ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1830/2018

Ședința publică din data de 11 mai 2018

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., obiectul acțiunii fiind anularea B.O. seria x nr. x și a incidentului de plată înregistrat la Centrala Incidentelor de plată privind biletul la ordin menționat, în valoare de 54.228,30 RON, emis de S.C. A. S.R.L. la data de 10.03.2017 scadent la 22.04.2017, având ca beneficiar pe S.C. B. S.R.L., motivul refuzului la plată a biletului la ordin fiind lipsa parțială de disponibil.

Prin hotărârea arbitrală nr. 06/2017 din 15 mai 2017 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Iași, s-a admis acțiunea reclamantei, s-a dispus anularea biletului la ordin seria x nr. x eliberat cu titlu de garanție a plății contravalorii produselor furnizate conform facturii fiscale nr. x/10.03.2017 precum și anularea incidentului de plată înregistrat în Centrala Incidentelor de Plată la 25.04.2017, nr. evidență x.

Împotriva hotărârii arbitrale nr. 06/2017 din 15 mai 2017 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Iași, a formulat acțiune în anulare petenta C. S.A..

Prin sentința nr. 238/2017 din 13 septembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă, s-a respins ca inadmisibilă acțiunea în anulare formulată de C. S.A., reținându-se, în esență, că petenta nu a fost parte în dosarul de arbitraj iar desființarea hotărârii arbitrale poate fi cerută numai de părțile care au convenit ca litigiul să fie soluționat de Tribunalul Arbitral.

La data de 27 octombrie 2017, recurenta C. S.A. a declarat recurs împotriva sentinței nr. 238/2017 din 13 septembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă, înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 16 noiembrie 2017.

Prin cererea de recurs, în temeiul dispozițiilor art. 613 și 483 C. proc. civ., recurenta a solicitat admiterea recursului cu consecința admiterii cererii de anulare a hotărârii arbitrale nr. 06/2017 din 15 mai 2017 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Iași.

În argumentarea recursului, recurenta a susținut că instanța de fond și tribunalul arbitral au nesocotit dreptul său la un proces echitabil și au încălcat dreptul la apărare, că hotărârea atacată este dată cu încălcarea normelor de procedură privind competența Curții de Arbitraj, cu încălcarea prevederilor art. 545 C. proc. civ. și a Regulamentului 1/2012.

Prin cererea înregistrată la 07 noiembrie 2017 la Curtea de Apel Iași, recurenta C. S.A. a învederat că renunță la judecarea recursului.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 23 februarie 2018, în baza art. 493 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Analizând, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cu prioritate chestiunea prealabilă a timbrajului, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reține următoarele:

Prin rezoluția de primire a dosarului din 27 noiembrie 2017, s-a constatat că cererea de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 486 alin. (2) C. proc. civ., neavând anexată dovada achitării taxei judiciare de timbru, sens în care s-a stabilit în sarcina autorului căii extraordinare de atac, în baza art. 25 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, obligația de a depune taxa judiciară de timbru în cuantum în de 50 RON.

În aceste condiții, prin adresa comunicată recurentului la 04 decembrie 2017, i s-a pus în vedere să depună dovada achitării taxei de timbru, obligație căreia aceasta nu s-a conformat.

Recursul va fi anulat ca netimbrat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Articolul 1 din O.U.G nr. 80/2013 privind taxele de timbru statuează principiul potrivit căruia acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru, care se datorează atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice și se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Dispozițiile art. 32 ale anterior evocatului act normativ prevăd că taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în prima instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege.

Potrivit art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii, sub sancțiunea nulității.

Conform dispozițiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G nr. 80/2013, dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., respectiv sub sancțiunea anulării cererii, obligația de a timbra cererea și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

În speță, se constată că recursul nu a fost timbrat anticipat și că recurenta nu s-a conformat obligației ce-i revenea, deși i s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării taxei de timbru, așa cum rezultă din dovada de înmânare existentă la dosarului de recurs.

De asemenea, se constată că în cauză nu operează scutirea legală - personală sau în considerarea obiectului - de la obligația timbrării.

Prin urmare, față de cele ce preced, precum și pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, instanța este obligată a examina cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Or, în cauză aceste cerințe se constată a nu fi îndeplinite, așa încât Înalta Curte urmează să facă aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta C. S.A. împotriva sentinței nr. 238/2017 din 13 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2018.