ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1126/2019

Asupra cauzei de față constată următoarele:

La data de 9 mai 2019, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost înregistrată contestația privind tergiversarea procesului, formulată de contestatorul A., în baza art. 522 C. proc. civ.

Prin aceasta a arătat că solicită aplicarea amenzii judiciare prevăzută de art. 12 coroborat cu art. 1 alin. (2), art. 6 alin. (1), art. 7, art. 10 alin. (1), art. 36, art. 20 și art. 522 C. proc. civ., Statului român, prin Ministerul Finanțelor Publice, pentru neîndeplinirea de către acesta a sarcinilor sale de serviciu, în calitate de apărător al statului de drept. În acest sens, a susținut că Ministerul Public nu a supravegheat activitatea partidelor politice și nu a promovat acțiunea prevăzută de art. 26 din Legea nr. 14/2003 privind partidele politice.

Totodată, a criticat hotărârile pronunțate în cauză de Tribunalul București și Curtea de Apel București, apreciind că judecătorii au refuzat soluționarea pe fond a pricinii, amânând în mod nejustificat judecarea procesului.

Prin încheierea pronunțată în camera de consiliu la data de 16 mai 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție - completul nr. 4 noul C. proc. civ. a respins, ca nefondată, contestația privind tergiversarea procesului ce face obiectul Dosarului nr. x/2018 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, formulată de contestatorul A.

Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a reținut că reglementările legale referitoare la contestația privind tergiversarea procesului reprezintă un mijloc procedural particular, destinat să înlăture dificultățile ivite în soluționarea cauzelor civile într-un termen optim și previzibil, prin intermediul acesteia neputând fi analizate criticile părților privitoare la modul de soluționare a cauzei în fazele procesuale anterioare.

Instanța este ținută la a verifica existența unei eventuale conduite culpabile a instanței învestite cu soluționarea pricinii, care să fi condus la tergiversarea soluționării cauzei.

S-a constatat că recursul formulat de A. împotriva Deciziei nr. 1061A din 4 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 8 februarie 2019, fiind repartizat aleatoriu completului de filtru CF x noul C. proc. civ. Prin rezoluția din 12 februarie 2019 a fost dispusă întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, la data de 16 aprilie 2019 a fost întocmit acest raport iar la 18 aprilie 2019 a fost comunicat părților în vederea formulării unui punct de vedere, în termen de 10 zile de la comunicare. Astfel, instanța de recurs a urmat procedura reglementată de art. 493 C. proc. civ., cu respectarea termenelor instituite în cadrul procedurii de filtru, neputând fi vorba despre o tergiversare a procesului.

Împotriva acestei încheieri din 16 mai 2019 a formulat plângere contestatorul A., înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/2019, fiind repartizată aleatoriu spre soluționare completului nr. 9 noul C. proc. civ.

S-a susținut că instanța a ignorat obiectul cauzei, și anume dizolvare partide politice pe cale judecătorească, situație în care soluționarea pricinii trebuia realizată în termen de 60 zile, astfel cum prevăd dispozițiile art. 26 din Legea nr. 14/2003.

Tribunalul București, cât și Curtea de Apel București au încălcat prevederile art. 6, art. 12, art. 36 - 37 și art. 238 C. proc. civ., atunci când au respins acțiunea promovată de acesta și nu au dispus amendarea Statului român, prin Ministerul Finanțelor Publice pentru omisiunea Ministerului Public de a promova acțiunea în dizolvarea celor două partide politice.

Totodată, și Înalta Curte de Casație și Justiție a încălcat prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 și art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în procedura de filtru, prin aceasta producându-se o prelungire nejustificată a procesului, termenul de soluționare a cauzei fiind în continuare imprevizibil.

Examinând încheierea atacată, în raport de motivele formulate și de dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată următoarele:

Rațiunea reglementării contestației la tergiversarea procesului a fost aceea de a asigura dreptul părții la o procedură echitabilă, eficientă, desfășurată cu celeritate, prin sancționarea conduitelor procesuale care se îndepărtează de la aceste rigori.

Art. 522 C. proc. civ. reglementează posibilitatea formulării de către oricare din părți, precum și de către procurorul care participă la ședință, a contestației prin care, invocându-se încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să se solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată.

La alin. (2) al articolului menționat sunt prevăzute cazurile în care poate fi făcută respectiva contestație, motivele vizând atât culpa instanței, cât și atitudinea ei față de neglijența sau abuzul părților, a altor participanți în proces, ori a terților propriu-ziși, care aveau obligații legale sau judiciare.

Ceea ce caracterizează toate cazurile prevăzute de art. 522 C. proc. civ. este pasivitatea instanței de judecată, care are mijloacele necesare pentru corijarea conduitelor necorespunzătoare și nu le folosește, sau, mai grav, nesocotește ea însăși dispozițiile legale care-i impun o anumită conduită.

Însă, ceea ce invocă petentul este o neexercitare a dreptului de promovare a acțiunii prevăzute de art. 36 din Legea nr. 14/2003 privind partidele politice de către Ministerul Public, situație în care a formulat cererea de chemare în judecată în locul acestuia. Totodată, apreciază că procedura de filtru a recursului a prelungit în mod nejustificat durata procesului, nefiind respectate termenele prevăzute de Legea nr. 14/2003 privind partidele politice.

Analizând plângerea raportat la aceste critici, Înalta Curte constată că dispozițiile din legea specială nr. 14/2003 prevăd doar durata procedurii desfășurate în fața instanței de fond și apel, în recurs fiind incidente dispozițiile art. 493 C. proc. civ., care prevăd obligativitatea parcurgerii procedurii de filtrare a recursurilor.

Ulterior înregistrării Dosarului nr. x/2018 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, acesta a urmat procedura de filtru, așa cum prevăd normele legale anterior menționate, fiind întocmită rezoluția prin care s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, apoi a realizat acest raport de către magistratul-asistent, comunicat părților și așteptat comunicarea punctului de vedere al acestora.

Conform art. 493 alin. (4) C. proc. civ., în lipsa dovezii de comunicare a raportului și înainte de expirarea unui termen de 30 de zile de la comunicare, completul nu va putea trece la examinarea recursului. Astfel, parcurgerea procedurii de filtrare a recursului nu poate fi considerată ca reprezentând un motiv de tergiversare a soluționării cauzei.

Mai mult, finalitatea urmărită de către contestator, de acordare de despăgubiri, nu poate fi atinsă prin intermediul căii procesuale aleasă de acesta. Potrivit art. 524 alin. (4) C. proc. civ., instanța care soluționează contestația, chiar în cazul în care o găsește întemeiată, nu poate decât să dispună de îndată măsurile necesare înlăturării situației care a provocat tergiversarea judecății (fixarea termenului de judecată în cauză, pronunțarea sau motivarea hotărârii judecătorești, amendarea expertului sau a unei autorități ce nu furnizează instanței relațiile solicitate în timp util etc), fără a avea posibilitatea de a acorda și vreo reparație compensatorie în favoarea contestatorului.

Totodată, prezentul cadru procesual nu permite analiza nemulțumirilor petentului privitoare la soluțiile pronunțate în cauză de instanțele de fond și apel, prin procedura instituită de art. 522 C. proc. civ. legiuitorul nu a reglementat o posibilitate de retractare, anulare sau reformare a unei hotărâri judecătorești.

Mai mult, potrivit art. 524 alin. (1) C. proc. civ., contestația se depune la instanța învestită cu soluționarea procesului în legătură cu care se invocă tergiversarea judecății, rezultând astfel că Înalta Curte este ținută a analiza existența unei eventuale tergiversări a procesului în faza procesuală a recursului, iar nu în fazele procesuale anterioare.

Astfel, în mod corect completul nr. 4 noul C. proc. civ. a analizat contestația prin raportare la procedura de filtru realizată după momentul înregistrării dosarului pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție și a constatat că aceasta a fost efectuată cu respectarea termenelor instituite de art. 493 C. proc. civ.

Petentul a invocat doar nerespectarea de către instanța de recurs a dispozițiilor art. 483 alin. (1) și art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. ce se referă la admisibilitatea căii de atac a recursului, care în fapt reprezintă critici la raportul întocmit în cauză, aspect care excede analizei prezentului demers procesual. Admisibilitatea în principiu a recursului urmează a fi analizată de completul de filtru CF x noul C. proc. civ. la un termen ce va fi stabilit ulterior în Dosarul nr. x/2018 al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin urmare, se reține că susținerile și criticile petentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, completul nr. 4 noul C. proc. civ. respingând în mod corect contestația formulată de contestatorul A., în temeiul art. 522 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge plângerea formulată de petentul A. împotriva încheierii din data de 16.05.2019, de respingere a contestației privind tergiversarea procesului ce face obiectul Dosarului nr. x/2018 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 iunie 2019.

GGC - GV