LEBEDEVA v. RUSSIA

PRIMEI DECIZIE DECIZIE Nr. 11581/06 Antonina Yefimovna LEBEDEVA împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 17 septembrie 2013 în calitate de comitet compus din: Elisabeth Steiner, președinte, Mirjana Lazarova Trajkovska, Linos-Alexandre Sicilianos, judecători și André Wampach, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 1 martie 2006, având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 25 decembrie 2012 cere Curtea să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTS ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dna Antonina Yefimovna Lebedeva, este un național rus, care s-a născut în 1952 și trăiește în Domededovo. Guvernul Rus („Guvernul”) a fost reprezentat de dl Matyushkin, reprezentantul Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Cererea a fost comunicată guvernului COMPLAINTS Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii civile în cazul său. De asemenea, depun plângeri în temeiul articolelor 6, 8 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 din HOTĂRÂREA Plainte privind durata procedurii civile Reclamantul se plânge cu privire la durata procedurii în cazul său. Ea s-a bazat pe art. 6 din Convenția. Prin scrisoarea din 25 decembrie 2012, Guvernul a informat Curtea că a propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Partele relevante ale declarației prevăzute după cum urmează: Autoritățile ruse recunosc că durata procedurii în cazul reclamantului a fost încălcată de cerința de „tempă rațională” ... [T]a autoritățile din Federația Rusă sunt gata să plătească reclamantului o sumă de 2,800 EUR ca o simplă satisfacție. Prin urmare, autoritățile invită Curtea să tranșeze acest caz din lista cazurilor și sugerează că prezenta declarație ar putea fi acceptată de Curte ca „alte motive” care justifică socoteala din cazurile din lista cazurilor menționate la art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție. Suma menționată mai sus, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu a plătit această sumă în termen de trei luni, Guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului.” Prin scrisorile din 21 iunie și 27 iulie 2013, reclamantul a indicat că nu a fost satisfăcută cu termenii declarației unilaterale. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii.” Aceasta reamintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația în funcție de principiile stabilite în jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , (ediția preliminară) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003 VI), WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.) nr. 28953/03). Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele prezentate împotriva Rusiei, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, printre altele, Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, CEDH 2000 VII, și Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 V). Având în vedere natura admiterilor conținute în declarația Guvernului, circumstanțele specifice ale prezentului caz, precum și valoarea compensației propusă – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c) din convenție). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă) În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă în partea referitoare la plângerea lungii procedurii. Alte plângeri În continuare, reclamantul a prezentat plângeri accesorii în temeiul articolelor 6 și 8 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. Cu toate acestea, având în vedere tot materialul în posesia sa și, în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că acestea nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. Prin urmare, aplicarea în această parte trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva Convenție; de a elimina aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție în partea privind durata procedurilor civile în cazul său. Declară restul cererii inadmisibil. André Wampach Elisabeth Steiner Președintele adjunct secretar Steiner

FIRST SECTION

DECISION

Application no. 11581/06

Antonina Yefimovna LEBEDEVA

against Russia

The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 17

September 2013 as a Committee composed of:

Elisabeth Steiner,

President,

Mirjana Lazarova Trajkovska,

Linos-Alexandre Sicilianos,

judges,

and André Wampach,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 1 March 2006,

Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 25 December 2012 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Ms Antonina Yefimovna Lebedeva, is a Russian national, who was born in 1952 and lives in Domodedovo.

The Russian Government (“the Government”) were represented by Mr

G.

Matyushkin, the Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights.

The application had been communicated to the Government

.

COMPLAINTS

The applicant complains under Article 6 § 1 of the Convention about the length of civil proceedings in her case. She also submits complaints under Articles 6, 8 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1.

THE LAW

A.

Complaints of the length of civil proceedings

The applicant complained about the length of proceedings in her case. She relied on Article 6 of the Convention.

By a letter of 25 December 2012 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.

The relevant parts of the declaration provided as follows:

“[T[he Russian authorities acknowledge that the length of the proceedings in the applicant’s case was in breach of the “reasonable time” requirement ...

[T]he authorities of the Russian Federation a ready to pay the applicant a sum of EUR 2,800 as just satisfaction.

The authorities therefore invite the Court to strike the present case out of list of cases. They suggest that the present declaration might be accepted by the Court as “any other reason” justifying the striking out of the cases of the Court’s list of cases as referred to in Article 37 § 1 (c) of the Convention.

The sum referred above, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three month-period, the Government undertake to pay simple interest on it from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

This payment will constitute the final resolution of the case.”

By the letters of 21 June and 27 July 2013, the applicant indicated that she was not satisfied with the terms of the unilateral declaration.

The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article

37 §

1

(c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if:

“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application.”

It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.

To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles established in its case-law, in particular the

Tahsin Acar

judgment (

Tahsin Acar v.

Turkey

, (preliminary issue) [GC], no.

26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003

‑

VI);

WAZA Spółka z o.o. v. Poland

(dec.) no.

11602/02, 26

June

2007; and

Sulwińska v. Poland

(dec.) no.

28953/03).

The Court has established in a number of cases, including those brought against Russia, its practice concerning complaints about the violation of one’s right to a hearing within a reasonable time (see, among other authorities,

Frydlender v.

France

[GC], no.

30979/96, §

43, ECHR

2000

‑

VII, and

Cocchiarella v.

Italy

[GC], no.

64886/01, §§

69-98, ECHR 2006

‑

V).

Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, the specific circumstances of the present case, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1(c) of the Convention).

Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article

37 § 1

in fine

).

Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article

37 § 2 of the Convention (

Josipović v. Serbia

(dec.), no. 18369/07, 4

March 2008).

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list in the part concerning the complaint of the length of proceedings.

B.

Other complaints

Further, the applicant submitted accessory complaints under Articles

6 and 8 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1. However, in the light of all the material in its possession, and in so far as the matters complained of are within its competence, the Court finds that they do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention or its Protocols. It follows that the application in this part must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously

Takes note

of the terms of the respondent Government’s declaration under Article 6 § 1 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;

Decides

to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention in the part concerning length of civil proceedings in her case.

Declares

the remainder of the application inadmissible.

André Wampach

Elisabeth Steiner

Deputy Registrar

President