Cea de-a 1177-a ședință a Consiliului de Miniștri din 11 septembrie 2013 Anexa 10 (Punctul H46-1) Rezoluția CM/ResDH(2013)158 Maat împotriva Franței Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului (întrebarea nr. 39001/97, Hotărârea din 27 aprilie 2004, definitivă la 27 iulie 2004) (adoptată de Comitetul de Miniștri la 11 septembrie 2013, cu ocazia celei de-a 1177-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "convenția" și "Curtea"), Având în vedere hotărârea definitivă care a fost transmisă de Curte Comitetului în cauza de mai sus și încălcările constatate reamintind obligația statului pârât, în temeiul articolului 46 alineatul (1) (1) din Convenție, să se conformeze hotărârilor definitive în litigiile la care este parte și că această obligație implică, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte, adoptarea de către autoritățile din statul membru în cauză, dacă este necesar de măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor constatate și pentru a elimina consecințele acestora, în măsura posibilului de către Restitutio in integrum de măsuri generale de prevenire a unor încălcări similare ; Am invitat guvernul statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației După examinarea bilanțului de acțiune furnizat de guvern care indică măsurile adoptate în vederea executării hotărârii judecătorești, inclusiv informațiile furnizate în ceea ce privește plata satisfacției echitabile acordate de Curte (a se vedea documentul DH-DD(2013) 875), asigurându-se că au fost adoptate toate măsurile prevăzute la art. 46 alineatul (1), DECLAMENTUL CHILLEI și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în această cauză și DECIDE d . Maat/Franța (Recherche n 39001/97) Hotărârea din 27 aprilie 2004, definitivă la 27 iulie 2004 Bilanțul de acțiune al Guvernului francez În această cauză, recurentul, care a făcut obiectul unui mandat de hotărâre, a formulat un apel împotriva hotărârii pronunțate împotriva sa de tribunalul corecțional. Curtea de apel și-a declarat apelul, formulat prin intermediul avocatului său, inadmisibil pe motiv că: (i) absent și neacuzat în instanță, se deroga de la executarea mandatului de pronunțare a unei hotărâri pronunțate împotriva sa. Reclamantul s-a plâns că nu a putut formula apelul exclusiv prin intermediul avocatului său și nici nu a putut formula o opoziție la hotărârea Curții de apel fără a fi prezent fizic. Curtea a statuat că art. 6 alineatul (1) din Convenție a fost ignorat deoarece refuzul Curii de Primă Instană de a declara admisibil la actul de a ci un ea prin intermediul unui avocat pe motiv că recurentul se deroga de la executarea unui mandat de a se pronuna și obligaia care îi revenea acestuia pentru a face opoziie la hotărârea în cauză, impunea dreptul de a avea acces la instană unei cauțiuni constituite de libertatea fizică a persoanei în cauză. Aceasta a concluzionat, de asemenea, o încălcare a articolului 6 alineatul (3) litera (c) din Convenție pe motiv că avocatului reclamantului nu i s-a permis să intervină în absența reclamantului în cursul dezbaterilor în fața Curții. Măsuri individuale Satisfacție echitabilă Satisfacerea echitabilă a sumei de 3 850 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată a fost achitată la 20 iulie 2005 și a fost majorată cu dobânzi de întârziere. Alte măsuri individuale În această hotărâre, Curtea a considerat că, având în vedere circumstanțele speciale ale cauzei, Curtea este de părere că constatarea încălcării este suficientă pentru a remedia prejudiciul moral și că: orice cerere de despăgubire a prejudiciului material nu este relevantă în speță. Pe de altă parte, reclamantul nu a emis nicio cerere specială, iar avocata de la: a declarat că nu a fost nici o noutate de la clientul său. În consecință, nici o altă măsură individuală nu a fost necesară. II. Măsuri generale privind difuzarea Ar trebui remarcat faptul că autoritățile franceze publică în mod sistematic hotărârile Curții Europene și le difuzează autorităților în cauză. Această hotărâre a fost comunicată în special Ministerului Justiției. În plus, este disponibilă și prin intermediul site-ului larg public d (a se vedea § 40 din hotărârea Curții) [...] în stadiul actual al jurisprudenței, împrejurarea că pârâtul nu mai derogă de la un mandat de arestare nu mai împiedică admisibilitatea căilor de atac introduse prin intermediul unui avocat în ceea ce privește posibilitatea de a face opoziția fără a sesiza mandatul de arestare, la 4658 din 11 septembrie 2007 a Camerei Omucideri a Curții de Casație a consacrat principiul prin declararea că este admisibilă opoziția formulată de inculpat prin intermediul unui mandatar dotat cu o putere specială și prin cenzurarea hotărârii Curții de Apel care a respins opoziția astfel formulată pe motiv că inculpatul are datoria de a participa loial la procesul său, comparându-se personal cu opoziția sa și declarându-și domiciliul real. În ceea ce privește art. 6 alineatele (3) (respectarea drepturilor la apărare), posibilitatea pentru un avocat de a-și adresa cauza în litigiul în lipsă a fost, de asemenea, consacrată de jurisprudența Curții de Casație ulterioară faptelor din speță, precum și de Curtea a Uniunii Europene (a se vedea Hotărârea Dentico a Curții de Casație). Această evoluție judiciară a fost consacrată prin legea din 9 martie 2004, care a completat art. 4 din Codul de procedură penală care deține acum: Concluziile Tribunalului de Primă Instanță Guvernul consideră că au fost luate toate măsurile necesare pentru a asigura executarea hotărârii Curții și, prin urmare, Franța și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție.
1177e réunion – 11 septembre 2013
Annexe 10
(Point H46-1)
Résolution CM/ResDH(2013)158
Maat contre France
Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme
(Requête n
o
39001/97, arrêt du 27 avril 2004, définitif le 27 juillet 2004)
(adoptée par le Comité des Ministres le 11 septembre 2013,
lors de la 1177e réunion des Délégués des Ministres)
Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «
la Convention
» et «
la Cour
»),
Vu l’arrêt définitif qui a été transmis par la Cour au Comité dans l’affaire ci-dessus et les violations constatées
;
Rappelant l’obligation de l’Etat défendeur, en vertu de l’article 46, paragraphe
1, de la Convention, de se conformer aux arrêts définitifs dans les litiges auxquels il est partie et que cette obligation implique, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour, l’adoption par les autorités de l’Etat défendeur, si nécessaire
:
-
de mesures individuelles pour mettre fin aux violations constatées et en effacer les conséquences, dans la mesure du possible par
restitutio in integrum
;
et
-
de mesures générales permettant de prévenir des violations semblables ;
Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à informer le Comité des mesures prises pour se conformer à l’obligation susmentionnée
;
Ayant examiné le bilan d’action fourni par le gouvernement indiquant les mesures adoptées afin d’exécuter l’arrêt, y compris les informations fournies en ce qui concerne le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour (voir document DH-DD(2013)875)
;
S’étant assuré que toutes les mesures requises par l’article 46, paragraphe 1, ont été adoptées,
DECLARE qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans cette affaire et
DECIDE d’en clore l’examen.
Maat contre France (Requête n
o
39001/97)
Arrêt du 27 avril 2004, définitif le 27 juillet 2004
Bilan d’action du Gouvernement français
Dans cette affaire, le requérant, qui faisait l’objet d’un mandat d’arrêt, avait formé un appel contre le jugement rendu à son encontre par le tribunal correctionnel. La Cour d’appel avait déclaré son appel, formé par l’intermédiaire de son avocat, irrecevable au motif que l’intéressé, absent et non excusé à l’audience, se dérobait à l’exécution du mandat d’arrêt émis à son encontre.
Le requérant se plaignait de ne pas avoir pu former son appel exclusivement par l’intermédiaire de son avocat et de ne pouvoir non plus pouvoir former opposition à l’arrêt de la Cour d’appel sans être présent physiquement.
La Cour a considéré que l’article 6 § 1 de la Convention avait été méconnu car le refus de la Cour d’appel de déclarer recevable l’acte d’appel par l’intermédiaire d’un avocat au motif que le requérant se dérobait à l’exécution d’un mandat d’arrêt et l’obligation qui en résultait pour l’intéressé d’y déférer pour faire opposition audit arrêt, subordonnait le droit d’accès au tribunal à une caution constituée par la liberté physique de l’intéressé. Elle a également conclu à une violation de l’article 6 § 3 c) de la Convention au motif que l’avocat du requérant n’avait pas été autorisé à intervenir en l’absence du requérant au cours des débats devant la Cour d’appel.
I.
Mesures individuelles
a)
Satisfaction équitable
La satisfaction équitable d’un montant de 3 850 euros au titre des frais et dépens a été acquittée le 20 juillet 2005 et majorée des intérêts de retard.
b)
Autres mesures individuelles
Dans cet arrêt la Cour a estimé que « compte tenu des circonstances particulières de l’espèce de la cause, elle est d’avis que le constat de violation suffit à réparer le préjudice moral et qu’aucune demande d’indemnisation du préjudice matériel n’est pertinente en l’espèce ». Au demeurant, le requérant n’a émis aucune demande particulière et l’avocate de l’intéressé a signalé qu’elle était sans nouvelles de son client.
En conséquence, aucune autre mesure individuelle n’apparaît requise.
II.
Mesures générales
a)
Sur la diffusion
Il convient de noter que les autorités françaises publient systématiquement les arrêts de la Cour européenne et les diffusent aux autorités concernées. Cet arrêt a été notamment communiqué au ministère de la Justice. Par ailleurs, il est également disponible par l’intermédiaire du site grand public d’accès au droit
Légifrance
.
b)
Autres mesures générales
1.
S’agissant de l’article 6 § 1 (accès à un tribunal), la Cour a relevé dans son arrêt l’évolution, postérieure aux faits de l’espèce, de la jurisprudence de la Cour de cassation sur la question de la recevabilité d’un appel formé par un avocat en l’absence du prévenu non excusé (cf § 40 de l’arrêt de la Cour
:
«
[...] en l’état actuel de la jurisprudence, la circonstance que le prévenu ne défère pas à un mandat d’arrêt ne fait plus obstacle à la recevabilité des recours formés par l’intermédiaire d’un avocat
».
Quant à la possibilité de faire opposition sans déférer au mandat d’arrêt, l’arrêt n
o
4658 du 11 septembre 2007 de la Chambre Criminelle de la Cour de cassation en a consacré le principe en déclarant « recevable l’opposition formée par le prévenu par l’intermédiaire d’un mandataire muni d’un pouvoir spécial » et en censurant l’arrêt de la Cour d’appel qui avait rejeté l’opposition ainsi formée au motif que «
le prévenu a le devoir de participer loyalement à son procès en comparaissant personnellement lors de son opposition et en déclarant son domicile réel
».
2.
S’agissant de l’article 6 § 3 (respect des droits de la défense), la possibilité pour l’avocat d’intervenir à l’instance en l’absence du prévenu a également été consacrée par la jurisprudence de la Cour de cassation postérieurement aux faits de l’espèce ainsi que la Cour l’a relevé en se référant à l’arrêt Dentico de la Cour de cassation (§ 53 de l’arrêt). Cette évolution jurisprudentielle a été consacrée par la loi du 9
mars 2004, qui a complété l’article 410 du code de procédure pénale qui dispose désormais : «
[...]
Si un avocat se présente pour assurer la défense du prévenu, il doit être entendu s’il en fait la demande
[...]
».
Le gouvernement considère que ces mesures permettront d’éviter que des violations similaires ne se reproduisent.
III.
Conclusions de l’Etat défendeur
Le gouvernement considère que toutes les mesures nécessaires en vue d’assurer l’exécution de l’arrêt de la Cour ont été prises, et que la France a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.