea post, cunoscut sub numele de „turnul scăzut”, deși în realitate situat în a patra poziție de la intrare, a fost cunoscut, de asemenea, ca „turnul nr. 2”, deoarece cele două posturi anterioare nu au fost folosite. Al treilea post a fost cunoscut sub numele de „turn nr. 3” sau „turnul înalt”. 44. A.A. De asemenea, a specificat că el nu știa de nici o problemă experimentată de Cihan Tunç sau M.S. 45. Ca răspuns la o întrebare de la procuror, el a repetat relatarea evenimentelor date de M.S. Acest cont corespunde declarației făcute de M.S. 46. A.A. a dat dovezi similare investigatorului intern al gendarmeriei. 47. Căpitanul S.D. și sergentul C.Y. au indicat că au devenit conștienți de incidentul în timp ce se aflau în baraca Kocaköy. La sosirea la locul faptei, au inspectat foarte repede sediul fără să deranjeze scena evenimentului. Au văzut un glonț gol și două cartușe pentru pușca G-3, unul pe sol și celălalt pe rack. De asemenea, au observat sânge pe teren. 48. Sergent A.K. a dat următoarele dovezi anchetatorului: „Cihan a fost de serviciu la postul nr. 2 ... În timpul patrulei mele, la aproximativ 5.15 a.m... totul a fost normal. Am schimbat câteva cuvinte cu Cihan, care a fost de serviciu în turnul înalt... Când am ajuns la locul incidentului, M.S. încearcă să-l ridice pe Cihan.” 49. În ceea ce privește poziția revistei, sergentul A.K. A declarat că el nu i-a acordat atenție atunci. Cu toate acestea, el a amintit că, după ce a dus Cihan la cantina, S.K. privat a mers și a adus arma la el, și a observat că revista nu era pusă pe pușca. 50. La întrebarea „de ce a avut loc incidentul la postul nr. 4, unde M.S. Era de serviciu, deși Cihan Tunç fusese atribuit turnului înalt?” a răspuns el: „Nu știu. Este posibil ca Cihan să părăsească postul său pentru a merge acolo pentru că era aproape la sfârșitul perioadei sale de datorie. Când am făcut runda mea, la aproximativ 5.15 a.m., Cihan a fost la postul său în turnul înalt.” 51. Private S.K. A confirmat declarația lui A.K., indicând că arma și revista erau în interiorul postului de gardă, dar că revista nu era pe armă. 52. Soldatul E.C. a declarat că atunci când a ajuns pe scena M.S. încearcă să-l ridice pe Cihan Tunç. El a confirmat, de asemenea, că revista nu era pe armă. 53. Următoarele elemente suplimentare au apărut din alte declarații. 54. Cihan Tunç a sosit cu o săptămână anterior în echipa de protecție a site-ului Perenco, care a fost compusă din 16 persoane. El nu a avut probleme cunoscute și nu a avut o dispută cu ceilalți soldați. 55. La momentul incidentului, S.S. privat a fost în serviciu de sentință la primul post de gardă, situat la intrarea pe site. 56. După sergentul A.A. și ceilalți servitori au sosit la locul incidentului, M.S. a fost trimis la cantina pentru a obține ajutor. 57. La 30 iunie 2004, susținând că nu existau motive pentru a constata că o altă persoană a fost responsabilă pentru moartea lui Cihan Tunç, serviciul de urmărire penală a emis o decizie de a nu aduce o urmărire penală. Procurorul a prezentat dovezile colectate în timpul anchetei. El a considerat că împușcarea a fost trasă atunci când tânărul, cu piept îndoit, a fost înclinat spre partea dreaptă și butoiul de pușcă a fost îndreptat spre gâtul său. El a declarat că acest lucru explică, în special, impactul glonțului pe tavan. Cu toate acestea, decizia procurorului nu a dat niciun motiv pentru împușcarea a fost concediată brusc. 58. La 16 iulie 2004, procurorul, ca răspuns la o cerere a avocatului reclamantului, a trimis corespondența ei care conține o copie a deciziei și o scrisoare în care a indicat că, în aplicarea practicii Legii de Profezie Legală, întregul dosar a fost la dispoziția ei, și că ea ar putea examina și să aibă o copie făcută din orice element de probă considerat relevant. 59. Reclamanții au apelat împotriva deciziei, susținând că mai multe zone gri au rămas în ceea ce privește circumstanțele decesului Cihan. În special, au susținut că traiectoria urmată de glonț nu a fost definită în mod clar. 60. La 14 octombrie 2004, Curtea militară din forța aeriană Diyarbakır a susținut apelul reclamanților și a ordonat serviciului de urmărire penală să efectueze o anchetă suplimentară. În special, a considerat că traiectoria glonțului și poziția de tragere trebuie stabilite în mod clar, pe baza rănilor de intrare și de ieșire pe organism și marca de impact a glonțului pe tavan. Acesta a indicat, de asemenea, că nu au fost identificate motive plauzibile de sinucidere. Acesta a adăugat că, în orice caz, poziția corpului la momentul împușcatului a fost neobișnuit pentru o sinucidere. În cele din urmă, a declarat că nu a fost furnizată nicio explicație pentru reziduurile de împușcare de pe mâinile M.S., ultima persoană care a văzut Cihan Tunç înainte de incident. 61. La 24 noiembrie 2004, procurorul militar s-a dus la site-ul Perenco, însoțit de trei experți în investigație penală. 62. Grupul s-a dus la postul de gardă unde a avut loc incidentul. Odată ce toate materialele din dosarul de caz au fost examinate, o reconstrucție a evenimentelor a fost efectuată, asistată de un individ care a fost similar în construcția decedatului. 63. Pasele pentru a determina traiectoria glonțului au fost luate, în special prin utilizarea unui cord întins între marca de impact pe tavan și butoiul unei puști G-3. Fotografiile au fost luate. 64. Experții au observat că podeaua a fost făcută din beton, deși înregistrările anterioare au descris un podeau de pământ. Potrivit materialelor furnizate de managerii site-ului, diferite imobiliare, inclusiv mai multe piese murdare, au fost cimentate de la incident, cu scopul de a menține uniforma soldaților curat. În timpul acestei lucrări, podelele nu au fost ridicate. Acest lucru a fost confirmat prin măsurători care au stabilit că înălțimea plafonului este încă de 2,33 metri. 65. Având în vedere toate dovezile adunate, experții au ajuns la următoarea concluzie: Cihan Tunç stătea sau strângea și își ținea pușca în mâna dreaptă; atunci când a încercat să se ridice înclinându-se pe arma sa, și cu genunchi încă îndoit, mâna lui a tras pe trăgaci și împușcarea a fost concediată. 66. În timpul vizitei sale la site, procurorul a interogat privat E.C. El a declarat că, atunci când a sosit, M.S. a bătut în spatele Cihan Tunç și a încercat să-l ridice prin tragerea sub arme. 67. Toate aceste dovezi au fost prezentate într-un raport din 24 noiembrie 2004. 68. La 8 decembrie 2004, procurorul a finalizat investigațiile și a trimis dosarul la instanța militară, împreună cu un raport privind ancheta suplimentară solicitată (referiți nr. 2004/632E.O), de stabilire a măsurilor luate și de răspuns la deficiențele observate de instanță. În ceea ce privește urmele de împușcare pe mâini, el a subliniat că dosarul conține un raport expert care indică faptul că reziduurile de împușcare este foarte volatil și că ar fi putut să se mute din hainele sau mâinile morților către M.S. imediat după incident. El a adăugat că mai multe declarații au susținut o astfel de ipoteză, în sensul că au confirmat că M.S. a fost în contact fizic cu decedatul atunci când încerca să-l ridice. 69. În ceea ce privește afirmația instanței că poziția de concediu nu a corespuns cu cea a unui individ care a intenționat să se sinucidă și argumentul său în legătură cu lipsa unui motiv, procurorul a afirmat că decizia de a nu urmări niciun proces nu conține nici o indicație că incidentul a fost o sinucidere și, în plus, că încheierea sinuciderii nu a fost divertită. 70. În ceea ce privește verificarea traiectoriei glonțului în lumina marca de impact de pe tavan și a rănilor de intrare și de ieșire pe corp, el a declarat că următoarea teorie a fost acceptată: Cihan Tunç stătea pe o cutie de muniție și se juca cu pârghia și revistă de pușcă; atunci când a ținut arma, cu revista îndepărtată și la un unghi pe partea dreaptă, el s-a aplecat înainte și spre partea dreaptă cu intenția de a folosi pușca ca suport în picioare, mâna lui din partea arma de pe declanșare, și s-a descărcat; glonțul a intrat în partea dreaptă a gâtului său și a apărut sub marginea inferioară a umărului stâng, înainte de a lovi tavan; astfel, Cihan Tunç nu a comis suicid, el a fost victima unui accident. Procurorul a adăugat că a organizat o reconstrucție a scenei incidentului la 24 noiembrie 2004, pentru a stabili credibilitatea acestei ipoteze, având în vedere punctele de intrare și de ieșire ale glonțului, punctul de impact asupra plafonului și a construcției decedatului, și că concluziile reconstrucției au confirmat scenariul prezentat. 71. La 17 decembrie 2004, instanța militară a respins apelul reclamanților. 73. O scrisoare din 21 decembrie 2004 a fost trimisă avocatului reclamanților, informand-o decizia respectivă. 74. Nici data de expediere, nici data de primire a scrisorii nu este specificată în dosarul cazului. 75. Reclamanții au susținut că au primit scrisoarea în cauză la sfârșitul lunii decembrie 2004. Dr. Anscombe și-a elaborat raportul în limba engleză, pe baza examinării sale a mai multor documente din dosar, care au fost traduse în limba engleză. 79. Partele relevante din acest raport se citesc după cum urmează: „Sunt consultant forensic Patolog, acreditat de Consiliul de consultanță pentru Patologia Forensică (...). În pregătirea acestui raport am fost furnizată traduceri engleze a următoarelor documente referitoare la Cihan Tunç: Raportul de cerere și autopsie din 13 februarie 2004. Raportul de anchetă pregătitoare nr. 2004/632EO intitulat „Amplitudinea investigației”. Două rapoarte de experți din 16 și 17 februarie 2004, numerele de referință ELS-2004/464 și 2004/90 Chemical. Trei imagini de culoare ale decedaților, una luată în viață și două luate post mortem, atunci când decedatul este aparent într-un sicriu. O imagine a pușcă G3. Decedatul a fost dus la un spital militar din apropiere și examinarea autopsiei efectuate mai târziu în ziua morții sale. Astfel de promptitudine ar trebui considerat ca o bună practică. ... Examinarea inițială pare să implice îndepărtarea hainelor decedate și fotografiarea ei, colectarea eșantioanelor pentru investigarea de laborator forense și înregistrarea conținutului de detalii de buzunare, etc. În sine, acest proces pare să fi fost efectuat în mod corespunzător, cu colectarea eșantioanelor adecvate având în vedere natura incidentului. După ce a finalizat această etapă, raportul [autopsiei] pare să indice că patologul dr. E a fost „semnat în”, prin care am înțeles că a avut prima sa ocazie de a examina decedatul. Dacă înțelegerea mea este corectă, acest lucru mi-ar provoca o preocupare considerabilă, deoarece, în special în cazul împușcatului de fatalitate, patologul ar trebui să fie dat cât mai multe informații posibil în ceea ce privește scena și starea decedatului, aceasta din urmă, inclusiv oportunitatea de a verifica și examina hainele neinteresate. ... Restul detaliilor de la examenul autopsiei sunt oarecum scurte și scenografice. În caz contrar, rezultatele esențiale ale examenului autopsiei sunt incluse în raport. Concluzia privind cauza decesului este rezonabilă în lumina constatărilor autopsiei declarate (de exemplu, nu există concluzii și concluzii incoherente interne). ... Cihan Tunç a susținut o rană de intrare împușcat pe partea din față a gâtului, și o rană de ieșire pe partea din spate a umărului stâng. Fotografiile demonstrează o rană de intrare mică, și o rană de ieșire mai mare, și nu există, în opinia mea, posibilitatea că intrarea și ieșirea au fost obținute “în mod greșit runda”. Dacă glonțul a trecut prin decedat și s-a încorporat în tavan, atunci singurul mod în care pot concepe această traiectorie de a fi realizabil, este dacă decedatul a fost îndoit în momentul în care arma a fost aruncată. Raportul autopsiei a indicat că urmele de poftă de armă nearsată au fost găsite pe partea dreaptă a feței și pe curba maxilarului de jos, dar nu a existat nici pete de fum sau arderea pielii. Acest lucru indică că capătul buzunarului a fost aproape de butoi, dar nu în contact cu pielea decedatului. În timp ce aceste depozite de descărcare depind într-o anumită măsură de natura armei și muniției utilizate, gama probabilă de incendiu (de exemplu, muscala la distanță de piele) ar fi în regiunea de 15-30 cm. Sunt informat că lungimea unei puști G3, considerată ca fiind tipul utilizat de decedat, este 102.3cm. Din imaginea furnizată, declanșatorul este aproximativ două treimi din lungimea pușca departe de muzzle. În funcție de lungimea brațului decedat, declanșatul ar putea fi doar accesibil (spune cu un deget întins), dacă el a fost îndoit peste pușca în acel moment. Singurele două posibilități la care mă pot gândi sunt că fie pușca a disfuncționat și s-a descărcat neașteptat pentru un motiv (de exemplu, a fost aruncat pe podea, sau că pușca a fost trasă de o altă persoană – totuși, acest lucru ar necesita ca acea persoană să fie întins pe podea îndreptat pușca în sus, cu decedatul îndoit peste muzzle (gâtul său la o distanță de 15 – 30 cm) la momentul respectiv. La 21 aprilie 2004, Fundația Mehmetçik, care este o subdiviziune a forțelor armate și care are scopul de a susține familiile de soldați care mor în serviciu, a acordat 4.916.700.000 de ex-lira turcă (un pic peste 3.000 de euro) familiei decedatului în sprijin financiar. 81. Dispozițiile relevante ale Constituției se citesc după cum urmează: „Potența judiciară este exercitată de instanțe independente în numele națiunii turce.” „În îndeplinirea sarcinilor lor, judecătorii sunt independenți; ei judecă, în conformitate cu condamnarea lor personală, în conformitate cu Constituția, statutul și legea. Nici un organ, autoritate, birou sau individ nu poate da ordine sau instrucțiuni instanțelor sau judecătorilor privind exercitarea competenței judiciare, trimiterea lor circulare sau face recomandări sau sugestii.” „Judecătorii și procurorii publici nu pot fi eliminați din birou sau obligați să se retragă fără consimțământul lor înainte de vârsta prescrisă de Constituție; nici nu vor fi privați de salariile, alocațiile sau alte drepturi legate de statutul lor, chiar ca urmare a abolirii unei instanțe sau a unui post.” „Justiția militară trebuie dispensată de instanțe militare și organele disciplinare militare. Aceste instanțe au competența de a încerca personalul militar pentru infracțiuni militare, pentru infracțiunile comise de acestea împotriva altor personal militar sau în locații militare, sau pentru infracțiuni legate de serviciul militar și de sarcinile militare. ... Organizarea organelor judiciare militare, a funcțiilor lor, a chestiunilor legate de statutul judecătorilor militari, a relațiilor dintre judecătorii militari care acționează în calitate de procurori militari și a biroului comandantului în temeiul căruia își desfășoară activitatea, sunt reglementate prin lege, în conformitate cu principiile independenței instanțelor și cu securitatea mandatului judecătorilor și cu cerințele serviciului militar.” 82. Secțiunea 2 din Legea Curților Militare (Legea nr. 353) prevede, în momentul respectiv: „Salvând în caz contrar prevăzută în prezenta Lege, instanța militară este compusă din doi judecători militari și un ofițer (subay üye)” 83. Cuvintele „și un ofițer” au fost respinse de către Curtea Constituțională, hotărând o cerere de reexaminare judiciară, într-o decizie din 7 mai 2009 publicată în Jurnalul Oficial la 7 octombrie 2009. Curtea Constituțională a susținut că, spre deosebire de judecătorii militari, judecătorul ofițer nu a oferit toate garanțiile necesare, deoarece el nu a fost eliberat din obligațiile sale militare în timpul mandatului său și a fost supus autorității superiorilor săi. În plus, el a considerat faptul că nici o dispoziție nu împiedică autoritățile militare să numească un alt ofițer pentru fiecare caz care să fie incompatibil cu art. 9 din Constituție. 84. În urma acestei hotărâri, legislația a fost modificată. Secțiunea 2 din Legea nr. 353 prevede acum: „Salvând astfel cum prevede altfel în prezenta Actă, instanța militară este compusă din trei judecători militari.”