CASE OF KRYVCHENKO AND OLIYNYK v. UKRAINE

CAUZUL CU PRIVIND SECȚIUNEA DE KRYVCHENKO ȘI OLIYNYK c. UKRAINE (Aplicații nr. 58568/17 și 22219/18) JUDGMENT STRASBOURG 4 iulie 2024 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Kryvchenko și Oliynyk c. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), ședința ca comitet al: Carlo Ranzoni , Președintele Mārtiš Mits, María Elósegui , judecători și Viktoriya Maradudina, grefierul adjunct al secțiunii interioare, după ce a deliberat în privat la 13 iunie 2024, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat în cererile împotriva Ucrainei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) privind diferitele date indicate în tabelul adăugat. Guvernul Ucrainean („Guvernul”) a fost anunțat de cereri. FACTE Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul adăugat. Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură hotărâre. LOCUS STANDI A MR. Olena Leonidivna Kryvchenko, în cererea nr. 58568/17, Curtea constată că reclamantul în cererea nr. 58568/17 a murit la 24 octombrie 2018, în timp ce cazul era în așteptare în fața Curții. Văduva reclamantului, dna Olena Leonidivna Kryvchenko, a solicitat să urmeze cererea în numele soțului său defunt. Curtea subliniază că, în diferite cazuri, în care reclamanții au murit în cursul procedurii, a luat în considerare dorința moștenitorilor lor sau a membrilor îndepărtați ai familiilor lor de a continua procedurile în fața Curții (a se vedea, de exemplu, Franța) , Seria A nr. 234-C, p. 89, § 26, și Jama v. Slovenia , nr. 48163/08, § 28, 19 iulie 2012 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 6 § 1 din Convenție Reclamanții s-au plâns de lipsa raționării sau a raționării inadecvate într-o hotărâre. Ei au invocat, în mod expres sau substanțial, la art. 6 § 1 din Convenție. Curtea reiterează că, în conformitate cu jurisprudența sa de lungă durată și stabilită, aceasta nu ar trebui să acționeze ca instanță de a patra instanță și, prin urmare, nu va contesta în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție hotărârea instanțelor naționale, cu excepția cazului în care concluziile lor pot fi considerate arbitrare sau manifestement irazonabile (a se vedea Bochan c. Ucraina (n. 2) [GC], nr. 22251/08, § 61, CEDO 2015, cu alte referințe). art. 6 1 obligă instanțele interne să dea motive pentru hotărârile lor. Această datorie nu poate fi înțeles ca fiind necesară o răspuns detaliat la fiecare argument, iar întrebarea respectării acestei datorii nu poate fi stabilită decât în funcție de circumstanțele cazului (a se vedea Ruiz Torija c. Spania, 9 decembrie 1994, § 29, Seria A nr. 303 A, și García Ruiz v. Spania [GC], nr. 30544/96, § 26, CEDO 1999 I). Aceste principii au fost aplicate în o serie de cazuri ucrainene (a se vedea, de exemplu, Benderskiy v. Ucraina , nr. 22750/02 , §§ 42-47, 15 noiembrie 2007; Pronina v. Ucraina , nr. 63566/00, § 25, 18 iulie 2006; și Bogatova v. Ucraina , nr. 5231/04 , §§§ 18 și 19, 7 octombrie 2010). Revizuirea faptelor prezentului caz în funcție de aceste principii, Curtea consideră că instanța internă nu a reușit să furnizeze motivele hotărârilor și nu a abordat argumentele relevante și importante susținute de solicitanți. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a articolului 6 1 din Convenție. APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 AL CONVENȚIEI 11. Legea (a se vedea, în special, Pronina v citată anterior, § 29), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul adăugat. Pentru aceste motive, CURTEA, UNANIMOUS, hotărăște să se alăture cererilor; decide că dna Olena Leoniivna Kryvchenko, văduva reclamantului în cererea nr. 58568/17, are locus standi în cadrul procedurii; declara cererile admisibile; că aceste cereri declară încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la lipsa raționării sau raționării inadecvate în hotărârea instanței; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, care urmează să fie convertite în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 4 iulie 2024, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Lista cererilor depunând plângeri în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție (numărul raționării sau raționării inadecvate în hotărârea instanței) nr. Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Obiectivul procedurii interne Argument cheie instanța nu a reușit să abordeze Hotărârea interimar Finală Numărul instanței Sumele acordate pentru prejudiciu moral pentru reclamant (în euro) [1] 58568/17 28/07/2017 Demyan Volodymyrovych KRYVCHENKO Născut în 1951 în anul 2018 Heir: Olena Leonidivna Kryvchenko Reclamantul este un polițist pensionat care caută recalcularea pensiei sale, astfel cum a fost prevăzută de o nouă legislație privind Poliția Națională care stabilește rate salariale mai mari pentru ofițeri de poliție. Autoritatea locală de pensii a respins cererea reclamantului de recalculare a pensiei sale. El a solicitat, de asemenea, un certificat privind noua (încrescut) rată salarială de la poliție, care ar servi de bază pentru recalculul de mai sus, dar a fost respins. Reclamantul a depus o cerere în fața Curții din districtul oraș Nikopol cere: (i) să recunoască dreptul său de recalculare a pensiei; (ii) să solicite certificatul în cauză de la poliție; (iii) să ordone autorității pensiilor să recalculeze pensia reclamantului în consecință. Reclamantul a susținut că cererile sale de certificat adresate autorităților de poliție au fost inutile. La 23 ianuarie 2017, Curtea din districtul Nikopol a acordat toate cererile. Cu toate acestea, prin decizia finală din 23/03/2017, Curtea Administrativă de Apel din Dnipropetrovsk a anulat această hotărâre și a respins cererile reclamantului. Referindu-se la Regulamentul Cabinetului de Miniștri nr. 45 din 13 februarie 2008, aceasta a afirmat că, în cazul creșterii salariilor ofițerilor de poliție, care au fost utilizate ca bază pentru pensiile, autoritățile locale de pensii pot recalcula numai aceste pensii pe baza certificatelor cu privire la noua rată salarială a ofițerilor de poliție. Secvența acțiunilor autorităților ar fi trebuit să fie după cum urmează: (1) Cabinetul de Miniștri informează autoritățile locale de pensii cu privire la creșterea și necesitatea recalculării pensiilor a anumitor categorii de persoane; (2) autoritățile de pensii pregătesc o listă a persoanelor în cauză și solicită poliției să furnizeze certificatele menționate mai sus; (3) Poliția furnizează certificatele; (4) autoritățile de pensii recalculează pensiile. Curtea de Apel a confirmat că reclamantul are dreptul să recalcule pensiile sale. Cu toate acestea, a afirmat că, întrucât autoritatea pensiilor nu a primit certificatul necesar de la Poliție (sau de la solicitant), nu a putut recalcula pensia. Prin urmare, Curtea de Apel a concluzionat că reclamantul nu are dreptul de a recalcula din cauza celor de mai sus. Nu a examinat afirmația reclamantului care solicită autorității pensiilor să solicite certificatul de la poliție. Reclamantul a murit la 24/10/2018, iar soția sa și-a exprimat dorința de a continua procedurile în locul său. Curtea de apel nu a furnizat motive pentru care nu a putut ordona eliberarea certificatului de către poliție la cererea explicită a reclamantului de a face acest lucru. În general, instanța de apel a făcut ca reclamantul să aibă dreptul de a recalcula pensia sa dependente de schimbul de informații între autoritățile de stat, făcând astfel imposibil ca reclamantul să obțină recalcul de pensii din cauza acestuia și să ignore substanța cererilor sale. 23/03/2017, Curtea Administrativă de Apel Dnipropetrovsk 1.500 22219/18 24/04/2018 Dmytro Vyacheslavovych OLIYNYK 1971 Reclamantul a fost în litigiu cu unele persoane private cu privire la drepturile de proprietate și controlul de facto asupra unui apartament din Kyiv. Instanțele interne l-au recunoscut ca singurul proprietar legal al apartamentului. Cu toate acestea, se pare că apartamentul, în momentul respectiv, a fost de facto controlat de persoane private împotriva reclamantului în disputa menționată anterior. Una dintre acele părți adverse, A.S.O., prin două acorduri separate din 28/05/2008 și 05/06/2008, a închiriat 1/3 și 2/3 din apartament, respectiv, societății Y. (un chiriaș). Reclamantul a instituit două seturi de proceduri care urmăresc, printre altele, să invalideze aceste acorduri, deoarece A.S.O. nu era proprietarul apartamentului și, în acest sens, nu a putut să-l închirie. La 02/12/2014 Curtea de Apel din Kyiv a întrerupt primul set de proceduri după ce a certificat o soluție prietenoasă între reclamant și Y., prin care reclamantul a renunțat la cererea sa cu privire la validitatea acordului 05/06/2008 privind 2/3 din apartament. În ceea ce privește cel de-al doilea set, Curtea de Apel a respins reclamația deoarece, potrivit instanței, aceaceasta a fost obiectul unei soluții prietenoase certificate în primul set de procedură. La 25/10/2017, Curtea Înaltă Specializată pentru Chestiuni Civile și Criminale a susținut decizia Curții de Apel. Instanțele nu au formulat nicio observație cu privire la argumentele reclamantei că cele două acorduri sunt distincte și că, în cadrul celei de-a doua sesiuni de procedură, el a solicitat invalidarea acordului 28/05/2008 în mod specific. Instanțele nu au observat de ce întreruperea, din cauza unei soluții prietenoase, a procedurii referitoare la acordul 05/06/2008 a împiedicat examinarea cererii referitoare la celălalt acord. 25/10/2017, Curtea înaltă specializată pentru chestiuni civile și penale 1.500 [1] Plus orice impozit care poate fi imputabil reclamanților.

FIFTH SECTION

CASE OF

KRYVCHENKO AND OLIYNYK v. UKRAINE

(Applications nos. 58568/17 and 22219/18)

JUDGMENT

STRASBOURG

4 July 2024

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Kryvchenko and Oliynyk v. Ukraine,

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting as a Committee composed of:

Carlo Ranzoni

, President

,

Mārtiņš Mits,

María Elósegui

, judges

,

and Viktoriya Maradudina,

Acting

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 13 June 2024,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in applications against Ukraine lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the various dates indicated in the appended table.

2.

The Ukrainian Government (“the Government”) were given notice of the applications.

THE FACTS

3.

The list of applicants and the relevant details of the applications are set out in the appended table.

THE LAW

JOINDER OF THE APPLICATIONS

4.

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

THE

LOCUS STANDI

OF MRs Olena Leonidivna Kryvchenko IN APPLICATION NO. 58568/17

5.

The Court notes that the applicant in application no. 58568/17 died on 24 October 2018, while the case was pending before the Court. The applicant’s widow, Mrs Olena Leonidivna Kryvchenko, has requested to pursue the application on her late husband’s behalf. The Court points out that in various cases, where applicants have died in the course of the proceedings, it has taken into account the wishes of their heirs or close members of their families to pursue the proceedings before the Court (see, for example,

X.

v.

France

, Series A no. 234-C, p. 89, §

26, and

Jama v. Slovenia

, no. 48163/08, § 28, 19 July 2012). It sees no reason to reach a different conclusion in the present case and, therefore, accepts that the applicant’s wife, Mrs

Olena Leonidivna Kryvchenko, can pursue the application initially brought by him. However, reference will still be made to the applicant throughout the present judgment.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 6 § 1 of the Convention

6.

The applicants complained of the lack of reasoning or inadequate reasoning in a court decision. They relied, expressly or in substance, on Article

6 § 1 of the Convention.

7.

The Court reiterates that, according to its long-standing and established case-law, it should not act as a court of fourth instance and will not therefore question under Article 6 § 1 of the Convention the judgment of the national courts, unless their findings can be regarded as arbitrary or manifestly unreasonable (see

Bochan v. Ukraine (no. 2)

[GC], no.

22251/08, § 61, ECHR 2015, with further references).

8.

Article 6

§

1 obliges domestic courts to give reasons for their judgments. This duty cannot be understood as requiring a detailed answer to every argument, and the question of compliance with that duty can only be determined in the light of the circumstances of the case (see

Ruiz Torija v.

Spain

, 9 December 1994, § 29, Series A no. 303

‑

A, and

García Ruiz v.

Spain

[GC], no.

30544/96, § 26, ECHR 1999

‑

I). Those principles were applied in a number of Ukrainian cases (see, for example,

Benderskiy v.

Ukraine

, no.

22750/02, §§

42-47, 15 November 2007;

Pronina v. Ukraine

, no.

63566/00, § 25, 18 July 2006; and

Bogatova

v. Ukraine

, no.

5231/04, §§

18 and 19, 7 October 2010).

9.

Reviewing the facts of the present case in the light of those principles, the Court considers that the domestic courts failed in their duty to provide reasons for their decisions and did not address pertinent and important arguments raised by the applicants. The specific procedural failings, indicated in the appended table, prompt the Court to conclude that the applicants were stripped of their right to a reasoned court decision.

10.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article 6

§

1 of the Convention.

APPLICATION OF ARTICLE

41 OF THE CONVENTION

11.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law (see, in particular,

Pronina v

,

cited above, § 29), the Court considers it reasonable to award the sums indicated in the appended table.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Decides

to join the applications;

Decides

that Mrs Olena Leonidivna Kryvchenko, the widow of the applicant in application no. 58568/17, has

locus standi

in the proceedings;

Declares

the applications admissible;

Holds

that these applications disclose a breach of Article 6 § 1 of the Convention concerning the lack of reasoning or inadequate reasoning in court decision;

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicants, within three months, the amounts indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Done in English, and notified in writing on 4 July 2024, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Viktoriya Maradudina

Carlo Ranzoni

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

List of applications raising complaints under Article 6 § 1 of the Convention

(lack of reasoning or inadequate reasoning in court decision)

No.

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Subject matter of the domestic proceedings

Key argument the court failed to address

Final domestic decision

Date

Name of the court

Amount awarded for non-pecuniary damage per applicant

(in euros)

[1]

58568/17

28/07/2017

Demyan Volodymyrovych KRYVCHENKO

Born in 1951

Deceased in 2018

Heir:

Olena Leonidivna Kryvchenko

The applicant is a retired police officer who was seeking recalculation of his pension as was provided for by a new legislation on the National Police establishing higher salary rates for police officers. The local pension authority rejected the applicant’s request for recalculation of his pension. He also requested a certificate about the new (increased) salary rate from the police, which would serve as the basis for the above recalculation, but it was rejected.

The applicant lodged a claim before the Nikopol City District Court asking: (i) to recognise his right for recalculation of the pension; (ii) to request the certificate in question from the Police; (iii) to order the pension authority to recalculate the applicant’s pension accordingly. The applicant argued that his requests for the certificate addressed to the Police authorities had been futile. On 23

January 2017 the Nikopol City District Court granted all claims. However, by a final decision of 23/03/2017, the Dnipropetrovsk Administrative Court of Appeal quashed that judgment and rejected the applicant’s claims. Referring to Regulation of the Cabinet of Ministers no. 45 of 13 February 2008, it stated that, in case of increase of police officers’ salaries, which were used as the basis for the pensions, local pension authorities could only recalculate those pensions based on certificates about the new salary rate of police officers. The sequence of actions of the authorities should have been as follows: (1) the Cabinet of Ministers informs local pension authorities about the increase and the necessity to recalculate pensions of certain categories of persons; (2) pension authorities prepare a list of the persons concerned and request the Police to provide the certificates mentioned above; (3) the Police provides the certificates; (4) pension authorities recalculate the pensions. The Court of Appeal confirmed that the applicant was entitled to recalculation of his pension. Nevertheless, it stated that, since the pension authority had not received the necessary certificate from the Police (or from the applicant), it was not able to recalculate the pension. Therefore, the Court of Appeal concluded that the applicant did not have the right to recalculation owing to the above. It did not examine the applicant’s claim asking to order the pension authority to request the certificate from the Police.

The applicant died on 24/10/2018, and his wife expressed her wish to pursue the proceedings in his stead.

The appellate court failed to provide any reasons as to why it could not order the issuance of the certificate by the Police upon the applicant’s explicit request to do so. On the overall, the appellate court made the applicant’s right to recalculation of his pension dependant on exchange of information between the state authorities, thus making it practically impossible for the applicant to obtain pension recalculation due to him and disregarding the substance of his claims.

23/03/2017, Dnipropetrovsk Administrative Court of Appeal

1,500

22219/18

24/04/2018

Dmytro Vyacheslavovych OLIYNYK

1971

The applicant was in dispute with some private individuals over property rights and de facto control over a flat in Kyiv. The domestic courts recognised him as the sole lawful owner of the flat. However, it appears that the flat, at the relevant time, was de facto controlled by private individuals opposed to the applicant in the above-mentioned dispute. One of those opposing parties, A.S.O., by two separate agreements dated 28/05/2008 and 05/06/2008, rented out 1/3 and 2/3 of the flat respectively to Y. company (a tenant).

The applicant instituted two sets of proceedings seeking,

inter alia

, to invalidate those agreements since A.S.O. was not the flat’s owner and, as such, could not rent it out.

On 02/12/2014 the Kyiv City Court of Appeal discontinued the first set of proceedings after having certified a friendly settlement between the applicant and Y., whereby the applicant waived his claim regarding the validity of the 05/06/2008 agreement regarding 2/3 of the flat.

As for the second set, the Court of Appeal rejected the claim since according to the court, it had been the subject of the friendly settlement certified in the 1st set of proceedings. On 25/10/2017 the High Specialised Court for Civil and Criminal Matters upheld the Court of Appeal’s decision.

The courts provided no comment on the applicant’s arguments that the two agreements were distinct and that in the 2nd set of proceedings he sought invalidation of the 28/05/2008 agreement specifically. The courts failed to comment on why discontinuation, due to friendly settlement, of the proceedings concerning the 05/06/2008 agreement precluded examination of the claim concerning the other agreement.

25/10/2017, High Specialised Court for Civil and Criminal Matters

1,500

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicants.