ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1488/2020

Ședința publică din data de 14 iulie 2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de revizuire formulată de revizuenții A., B. și C. împotriva deciziei nr. 164 din 17 martie 2020, pronunțată de Tribunalul Buzău, secția I civilă în dosarul nr. x/2018, se invocă încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat a deciziei nr. 19 din 18 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014.

Prin decizia nr. 164 din 17 martie 2020, pronunțată de Tribunalul Buzău, secția I civilă în dosarul nr. x/2018, a fost admis apelul formulat de intimata apelantă D. S.A. împotriva sentinței civile nr. 842/22.02.2019 pronunțată de Judecătoria Buzău în dosarul civil nr. x/2018, având ca obiect contestație la executare. A fost schimbată în parte sentința apelată, în sensul că s-a menținut executarea silită și toate actele de executare efectuate în dosarul nr. x/2018 înregistrat pe rolul BEJ E. în limita sumei de 76.297,5 euro. S-a menținut anularea executării silite și a tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare anterior menționat, în ceea ce privește restul sumei de executat.

Prin decizia nr. 19 din 18 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014, s-a admis apelul formulat de pârâta D. S.A., în nume propriu și în numele D. S.A. - Sucursala Județeană Buzău, împotriva sentinței nr. 454/28.04.2015 și a încheierii din 01.07.2015 pronunțate de Tribunalul Buzău. A schimbat în parte sentința nr. 454/28.04.2015 și în tot încheierea din 01.07.2015. A respins cererea de recalculare a împrumutului "prin scăderea din sumele reprezentând rata de credit rămase de plată a celor plătite în baza clauzelor a căror nulitate absolută a fost constatată". A respins cererea reconvențională și cererea de îndreptare a erorii materiale. A înlăturat obligația reclamantei la plata cheltuielilor de judecată pentru cererea reconvențională. A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate. A respins apelul formulat împotriva încheierilor din 19.12.2014 și 09.02.2015 pronunțate de Tribunalul Buzău, ca nefondat. Intimata reclamantă C. a fost obligată la plata sumei de 1.366 RON cheltuieli de judecată către apelantă.

Asupra excepției necompetenței funcționale a secției I Civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocată din oficiu, se constată următoarele:

În speță, revizuenții a formulat prezenta cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 164 din 17 martie 2020, pronunțată de Tribunalul Buzău, secția I civilă în dosarul nr. x/2018, motivat de faptul că a fost încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat a deciziei nr. 19 din 18 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014.

Cererea de revizuire, astfel cum a fost precizată, a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Conform art. 510 alin. (2) C. proc. civ., în cazul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre.

Având în vedere că decizia nr. 19 din 18 ianuarie 2016 este prima pronunțată dintre hotărârile a căror contrarietate se invocă, competența materială de soluționare a prezentei cereri de revizuire aparține instanței mai mare în grad față de Curtea de Apel Ploiești, anume Înalta Curte de Casație și Justiție.

În ceea ce privește competența funcțională a instanței, față de împrejurarea că decizia nr. 19 din 18 ianuarie 2016 a fost pronunțată de secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Ploiești, revine secției specializate din cadrul Înaltei Curți soluționarea cererii de revizuire ce face obiectul prezentului dosar.

Potrivit dispozițiilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2011, începând cu data de 1 octombrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție este organizată în 4 secții: secția I civilă, secția a II-a civilă, secția penală și secția de contencios administrativ și fiscal, 4 completuri de 5 judecători și Secțiile Unite, cu competență proprie.

În aplicarea dispozițiilor legale menționate, Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin Hotărârea nr. 99 din data de 20 septembrie 2018, a statuat că, începând cu data de 1 octombrie 2018, litigiile ce revin în competența secției I civile și secției a II-a civile se vor repartiza între cele două secții în funcție de lista de obiecte, cu ID corespunzătoare, grupate pe materii juridice, astfel:

- secției I civile, litigiile din Nomenclatoarele: Civil, Proprietate Intelectuală, minori și familie;

- secției a II-a civile, litigiile din Nomenclatoarele: Litigii cu profesioniștii, Faliment, Asigurări Sociale, Litigii de muncă, Drept Maritim și Fluvial și Insolvența persoanei fizice,

Or, în speță, se constată că obiectul cauzei - litigiu între profesioniști și consumatori, se circumscrie competențelor specializate alocate exclusiv completurilor de judecată ale secției a II-a civile.

În fine, cum prin hotărârea a cărei anulare se cere s-a soluționat apelul într-un litigiu având ca obiect contestație la executare privind titlul executoriu constând în contractul de credit nr. x/21.06.2007, se impune a fi amintită și decizia nr. 2/2019 dată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, în considerentele căreia s-a statuat că, atunci când titlul executoriu este reprezentat de un act juridic din materia ce face obiectul specializării, cererile formulate în procedura executării silite în care se ridică aspecte de valabilitate a titlului executoriu sau privind întinderea acestuia, altul decât o hotărâre judecătorească, trebuie să se soluționeze de către tribunalele specializate.

Pentru considerentele anterior menționate și cu aplicarea dispoziților art. 136 alin. (1) și (4) C. proc. civ., dosarul urmează a fi declinat spre competentă soluționare secției a II-a Civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca instanță superioară specializată în soluționarea litigiilor dintre consumatori și profesioniști.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței funcționale a secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuenții A., B. și C. împotriva deciziei nr. 164 din data de 17 martie 2020, pronunțată de Tribunalul Buzău, secția I civilă în dosarul nr. x/2018 în favoarea secției a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 iulie 2020.