- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 12 noiembrie 2013
- Stat pârât
- ITA
- Articole
- Articolul 35
- Concluzia
- Inadmisibil
- Requête abusive
Migliore și alții împotriva Italiei
Traducere în română Auto
A DOUA SECȚIUNE DE DECIZIE Această versiune a fost rectificată la 27 ianuarie 2014 în conformitate cu art. 81 din Regulamentul de procedură al Curții. Cererea nr. 5851/13 Maria MIGLIORE împotriva Italiei și alte două hotărâri (a se vedea lista din anexă) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află la 12 noiembrie 2013 într-o Cameră compusă din Ișil Karakaș, președintele Guido Raimondi, Peer Lorenzen, Dragoljub Popović, András Sajó, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, judecători, și Stanley Naismith, grefier de secțiune, Având în vedere cererile menționate mai sus formulate la 14 iunie, la 19 și 29 iulie 2013, după ce au deliberat, face următoarea decizie făcând parte din lista recurentelor și au fost prezentate în fața Curții de către domnul A. Marra (avocat la Napoli).
Faptele cauzei se pot rezuma după cum urmează. Fapte comune cererilor Reclamanții au fost parte la proceduri privind cuantumul indemnizațiilor lor de șomaj (solicitările nr. 585111/13 și 59987/13) în care dobânda datorată pentru întârzierea plății acesteia (solicitarea nr. 59971/13). Fapte speciale la fiecare cerere formulată n 48567/07 (Migliore) și 58511/13 (Migliore II) printr-o decizie din 2 ianuarie 2006 (R.G. n 51275/05), Curtea de Apel Pinto de la Roma a constatat durata excesivă a procedurii principale și a acordat recurentei 1 900 EUR ca prejudiciu moral. La 29 octombrie 2007, recurenta sesizează Curtea (solicitarea nr. 48567/07).
Invocând articolele 6 alineatul (1), 13 și 17 din convenție, precum și art. 1 din Protocolul nr. 1, aceasta se plângea de neexecutarea deciziei În plus, în plus față de 125 EUR pentru fiecare lună de întârziere, de la data la care a fost introdus actul până la data la care a fost plătit suma de până la data la care Pinto, precum și un pachet de 2 000 EUR pentru recursul la recursul la recurs, Pinto, a solicitat, de asemenea, rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată pe care avocatul său le-ar fi anticipat în cadrul procedurii de recurs. O procedură de executare ulterioară la Tribunalul din Napoli în scopul de a obține plata sumei de mai mult de Pinto Hotărârea Pinto a fost executată la 14 februarie 2013, ca urmare a unei sesizări la Tribunalul din Roma (de la Tribunalul din Roma (de la Curtea R.G.
1239/12) ; recurenta a primit plata de 2 215,91 EUR. La 19 iulie 2013, recurenta a sesizat din nou Curtea (solicitarea nr. 58511/13). Invocând articolele 6 alineatul (1), 13 și 17 din Convenție, precum și art. 1 din Protocolul nr. Pinto, în plus față de un pachet de 2 000 EUR pentru caracterul corectiv al acțiunii, a solicitat rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor pe care avocatul său le-ar fi anticipat în cadrul procedurii de executare desfășurate la Tribunalul de la Roma (R.G. nr. 1239/12).
În titlul VI din formularul cererii nr. 585/51/13 ( Alte instanțe internaționale care se ocupă sau care au tratat cauza) se citește după cum urmează recurenta a prezentat deja o altă instanță internațională care a făcut obiectul 000 EUR, astfel cum se prevede în jurisprudența europeană în procedurile dreptului la muncă sau ale pensiilor, cum ar fi cea care este în discuție în speță În cazul în care o persoană fizică sau juridică este o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană sau o persoană sau o persoană fizică, o persoană fizică sau juridică sau o persoană fizică, o persoană fizică sau juridică,
o persoană sau un organism sau o persoană, o persoană fizică sau un organism sau un organism sau un organism care face parte, o persoană sau o persoană fizică, o persoană fizică sau un organism sau o persoană fizică sau un organism care face sau un organism sau un organism care face parte din una sau un organism sau un organism care face parte din una sau un organism care face parte din una sau un organism care face parte din una dintre una dintre una dintre una dintre una dintre una sau mai multe din una sau mai multe din una sau mai multe din una sau mai multe din una sau mai multe din una sau mai multe dintre una sau mai multe din una sau mai multea dintre cele mai multe dintre cele două persoane sau mai multe dintre cele două persoane sau mai multe din una dintre cele două persoane sau mai multe dintre cele două persoane, o persoană sau mai multe dintre cele două sau mai multe persoane, o persoană sau mai multe dintre cele două, o persoană sau mai multe din una sau mai multe din una sau mai multe dintre cele două persoane sau mai multe persoane sau mai multe persoane sau mai multe persoane,
o persoană sau mai multe persoane sau mai multe persoane sau mai multe din una sau mai multe din una sau mai multe persoane sau mai multe persoane sau mai multe din una sau mai multe din una sau mai multe din una sau mai multe din una sau mai multe din una sau mai multe din una sau mai multe persoane sau mai multe persoane sau mai multe persoane sau mai multe persoane sau mai multe persoane sau mai multe persoane sau mai multe persoane sau mai multe persoane sau mai multe persoane sau mai multe persoane, cu o persoană, cu 46330/07 (Gallo) și 59971/13 (Gallo II) 12. printr-o decizie din 6 decembrie 2005 (R.G. n 50854/05), Curtea a Curții (solicitarea n 46330/07).
Invocând articolele 6 alineatul (1), 13 și 17 din convenție, precum și art. 1 din Protocolul nr. 1, acesta se plângea de neexecutarea deciziei În plus, în plus față de 125 EUR pentru fiecare lună de întârziere, de la data la care a fost introdus pe cale de atac până la data la care a fost plătit suma de până la data la care Pinto, precum și un pachet de 2 000 EUR pentru acțiunea în cauză, a solicitat, de asemenea, rambursarea cheltuielilor și a cheltuielilor de judecată pe care avocatul său le-ar fi anticipat în cadrul procedurii de recurs, Pinto O procedură de executare ulterioară la Tribunalul din Napoli în scopul de a obține plata sumei de "Pinto 15" a fost pusă în aplicare la 21 ianuarie 2013, ca urmare a unei sesizări la Tribunalul din Roma (cu privire la executarea R.G.
n 47918/11) ; reclamantul a primit plata de 583,48 EUR. 16. La 14 iunie 2013, reclamantul a sesizat din nou Curtea (solicitarea nr. 59971/13). Invocând articolele 6 alineatul (1), 13 și 17 din convenție, precum și art. 1 din Protocolul nr., se plângea de întârzierea executării deciziei În plus, în plus față de suma de 2 000 EUR pe care avocatul său ar fi plătit-o în cadrul procedurii de executare desfășurate la Tribunalul de la Roma (R.G. n 47918/11). 18. În titlul VI din formularul cererii nr. 59971/13 [1] Alte organisme internaționale care se ocupă sau care au tratat cauza ) se citește după cum urmează Reclamantul a prezentat deja un alt organism internațional care a făcut obiectul 000 EUR pentru frustrare și lame de remușcare: după încetarea curților italiene □ rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată, precum și a cheltuielilor de judecată pentru această procedură, cu distragere a atenției în favoarea avocatului.
Cererea anterioară poartă nr. 46330/07. Această cerere, având obiect și conținut diferit, trebuie tratată și decisă separat și în mod autonom în raport cu cea deja pendinte, care poartă numărul 46330/07 mai mare. Interogări nr 48908/07 [2] (Busiello) și 59987/13 (Busiello II) 19. printr-o decizie din 2 ianuarie 2006 (R.G. n 51263/05) Curtea de Apel a constatat durata excesivă a procedurii principale și a acordat reclamantului 1 900 EUR ca prejudiciu moral. 20. La 30 octombrie 2007, recurenta sesiza Curtea (solicitarea nr. 48908/07).
Invocând articolele 6 alineatul (1), 13 și 17 din convenție, precum și art. 1 din Protocolul nr. 1, aceasta se plângea de neexecutarea deciziei Aceasta a solicitat 2 625 EUR, ca daune morale care decurg din neexecutarea deciziei de punere în aplicare a acesteia, în plus față de 125 EUR pentru fiecare lună de întârziere, de la data la care a fost introdusă o cale de atac, până la plata sumei de până la Pinto, precum și un pachet de 2 000 EUR pentru caracterul corectiv al acțiunii. În plus, aceasta a solicitat rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată pe care avocatul său le-ar fi anticipat în cadrul procedurii decembrie 2010), Curtea, pronunțându-se, printre altele, la cererea nr. 48908/07 [3] a domnului Busiello, reprezentată de domnul A. Marra, a considerat că neexecutarea deciziei 1 și a declarat inadmisibilă cererea pentru surplus.
Astfel, Curtea a acordat recurentei suma forfetară de 200 EUR pentru prejudiciul moral care rezultă din încălcările constatate. 23. Decizia La 29 iulie 2013, recurenta a sesizat din nou Curtea (solicitarea nr. 59987/13). Invocând articolele 6 alineatul (1), 13 și 17 din convenție, precum și art. 1 din Protocolul nr. Pinto, în plus față de un pachet de 2 000 EUR pentru caracterul corectiv al acțiunii, a solicitat rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor pe care avocatul său le-ar fi anticipat în cadrul procedurii de executare desfășurate la Tribunalul din Roma (R.G. nr. 1234/12).
26. În titlul VI din formularul cererii nr. 59987/13 ( Alte instanțe internaționale care se ocupă sau care au tratat cauza) se citește după cum urmează recurenta a prezentat deja o altă instanță internațională care a făcut obiectul 000 EUR, astfel cum se prevede în jurisprudența europeană în procedurile dreptului la muncă sau ale pensiilor, cum ar fi cea care este în discuție în speță În cazul în care, în urma unei cereri din partea unei părți, o parte a unei părți a unei părți sau a unei părți a unei părți a unei părți sau a unei părți a unei părți a unei părți a unei părți a unei părți a unei părți a celeilalte părți, o parte a unei părți a unei părți a unei părți a celeilalte părți a celeilalte părți, cealaltă parte a celeilalte părți a celeilalte părți a celeilalte părți a celeilalte părți a celeilalte părți, cealaltă parte a celeilalte părți a celeilalte părți a celeilalte părți a celeilalte părți, cealaltă parte a celeilalte părți, cealaltă parte a celeilalte părți a celeilalte părți a celeilalte părți, cealaltă parte a celeilalte părți a celeilalte părți, cealaltă parte a celeilalte părți, a celeilalte părți, celeilalte părți, celeilalte părți, celeilalte părți, celeilalte părți, celeilalte părți, celeilalte părți, celeilalte părți, celeilalte părți, celeilalte părți, celeilalte părți, celeilalte părți, celeilalte părți, celeilalte părți, celeilalte părți,
celeilalte părți, celeilalte părți, celeilalte părți, celeilalte părți, celeilalte părți, celeilalte părți, celeilalte părți, celeilalte părți, celeilalte părți, celeilalte părți, celeilalte părți, celeilalte părți, celeilalte părți, celeilalte părți, celeilalte părți, celeilalte părți, celeilalte părți, celeilalte părți, celeilalte părți, celeilalte părți, celeilalte părți, celeilalte părți, celeilalte părți, celeilalte părți, celeilalte părți, celeilalte părți, celeilalte părți, celeilalte părți, celeilalte părți, celeilalte părți, celeilalte, celeilalte, celeilalte, celeilalte părți, celeilalte părți, celeilalte părți, celeilalte sau celeilalte sau celeilalte părți, celeilalte părți, celeilalte părți, celeilalte sau celeilalte sau celeilalte sau celeilalte sau celeilalte părți, a celeilalte părți, a celeilalte părți, a celeilalte părți, a celeilalte părți, a celeilalte părți, a celeilalte părți, celeilalte părți, celeilalte părți, celeilalte părți, celeilalte părți, celeilalte părți, celeilalte părți, celeilalte părți, celeilalte părți, celeilalte părți, celeilalte părți, celeilalte părți, celeilalte părți, celeilalte sau celeilalte sau celeilalte părți, celeilalte sau celeilalte sau celeilalte părți, celeilalte părți, celeilalte părți, a celeilalte sau celeilalte părți, celeilalte sau celeilalte sau celeilalte sau celeilalte sau celeilalte părți,
a celeilalte sau celeilalte părți, a celeilalte părți, celeilalte părți, celeilalte părți, a celeilalte părți, celeilalte sau celeilalte sau celeilalte sau celeilalte sau celeilalte sau celeilalte sau celeilalte sau celeilalte sau celeilalte sau celeilalte sau celeilalte părți, a celeilalte părți, a celeilalte sau celeilalte sau celeilalte părți, a celeilalte sau celeilalte sau celeilalte părți, a celeilalte părți, a celeilalte părți, a celeilalte părți, a celeilalte părți, a celeilalte părți, a celeilalte părți, a celeilalte părți, a celeilalte părți, a celeilalte părți, Invocând art. 6 alin. (1), 13 și 17 din Convenție, precum și art. 1 din Protocolul nr. Având în vedere similitudinea faptelor și a întrebărilor juridice adresate de cereri, Curtea decide să le alăture și să le examineze împreună [art. 42 alineatul (1) din Regulamentul de procedură].
29. Curtea amintește că o cauză poate fi considerată ca fiind abuzivă în temeiul articolului 35 alineatul (3) litera (a) din convenție dacă, de exemplu, aceasta a fost întemeiată în mod conștient pe fapte luate în considerare (a se vedea, printre altele, Jian c. România (dec.), nr. 46640/99, 30 martie 2004 Keretchavil Georgia (dec.), nr. 5667/02, CEDH 2006 sau în cazul în care reclamantul a trecut sub tăcere informații esențiale referitoare la faptele cauzei în scopul de a informa Curtea în eroare (a se vedea, printre altele, Hüttner c. Germania (dec.), nr 23130/04, iunie 2006 Basiero și alții (dec.), nr. 11303/02, 23 august 2011). 30. Curtea a afirmat deja, în plus, că [în principiu] orice comportament al reclamantului care contravine în mod vădit vocației dreptului la acțiune și care împiedică buna funcționare a Curții sau buna desfășurare a procedurii în fața acesteia poate fi calificat [în principiu] drept "abuziv" (a se vedea Miroļubovs și alte c. Latvia, 798/05, § 65, 15 septembrie 2009), noțiunea de "abuz," în conformitate cu art. 35 alineatul (3) litera (a) din Convenție, care trebuie înțelesă în sensul său obișnuit, reținută de teoria generală a dreptului 5651/11 și alte zece, 18 octombrie 2011). 31. Curtea reiterează, de asemenea, că, în temeiul articolului 44A din Regulamentul de procedură, părțile au obligația de a coopera pe deplin la desfășurarea procedurii.
Comisia a considerat în repetate rânduri că normele de procedură prevăzute în dreptul intern urmăresc să asigure buna administrare a justiției și respectarea principiului securității juridice și că părțile interesate trebuie să se poată aștepta ca aceste norme să fie aplicate.
Prin urmare, un comportament absolut iresponsabil și ușor al reclamantului sau al reprezentantului acestuia, care contravine în mod clar misiunii reale a Curții în temeiul articolelor 19 și 32 din convenție, poate duce la respingerea cererii ca fiind abuzivă ( Petrović, citată anterior Bekauri c. Georgia (dec.), nr. 14102/02, § 21-24, 10 aprilie 2012). 33. Pe baza acestor principii, în cauza Basileo și alte cauze c. Italia , citată anterior, Curtea a declarat că a abuzat de tărâmul întemeiat pe durata procedurii principale și pe insuficiența sumei 34. În Decizia Simonetti (II) c. Italia și Simonetti (III) c. Italia 50914/11 și 58323/11, § 24, 10 iulie 2012), Curtea a stigmatizat, pentru a ajunge la concluzia că reclamantul, prin intermediul M A. Marra, a introdus la 12 zile distanță două cereri referitoare la aceeași procedură: Pinto și mai mult, comunicările reprezentantului reclamantului care au urmat introducerii acestor documente au fost dovedite imprecise și înșelătoare.
35. De asemenea, în decizia de Cristofaro și alte c. Italia 30464/07 și altele, §§ 45-49, 10 iulie 2012), Curtea a declarat inadmisibile ca fiind abuzive mai multe cereri referitoare la aceleași proceduri A. Marra în numele acelorași reclamanți. Întradevăr, printr-o scrisoare din 27 octombrie 2011, Curtea a indicat acestui avocat pe care ar fi trebuit să-l semnaleze, la introducerea unei noi incizii, existența altor mijloace deja pendinte în numele aceluiași solicitant și privind aceeași procedură internă. Prin urmare, Curtea a constatat că M. A. Marra neglijase în mod deschis instrucțiunile adresate anterior, cu încălcarea obligației de cooperare în temeiul articolului 44A din Regulamentul de procedură.
36. În speță, Curtea arată caracterul imprecise și înșelătoare al afirmațiilor repetate în titlul VI din formularele cererilor nr. 58511//13 (Migliore), 59987/13 (Gallo) și 59971/13 (Busiello 37. În primul rând, se face referire la aceasta, în ceea ce privește obiectul cererilor deja pendinte (n 48567/07 (Migliore ), 46330/07 (Gallo ) și 48908/07 (Busiello )), la o pretenție care nu a fost avansată în cadrul acestora (a se vedea punctele 6-7, 13-14, 20-21 de mai sus), sau 000 EUR, astfel cum se prevede în jurisprudența europeană în procedurile de drept de muncă sau de pensii, cum ar fi cea în discuție în speță 38. În al doilea rând, consiliul reclamanților indică faptul că cererile deja pendinte (n 48567/07 (Migliore ), 46330/07 (Gallo ) și 48908/07 (Busiello )) se referă la prejudiciul care rezultă din întârzierea plății dreptului la judecată În cele din urmă, Maestrul Marra afirmă că fiecare dintre noile titluri de valoare (n 585/41/13 (Migliore), 59987/13 (Gallo) și 59971/13 (Busiello)), având un obiect și un conținut diferit, trebuie să fie tratată și decisă separat și în mod autonom în raport cu cea deja pendinte (și anume, cererile nr. 48567/07 (Migliore), 46330/07 (Gallo) și 48908/07 (Busiello)),
în timp ce obiectul lor este în esență identic: nu executarea (în ceea ce privește cererile din 2007) sau întârzierea executării (în ceea ce privește cererile din 2013) a aceleiași decizii Astfel, reclamanții au solicitat, în esență, Curții să condamne statul italian să le compenseze de două ori pentru un prejudiciu care este în mare parte același, deoarece fiecare cauză referitoare la neexecutarea deciziei În plus, prin hotărârea Gaglione și altele, citată anterior, Curtea se pronunțase, printre altele, la prima cerere a domnului Busiello (n 48908/07 [4] , încheiase deja cu încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 ca urmare a neexecutării deciziei Acest lucru demonstrează încă o dată o conduită vădit contrară scopului recursului individual la art. 34 și la adevărata misiune a Curții în temeiul articolelor 19 și 32 din convenție.
Prin urmare, este necesar să se declare cererile inadmisibile ca fiind abuzive, în conformitate cu art. 35 alineatul (3) litera (a) din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să unească cererile Declară cererile inadmisibile. Stanley Naismith Ișiakaș Modulul președinte Anexă Cerere N Introduse Reclamantul Data nașterii Locul de reședință reprezentat de 5851/13 19/07/2013 Maria MIGLIORE 15/12/1948 Napoli Alfonso Luigi MARRA 59971/13 14/061/2013 Carlo GALLO 19/08/1696 Napoli Alfonso Luigi MARRA 59987/13 29/07/2013 Immacolata BUSIELLO 09/06/1950 Volla Alfonso Luigi MARRA [1] Rectificat la 27 ianuarie 2014: nr. de cerere 59971/13 înlocuiește numărul de cerere 58511/13, care a fost indicat din greșeală.
[2] Rectificat la 27 ianuarie 2014: nr. de cerere 48908/07 înlocuiește numărul de cerere 49807/07, care a fost indicat din greșeală. [3] Rectificat la 27 ianuarie 2014 : Numărul de cerere 48908/07 înlocuiește numărul de cerere 49807/07, care a fost indicat din greșeală. [4] Rectificat la 27 ianuarie 2014: numărul de cerere 48908/07 înlocuiește numărul de cerere 46330/07, care a fost indicat din greșeală.
DEUXIÈME SECTION
DÉCISION Cette version a été rectifiée le 27 janvier 2014 conformément à l’article 81 du règlement de la Cour. Requête n o 58511/13 Maria MIGLIORE contre l’Italie et 2 autres requêtes (voir liste en annexe) La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 12 novembre 2013 en une Chambre composée de : Ișıl Karakaș, présidente, Guido Raimondi, Peer Lorenzen, Dragoljub Popović, András Sajó, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, juges, et de Stanley Naismith, greffier de section, Vu les requêtes susmentionnées introduite le 14 juin, les 19 et 29 juillet 2013, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT
La liste des parties requérantes figure en annexe. Ils ont été representés devant la Cour par M e A. Marra (avocat à Naples).
Les faits de la cause peuvent se résumer comme suit. A. Faits communs aux requêtes
Les requérants ont été partie à des procédures concernant le montant de leur indemnité de chômage (requêtes n os 58511/13 et 59987/13) où les intérêts dus pour le retard dans le paiement de celle-ci (requête n o 59971/13).
Ils ont contesté la durée de ces procédures au moyen du recours « Pinto ». B. Faits particuliers à chaque requête 1. Requêtes n os 48567/07 (Migliore) et 58511/13 (Migliore II)
Par une décision du 2 janvier 2006 (R.G. n o 51275/05), la cour d’appel « Pinto » de Rome constata la durée déraisonnable de la procédure principale et accorda à la requérante 1 900 EUR à titre de dommage moral.
Le 29 octobre 2007, la requérante saisit la Cour (requête n o 48567/07). Invoquant les articles 6 § 1, 13 et 17 de la Convention ainsi que l’article 1 du Protocole n o 1, elle se plaignait de la non-exécution de la décision « Pinto » et de l’ineffectivité du recours « Pinto ».
Elle demandait 2 625 EUR, à titre de dommage moral découlant de la non-exécution « Pinto », en sus de 125 EUR pour chaque mois de retard allant de l’introduction de sa requête jusqu’au paiement du montant « Pinto », ainsi qu’un forfait de 2 000 EUR pour l’ineffectivité du recours « Pinto ». Elle demandait, en outre, le remboursement des frais et dépens que son avocat aurait anticipés dans le cadre de la procédure « Pinto » et d’une procédure d’exécution entreprise par la suite auprès du tribunal de Naples afin d’obtenir le paiement du montant « Pinto ».
La décision « Pinto » fut exécutée le 14 février 2013, suite à une saisie-arrêt auprès du tribunal de Rome (procédure d’exécution R.G. n o 1229/12) ; la requérante obtint le paiement de 2 215,91 EUR.
Le 19 juillet 2013, la requérante a saisi encore une fois la Cour (requête n o 58511/13). Invoquant les articles 6 § 1, 13 et 17 de la Convention ainsi que l’article 1 du Protocole n o 1, elle se plaignait du retard dans l’exécution de la décision « Pinto » et de l’ineffectivité du recours « Pinto ».
Elle demandait 10 625 EUR à titre de dommage moral découlant du retard dans l’exécution de la décision « Pinto », en sus d’un forfait de 2 000 EUR pour l’ineffectivité du recours « Pinto ». Elle demandait, en outre, le remboursement des frais et dépens que son avocat aurait anticipés dans le cadre de la procédure d’exécution entreprise auprès du tribunal de Rome (R.G. n o 1229/12).
Au titre VI du formulaire de la requête n o 58511/13 ( Autres instances internationales traitant ou ayant traité l’affaire ) on lit ce qui suit : « La requérante a déjà soumis une autre instance internationale ayant objet : – pour le dommage découlant du retard dans le paiement du droit de la cour d’appel ; – l’octroi d’un bonus de 2 000 EUR comme prévu par la jurisprudence européenne dans les procédures du droit de travail ou des pensions, comme celle qui est en question en l’espèce ; – des dommages ultérieurs s’élevant à 2 000 EUR pour la frustration et l’anxiété subies après l’arrêt des cours italiennes ; – le remboursement des frais et dépens ainsi que des honoraires d’avocat pour cette procédure, avec distraction en faveur de l’avocat. La requête précédente porte le n o 48567/07. La présente requête, ayant objet et contenu diffèrent, doit être traitée et décidée séparément et de manière autonome par rapport à celle déjà pendante, portant le n o 48567/07 ». 2. Requêtes n os 46330/07 (Gallo) et 59971/13 (Gallo II)
Par une décision du 6 décembre 2005 (R.G. n o 50854/05), la cour d’appel « Pinto » de Rome constata la durée déraisonnable de la procédure principale et accorda au requérant 500 EUR à titre de dommage moral.
Le 16 octobre 2007, le requérant saisit la Cour (requête n o 46330/07). Invoquant les articles 6 § 1, 13 et 17 de la Convention ainsi que l’article 1 du Protocole n o 1, il se plaignait de la non-exécution de la décision « Pinto » et de l’ineffectivité du recours « Pinto ».
Il demandait 2 625 EUR, à titre de dommage moral découlant de la non-exécution « Pinto », en sus de 125 EUR pour chaque mois de retard allant de l’introduction de sa requête jusqu’au paiement du montant « Pinto », ainsi qu’un forfait de 2 000 EUR pour l’ineffectivité du recours « Pinto ». Il demandait, en outre, le remboursement des frais et dépens que son avocat aurait anticipés dans le cadre de la procédure « Pinto » et d’une procédure d’exécution entreprise par la suite auprès du tribunal de Naples afin d’obtenir le paiement du montant « Pinto ».
La décision « Pinto » fut exécutée le 21 janvier 2013, suite à une saisie-arrêt auprès du tribunal de Rome (procédure d’exécution R.G. n o 47918/11) ; le requérant obtint le paiement de 583,48 EUR.
Le 14 juin 2013, le requérant a saisi encore une fois la Cour (requête n o 59971/13). Invoquant les articles 6 § 1, 13 et 17 de la Convention ainsi que l’article 1 du Protocole n o 1, il se plaignait du retard dans l’exécution de la décision « Pinto » et de l’ineffectivité du recours « Pinto ».
Il demandait 10 625 EUR à titre de dommage moral découlant du retard dans l’exécution de la décision « Pinto », en sus d’un forfait de 2 000 EUR pour l’ineffectivité du recours « Pinto ». Il demandait, en outre, le remboursement des frais et dépens que son avocat aurait anticipés dans le cadre de la procédure d’exécution entreprise auprès du tribunal de Rome (R.G. n o 47918/11).
Au titre VI du formulaire de la requête n o 59971/13 [1] ( Autres instances internationales traitant ou ayant traité l’affaire ) on lit ce qui suit : « Le requérant a déjà soumis une autre instance internationale ayant objet : – pour le dommage découlant du retard dans le paiement du droit de la cour d’appel ; – l’octroi d’un bonus de 2 000 EUR comme prévu par la jurisprudence européenne dans les procédures du droit de travail ou des pensions, comme celle qui est en question en l’espèce ; – des dommages ultérieurs s’élevant à 2 000 EUR pour la frustration et l’anxiété subies après l’arrêt des cours italiennes ; – le remboursement des frais et dépens ainsi que des honoraires d’avocat pour cette procédure, avec distraction en faveur de l’avocat. La requête précédente porte le n o 46330/07. La présente requête, ayant objet et contenu diffèrent, doit être traitée et décidée séparément et de manière autonome par rapport à celle déjà pendante, portant le n o 46330/07 ». 3. Requêtes n os 48908/07 [2] (Busiello) et 59987/13 (Busiello II)
Par une décision du 2 janvier 2006 (R.G. n o 51263/05) la cour d’appel « Pinto » de Rome constata la durée déraisonnable de la procédure principale et accorda au requérant 1 900 EUR à titre de dommage moral.
Le 30 octobre 2007, la requérante saisit la Cour (requête n o 48908/07). Invoquant les articles 6 § 1, 13 et 17 de la Convention ainsi que l’article 1 du Protocole n o 1, elle se plaignait de la non-exécution de la décision « Pinto » et de l’ineffectivité du recours « Pinto ».
Elle demandait 2 625 EUR, à titre de dommage moral découlant de la non-exécution de la décision « Pinto », en sus de 125 EUR pour chaque mois de retard allant de l’introduction de sa requête jusqu’au paiement du montant « Pinto », ainsi qu’un forfait de 2 000 EUR pour l’ineffectivité du recours « Pinto ». Elle demandait, en outre, le remboursement des frais et dépens que son avocat aurait anticipés dans le cadre de la procédure « Pinto » et d’une procédure d’exécution entreprise par la suite auprès du tribunal de Naples afin d’obtenir le paiement du montant « Pinto ».
Par l’arrêt Gaglione et autres c. Italie , n os 45867/07 et autres (21 décembre 2010), la Cour, se prononçant, entre autres, sur la requête n o 48908/07 [3] de M me Busiello, représentée par M e A. Marra, jugea que la non-exécution de la décision « Pinto » entraînait la violation des articles 6 § 1 de la Convention et 1 du Protocole n o 1 et déclara irrecevable la requête pour le surplus. La Cour accorda, ainsi, à la requérante la somme forfaitaire de 200 EUR au titre du préjudice moral découlant des violations constatées.
La décision « Pinto » fut exécutée le 14 février 2013, suite à une saisie-arrêt auprès du tribunal de Rome (procédure d’exécution R.G. n o 1234/12) ; le requérant obtint le paiement de 2 214,31 EUR.
Le 29 juillet 2013, la requérante a saisi encore une fois la Cour (requête n o 59987/13). Invoquant les articles 6 § 1, 13 et 17 de la Convention ainsi que l’article 1 du Protocole n o 1, elle se plaignait du retard dans l’exécution de la décision « Pinto » et de l’ineffectivité du recours « Pinto ».
Elle demandait 10 625 EUR à titre de dommage moral découlant du retard dans l’exécution de la décision « Pinto », en sus d’un forfait de 2 000 EUR pour l’ineffectivité du recours « Pinto ». Elle demandait, en outre, le remboursement des frais et dépens que son avocat aurait anticipés dans le cadre de la procédure d’exécution entreprise auprès du tribunal de Rome (R.G. n o 1234/12).
Au titre VI du formulaire de la requête n o 59987/13 ( Autres instances internationales traitant ou ayant traité l’affaire ) on lit ce qui suit : « La requérante a déjà soumis une autre instance internationale ayant objet : – pour le dommage découlant du retard dans le paiement du droit de la cour d’appel ; – l’octroi d’un bonus de 2 000 EUR comme prévu par la jurisprudence européenne dans les procédures du droit de travail ou des pensions, comme celle qui est en question en l’espèce ; – des dommages ultérieurs s’élevant à 2 000 EUR pour la frustration et l’anxiété subies après l’arrêt des cours italiennes ; – le remboursement des frais et dépens ainsi que des honoraires d’avocat pour cette procédure, avec distraction en faveur de l’avocat. La requête précédente porte le n o 48908/07. La présente requête, ayant objet et contenu diffèrent, doit être traitée et décidée séparément et de manière autonome par rapport à celle déjà pendante, portant le n o 48908/07 ». GRIEFS
Invoquant les articles 6 § 1, 13 et 17 de la Convention ainsi que l’article 1 du Protocole n o 1, les requérants se plaignent du retard dans l’exécution des décisions « Pinto » et de l’ineffectivité du recours « Pinto ». EN DROIT
Compte tenu de la similitude des faits et des questions juridiques posées par les requêtes, la Cour décide de les joindre et de les examiner ensemble (article 42 § 1 du règlement de la Cour).
La Cour rappelle qu’une requête peut être considérée comme étant abusive aux termes de l’article 35 § 3 a) de la Convention si, par exemple, elle a été fondée sciemment sur des faits controuvés (voir, entre autres, Jian c. Roumanie (déc.), n o 46640/99, 30 mars 2004 ; Keretchachvili c. Géorgie (déc.), n o 5667/02, CEDH 2006 ‑ V) ou si le requérant a passé sous silence des informations essentielles concernant les faits de l’affaire afin d’induire la Cour en erreur (voir, entre autres, Hüttner c. Allemagne (déc.), n o 23130/04, 19 juin 2006 ; Basileo et autres c. Italie (déc.), n o 11303/02, 23 août 2011).
La Cour a déjà affirmé, en outre, que « tout comportement du requérant manifestement contraire à la vocation du droit de recours et entravant le bon fonctionnement de la Cour ou le bon déroulement de la procédure devant elle, peut [en principe] être qualifié d’abusif » (voir Miroļubovs et autres c. Latvia , n o 798/05, § 65, 15 septembre 2009), la notion d’abus, aux termes de l’article 35 § 3 a) de la Convention, devant être comprise dans son sens ordinaire retenu par la théorie générale du droit – à savoir le fait, par le titulaire d’un droit, de le mettre en œuvre en dehors de sa finalité d’une manière préjudiciable (voir Miroļubovs et autres , précitée, § 62 ; Petrović c. Serbie (déc.), n os 56551/11 et dix autres, 18 octobre 2011).
La Cour réitère, également, qu’aux termes de l’article 44A du règlement, « [l]es parties ont l’obligation de coopérer pleinement à la conduite de la procédure ». Elle a maintes fois jugé que les règles de procédure prévues en droit interne visent à assurer la bonne administration de la justice et le respect du principe de sécurité juridique et que les intéressés doivent pouvoir s’attendre à ce que ces règles soient appliquées. Le même constat s’impose a fortiori au regard des dispositions procédurales de la Convention et du règlement de la Cour (voir Miroļubovs et autres , précité, § 66).
Dès lors, un comportement absolument irresponsable et léger du requérant ou de son représentant, qui est clairement contraire à la véritable mission de la Cour aux termes des articles 19 et 32 de la Convention, peut entraîner le rejet de la requête comme étant abusive ( Petrović , précité ; Bekauri c. Géorgie (déc.), n o 14102/02, §§ 21-24, 10 avril 2012).
Sur la base de ces principes, dans l’affaire Basileo et autres c. Italie , précitée, la Cour a déclaré abusif le grief tiré de la durée de la procédure principale et de l’insuffisance du montant « Pinto » car les requérants avaient passé sous silence, d’abord aux juridictions « Pinto » et ensuite à la Cour, des informations essentielles concernant les faits de l’affaire afin de les induire en erreur.
Dans la décision Simonetti (II) c. Italie et Simonetti (III) c. Italie (n os 50914/11 et 58323/11, § 24, 10 juillet 2012), la Cour a stigmatisé, pour conclure à l’abus du droit de recours, le fait que le requérant, par l’intermédiaire de M e A. Marra, avait introduit à douze jours d’intervalle deux requêtes portant sur la même procédure « Pinto » et qu’en outre, les communications du représentant du requérant qui avaient suivi l’introduction de ces requêtes s’étaient avérées imprécises et trompeuses.
De même, dans la décision De Cristofaro et autres c. Italie (n o 30464/07 et autres, §§ 45-49, 10 juillet 2012), la Cour a déclaré irrecevables comme étant abusives plusieurs requêtes concernant les mêmes procédures « Pinto » qui faisaient l’objet d’autres requêtes déjà pendantes, introduites par M e A. Marra au nom des mêmes requérants. En effet, par une lettre du 27 octobre 2011, la Cour avait indiqué à cet avocat qu’il aurait dû signaler, lors de l’introduction d’une nouvelle requête, l’existence d’autres requêtes déjà pendantes au nom du même requérant et concernant la même procédure interne. Dès lors, elle a constaté que M e A. Marra avait ouvertement négligé les instructions lui précédemment adressées, au mépris du devoir de coopération aux termes de l’article 44A du règlement.
En l’espèce, la Cour relève le caractère imprécis et trompeur des allégations réitérées au titre VI des formulaires des requêtes n os 58511/13 ( Migliore ), 59987/13 ( Gallo ) et 59971/13 ( Busiello ).
En premier lieu, on y fait référence, en ce qui concerne l’objet des requêtes déjà pendantes (n os 48567/07 ( Migliore ), 46330/07 ( Gallo ) et 48908/07 ( Busiello )), à une prétention qui n’a pas été avancée dans le cadre de celles-ci (voir paragraphes 6-7, 13-14, 20-21 ci-dessus), soit « l’octroi d’un bonus de 2 000 EUR comme prévu par la jurisprudence européenne dans les procédures du droit de travail ou des pensions, comme celle qui est en question en l’espèce ».
En deuxième lieu, le conseil des requérants indique que les requêtes déjà pendantes (n os 48567/07 ( Migliore ), 46330/07 ( Gallo ) et 48908/07 ( Busiello )) concernent le « dommage découlant du retard dans le paiement du droit de la cour d’appel », sans ajouter aucun détail ni sur le titre de la créance ni sur la cour d’appel ayant rendu la décision pertinente ou le numéro « R.G.» identifiant la procédure.
Enfin, Maître Marra affirme que chacune des « nouvelles » requêtes (n os 58511/13 ( Migliore ), 59987/13 ( Gallo) et 59971/13 ( Busiello )), « ayant objet et contenu différent, doit être traitée et décidée séparément et de manière autonome par rapport à celle déjà pendante » (à savoir les requêtes n os 48567/07 ( Migliore ), 46330/07 ( Gallo ) et 48908/07 ( Busiello )), alors qu’au contraire, leur objet est essentiellement identique : la non ‑ exécution (pour ce qui est des requêtes de 2007) ou le retard dans l’exécution (pour ce qui est des requêtes de 2013) de la même décision « Pinto ». Ce faisant, les requérants ont, en substance, demandé à la Cour de condamner l’État italien à les dédommager deux fois pour un préjudice qui est largement le même, car chaque grief relatif à la non-exécution de la décision « Pinto », soulevé dans la requête de 2007 est compris dans le grief tiré du retard dans l’exécution de la même décision « Pinto », soulevé dans les requêtes de 2013. Au demeurant, par l’arrêt Gaglione et autres , précité, la Cour, se prononçant, entre autres, sur la première requête de M me Busiello (n o 48908/07 [4] ), avait déjà conclu à la violation des articles 6 § 1 de la Convention et 1 du Protocole n o 1 du fait de la non-exécution de la décision « Pinto » R.G. n o 51263/05 et lui avait accordé une somme à titre de dommage moral (paragraphe 22 ci-dessus).
Ce qui précède témoigne, une fois de plus, d’une conduite clairement contraire au but du recours individuel aux termes de l’article 34 ainsi qu’à la véritable mission de la Cour aux termes des articles 19 et 32 de la Convention. Dès lors, il y a lieu de déclarer les requêtes irrecevables comme étant abusives, en application de l’article 35 § 3 a) de la Convention. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de joindre les requêtes ; Déclare les requêtes irrecevables. Stanley Naismith Ișıl Karakaș Greffier Présidente Annexe N o Requête N o Introduite le Requérant Date de naissance Lieu de résidence Représenté par 58511/13 19/07/2013 Maria MIGLIORE 15/12/1948 Naples Alfonso Luigi MARRA 59971/13 14/06/2013 Carlo GALLO 19/08/1966 Naples Alfonso Luigi MARRA 59987/13 29/07/2013 Immacolata BUSIELLO 09/06/1950 Volla Alfonso Luigi MARRA [1] Rectifié le 27 janvier 2014 : le n° de requête 59971/13 remplace le n° de requête 58511/13, qui avait été indiqué par erreur. [2] Rectifié le 27 janvier 2014 : le n° de requête 48908/07 remplace le n° de requête 49807/07, qui avait été indiqué par erreur. [3] Rectifié le 27 janvier 2014 : le n° de requête 48908/07 remplace le n° de requête 49807/07, qui avait été indiqué par erreur. [4] Rectifié le 27 janvier 2014 : le n° de requête 48908/07 remplace le n° de requête 46330/07, qui avait été indiqué par erreur.