CINTIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 27096/08 Ivan Oleksiyovych VERNYK împotriva Ucrainei depusă la 30 mai 2008 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Ivan Oleksiyovych Vernyk, este un național ucrainean, care s-a născut în 1942 și locuiește în Chernivtsi. În 1989 reclamantul a fost furnizat cu un pat într-unul dintre pensiunile gestionate de compania de construcții de stat “SU-15”, angajatorul său la momentul material. Potrivit reclamantului, el a trăit în apartamente de pensiuni din acea perioadă pe baza contractelor de închiriere regenerabilă și a avut nici o altă reședință. La date neespecificate, alte companii de construcții nou-create au reușit „SU-15” ca proprietarii de hostel. În 1997 reclamantul s-a retras și de atunci a trăit de la pensia sa de vârstă. În 1998 “Ch.”, proprietarul hostelului la momentul material, a decis să încheie contractul de închiriere a reclamantului și a instituit proceduri în căutarea expulziei sale. La 13 august 1998, Curtea de District Leninskyy din Chernivtsi a respins această afirmație, după ce a constatat că dispozițiile Codului Locației Ucrainei interzise expulzarea angajaților pensionați din pensiile furnizate de foștii angajatori, cu excepția cazului în care au fost furnizate alte locuințe adecvate. În mai 2002, hostelul în cazul în care reclamantul a locuit, a fost vândut M., un antreprenor privat. În august 2002, Consiliul Municipal Chernivtsi a dat lui M. un permis de reconstruire a hostelului într-o clădire rezidențială multi-apartament. Reclamantul și alți locuitori au adus, fără succes, mai multe seturi de proceduri care urmăresc să aibă proiectul de reconstrucție avortat ca infracționarea drepturilor lor de ocupare. În decembrie 2002 contractul de închiriere a reclamantului a expirat. În noiembrie 2004, hostelul reconstruit a fost acceptat de o comisie de stat ca „clădire rezidențială cu spațiu de birou și camere de hotel”. La 6 noiembrie 2004 M. a ordonat reclamantului să abandoneze fostul hostel, pe care a refuzat să-l facă. Într-o dată neespecificată, reclamantul s-a plâns la Procurorul din districtul Pershotravnevyy că drepturile sale de locuință au fost încălcate de noul proprietar al clădirii. La 14 septembrie 2005, Oficiul Procurorului a răspuns reclamantului că nu a văzut nicio bază pentru instituirea unei proceduri penale și că reclamantul, fiind pensionat, nu poate fi evacuat decât pe baza unei hotărâri judiciare și numai dacă alte locuințe i-au fost puse la dispoziție. În decembrie 2006, M. a încheiat o procedură în Curtea de district Pershotravnevyy din Chernivtsi, care urmărește să expulze reclamantul. La 1 martie 2007, instanța a hotărât în favoarea lui M., după ce a constatat că reclamantul ocupa arbitrar sediul deținut de M. după expirarea contractului său de închiriere. Reclamantul a apelat, referindu-se la dispozițiile Codului de locuințe, care a interzis expulziarea angajaților pensionați care nu au furnizat alte locuințe. El a susținut că evacuarea îl va face fără adăpost și că statul nu i-a oferit nicio altă cazare, deși a fost pe lista de așteptare a locuințelor de mulți ani, a lucrat întreaga sa viață pentru companiile de stat și a fost o victimă reabilitată a reprimarii politice de către autoritățile sovietice. La 8 august 2007, Curtea Regională de Apel Chernivtsi a respins recursul reclamantului și a confirmat că, după expirarea contractului de închiriere, nu exista nicio bază juridică pentru ca reclamantul să ocupe sediile contestate. La 18 decembrie 2007, Curtea Supremă a Ucrainei a respins cererea reclamantului de concediu de recurs în cazare. La o dată neespecificată, reclamantul a fost evacuat. Potrivit lui, după expulzarea sa, el a devenit fără adăpost. Pensiunea sa de vârstă era insuficientă pentru a închiria locuințe la prețul pieței și a fost obligat să ceară diverse cunoștințe pentru adăpost sau pentru a căuta alte cazare ad-hoc. Constituția internă relevantă a Ucrainei Dispozițiile relevante ale Constituției Ucrainei au citit după cum urmează: art. 47 „Toată lumea are dreptul la locuințe. Statul va crea condiții care să permită fiecărui cetățean să construiască, să cumpere sau să închiriere locuințe. Cetățenii care au nevoie de protecție socială vor fi asigurați locuințe de către organismele de putere de stat și autoguvernarea locală, gratuit sau la un preț accesibil pentru ei în conformitate cu legea. Nimeni nu poate fi privat arbitrar de locuințe altele decât pe baza legii în temeiul unei hotărâri de instanță.” Codul de locuință al Ucrainei din 1983 Dispozițiile relevante ale Codului, astfel cum sunt formulate în timpul material, se citește după cum urmează: art. 116. „... Persoanele care ocupă arbitrar sediul rezidențial sunt evacuate fără a furniza alte cazare.” art. 124. Evacuarea din sediul rezidențial corporativ fără a furniza alte cazare „Lucrătorii și angajații, care și-au încheiat locul de muncă ... sunt supuși expulzării din locații rezidențiale corporative împreună cu toți membrii gospodăriei lor fără dispoziții cu alte locații rezidențiale.” art. 125. Persoanele care nu pot fi expulzate din locații rezidențiale corporaționale fără furnizarea de alte cazare „...Să nu se prevadă alte cazare în situațiile prevăzute de art. 124 din prezentul cod, nu este posibil să se expulze: ... persoanele retrase în legătură cu vârsta lor ...” art. 132. Evitarea de la pensiuni „... persoanele enumerate în art. 125 din prezentul cod poate fi eliberată numai după furnizarea altor cazare în acest caz...” Reclamantul se plâng, în temeiul articolului 8 din Convenție, că a fost evacuat injust și în încălcarea legii aplicabile. El plâng în continuare, în temeiul articolului 6 din Convenție, că instanțele și-au rezolvat în mod incorect disputa de locuință. A existat o încălcare a dreptului reclamantului de a respecta domiciliul său, astfel cum este garantat de art. 8 din Convenție din cauza expulzării sale? În special: (a) a fost previzibil în legea că garanțiile împotriva expulzării conținute în articolele 125 și 132 din Codul Locației nu ar fi aplicate în cazul reclamantului după ce clădirea de adăpost a fost achiziționată de M.? Guvernul este solicitat să prezinte trimiteri la dispozițiile juridice interne care reglementează transferabilitatea sau în alt mod garanțiile locatorilor persoanelor sau entităților care își reușesc proprietarii și practicile judiciare relevante. (b) eliminarea reclamantului a echilibrat un echilibru echitabil între interesele sale și cele ale proprietarului clădirii (a se vedea, de exemplu, Kryvitska și Kryvitskyy c. Ucraina) , nr. 30856/03, § 44, 2 decembrie 2010)?
Application no. 27096/08
Ivan Oleksiyovych VERNYK
against Ukraine
lodged on 30 May 2008
The applicant, Mr Ivan Oleksiyovych Vernyk, is a Ukrainian national, who was born in 1942 and lives in Chernivtsi.
A.
The circumstances of the case
In 1989 the applicant was provided with a bed in one of the hostels managed by “SU-15” State construction company, his employer at the material time.
According to the applicant, he has lived in the company hostels ever since that time on the basis of renewable lease contracts and has had no other residence.
On unspecified dates other newly created construction companies succeeded “SU-15” as the hostel owners.
In 1997 the applicant retired and since that time has lived off his old-age pension.
In 1998 “Ch.”, the hostel owner at the material time, decided to terminate the applicant’s lease contract and instituted proceedings seeking his eviction.
On 13 August 1998 the Leninskyy District Court of Chernivtsi rejected this claim, having found that the provisions of the Housing Code of Ukraine prohibited eviction of retired employees from the hostels provided by their former employers, unless they had been provided with other adequate housing.
In May 2002 the hostel where the applicant lived, was sold to M., a private entrepreneur.
In August 2002 the Chernivtsi City Council gave M. a permit to reconstruct the hostel into a multi-apartment residential building. The applicant and several other inhabitants unsuccessfully brought several sets of proceedings seeking to have the reconstruction project aborted as encroaching upon their occupancy rights.
In December 2002 the applicant’s lease contract expired.
In November 2004 the reconstructed hostel was accepted by a State commission as a “residential building with office space and hotel rooms”.
On 6 November 2004 M. ordered the applicant to vacate the former hostel, which he refused to do.
On an unspecified date the applicant complained to the Pershotravnevyy District Prosecutor’s Office that his housing rights were being breached by the new building owner.
On 14 September 2005 the Prosecutor’s Office responded to the applicant that it saw no basis for instituting criminal proceedings and that the applicant, being a retired pensioner, could be evicted only on the basis of a court order and only if other housing was made available to him.
In December 2006 M. instituted proceedings in the Pershotravnevyy District Court of Chernivtsi seeking to evict the applicant.
On 1 March 2007 the court ruled in M.’s favour, having found that the applicant was arbitrarily occupying the premises owned by M. after the expiry of his lease contract.
The applicant appealed, referring to the provisions of the Housing Code, which prohibited eviction of retired employees not provided with other housing. He submitted that eviction would render him homeless and that the State had never offered him any other accommodation, although he had been on the housing waiting list for many years, had worked his entire life for the State companies and had been a rehabilitated victim of political repression by the Soviet authorities.
On 8 August 2007 the Chernivtsi Regional Court of Appeal rejected the applicant’s appeal. It confirmed that following expiry of the lease contract, there was no legal basis for the applicant to occupy the disputed premises. It also found that the provisions of the Housing Code referred to by the applicant could not be interpreted so as to oblige a private landlord to provide housing to a former tenant upon expiry of the lease contract.
On 18 December 2007 the Supreme Court of Ukraine rejected the applicant’s request for leave to appeal in cassation.
On an unspecified date the applicant was evicted.
According to him, following his eviction, he became homeless. His old-age pension was insufficient to rent housing at the market price and he was bound to request various acquaintances for shelter or to seek other
ad hoc
accommodation.
B.
Relevant domestic law
1.
Constitution of Ukraine
The relevant provisions of the Constitution of Ukraine read as follows:
Article 47
“Everyone shall have the right to housing. The State shall create conditions enabling every citizen to build, purchase, or rent housing.
Citizens in need of social protection shall be provided with housing by the bodies of State power and local self-government, free of charge or at a price affordable for them in accordance with law.
No one shall be arbitrarily deprived of housing other than on the basis of the law pursuant to a court decision.”
2.
Housing Code of Ukraine of 1983
The relevant provisions of the Code as worded at the material time read as follows:
Article 116. Eviction without provision of other accommodation
“... Persons who arbitrarily occupy residential premises shall be evicted without provision of other accommodation.”
Article 124. Eviction from corporate residential premises without provision of other accommodation
“Workers and employees, who have terminated their employment ... shall be subject to eviction from corporate residential premises together with all their household members without provision with other residential premises.”
Article 125. Persons, who may not be evicted from corporate residential premises without provision of other accommodation
“...Without provision of other accommodation in the situations envisaged by Article
124 of the present Code, it shall not be possible to evict:
... persons retired in connection with their old age ...”
Article 132. Eviction from hostels
“... persons listed in Article 125 of the present Code may be evicted only upon provision of other accommodation thereto...”
The applicant complains under Article 8 of the Convention that he was evicted unfairly and in breach of the applicable law.
He further complains under Article 6 of the Convention that the courts incorrectly resolved his housing dispute.
Has there been a violation of the applicant’s right to respect for his home as guaranteed by Article 8 of the Convention on account of his eviction? In particular:
(a)
was it foreseeable in law that guarantees against eviction contained in Articles 125 and 132 of the Housing Code would not apply in the applicant’s case after the hostel building had been acquired by M.?
The Government are requested to provide references to domestic legal provisions governing transferability or otherwise of tenants’ guarantees to persons or entities succeeding their landlords and relevant judicial practice.
(b)
did the applicant’s eviction strike a fair balance between his interests and those of the building owner (see, for example,
Kryvitska and Kryvitskyy v. Ukraine
, no. 30856/03, §
44, 2 December 2010)?